Drepturi salariale (banesti). Decizia 797/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 797
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
: -
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta G - domiciliată în P,-,.112, Sc.A,.2, județul P, împotriva sentinței civile nr.98 din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA Membru Grup cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 8 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al recurentei reclamante să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când a dat următoarea decizie:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta G - a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor bănești constând în suplimentările salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă aferente anilor 2005-2007, în cuantum de un salariu minim pe ramură pentru fiecare an în parte, actualizate cu coeficientul de inflație, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost salariata pârâtei, raporturile de muncă încetând la 13.12.2007, iar pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, reclamanta beneficia și de drepturile acordate în baza CCM la Nivelul Energie Electrică, petrol și Gaze, care prevăd, la art.176, că salariații vor beneficia, cu ocazia unor evenimente anuale- Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu minim pe ramură, drepturi ce nu au fost achitate de pârâtă.
La termenul din 16.01.2009 reclamanta și-a precizat acțiunea arătând că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 1628 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, astfel:528 lei pentru anul 2005, 480 lei pentru anul 2006 și 620 lei pentru anul 2007, cerând și actualizarea sumei de la data scadenței, la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, în condițiile în care reclamanta nu este creditoarea raportului juridic privind drepturile solicitate atâta timp cât s-a stabilit acordarea acestor drepturi în funcție de negocierile dintre patronat și sindicat, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune susținând că în cauză este aplicabil termenul de prescripție de 6 luni, prevăzut de art.283 lit.e Codul muncii.Pe fondul cauzei, s-a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivându-se că drepturile solicitate au fost incluse, începând cu anul 1998, în salariul de bază.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 98 pronunțată la data de 16 ianuarie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și lipsei calității procesuale active invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Prin aceeași sentință, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei este neîntemeiată, fiind respinsă pe motiv că există identitate între persoana reclamantei și titularul dreptului dedus judecații, în condițiile în care reclamanta, în calitate de fostă salariată a pârâtei, are dreptul să solicite în instanță și deci, calitate procesuală activă, pârâtei, să-i achite toate drepturile salariale ce derivă din raporturile de muncă care au existat între părți.
Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, constatând că în speță sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c Codul muncii, prezenta acțiune fiind supusă termenului de prescripție de 3 ani, care a început să curgă de la data scadenței drepturilor solicitate, respectiv din luna octombrie 2005.
Pe fondul cauzei, s-a reținut, în esență, că reclamanta a fost salariata pârâtei, iar potrivit art.176 din CCM la Nivel de 2005-2007, în luna octombrie (pentru aprovizionarea toamnă- iarnă), salariații vor beneficia de câte suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, urmând ca în CCM-urile încheiat la nivele inferioare să se stabilească condițiile și criteriile de acordare.
Prin același articol, a reținut instanța, se mai prevede că negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă, vor începe cu minim 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă aceste adaosuri, adaosuri care se cuvin în condițiile în care, prin CCM-urile încheiate la nivel de agent economic, nu s- convenit introducerea lor în salariul de bază.
A concluzionat prima instanță că din interpretarea acestui articol reiese că adaosurile pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă se acordă în baza CCM la nivel de ramură, însa condițiile și criteriile de acordare se stabilesc în CCM-urile încheiate la nivele inferioare, în urma negocierilor ce trebuie să înceapă cu minim 15 zile înaintea evenimentului în scopul stabilirii valorii concrete.
De asemenea, s-a reținut că atâta timp cât din probele administrate nu rezultă dacă s-au încheiat sau nu CCM- uri la nivele inferioare, în care să se prevadă condițiile și criteriile de acordare, dacă s-a solicitat sau nu valoarea concretă ce se acordă pe baza de negocieri, pretenția reclamantei, de a se acorda asemenea adaosuri, este neîntemeiată, cu consecința respingerii acțiunii.
Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanta a formulat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă.
Susține recurenta că în mod greșit a fost respinsă acțiunea apreciindu-se eronat că în speță nu sunt întrunite disp.art.176 CCM la Nivel de, la care s-a făcut referire.
De asemenea, se arată că instanța a făcut o greșită apreciere a actelor deduse judecății întrucât intimata nu a depus acte prin care să combată acțiunea, faxul din data de 29.05.1998 neavând relevanță raportat la perioada dedusă judecății:2005, 2006, 2007, nefăcând dovada includerii sumelor cuvenite pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în salariu.
Se mai învederează că în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului și în mod eronat a concluzionat instanța de fond că din probele administrate nu rezultă dacă s-au încheiat sau nu CCM-uri la nivele inferioare în care să se prevadă condițiile și criteriile de acordare a sumelor cuvenite pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în condițiile în care CCM la nivel de unitate nu poate limita drepturile stabilite prin CCM la nivel de ramură, art.243 Codul muncii statuând că executarea CCM este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate prin CCM atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Intimata-pârâtă a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând la dosar și un raport de expertiză extrajudiciară.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu disp.art.176 alin.1 din CCM la Nivelul Energie Electrică, Petrol și gaze invocat de reclamantă, cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Art.176 alin.6 din același contract statuează, cu titlu de excepție, că fiecare din adaosurile de mai sus- printre care și cel în discuție în cauză- se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Intimata-pârâtă a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale recurentei-reclamante, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de, pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997 conform art.168 alin.3 din contract.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 din pe anul respectiv prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază, conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de SNP SA, pe de o parte și, pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariul de bază brut sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: pentru salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; pentru salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și pentru salarii brute de bază de peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României.
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002, dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în adresa semnată și însușită de părțile contractante, așa cum s-a arătat mai sus.
Curtea mai reține că aceste adrese nu au vizat Societatea -unde a fost salariată reclamanta, fiindcă în anul 1997 această societate nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor îi sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Astfel, prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată- astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și.
Prin același act normativ-Anexa 2, Societatea a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome, cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații SC, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG nr.49/1997.
Sindicatul liber al salariaților Societății aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din -" ", iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această din urmă federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților din cauza de față.
La data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile angajaților conform adresei nr.3552/1999 ( menționată la po ziția 56 din carnetul de muncă al recurentei -reclamante, depus în copie la dosarul de fond), prin egalizarea indicilor de ierarhizare și a grilelor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
Prin urmare, la data de 1 iunie 1999 s-au egalizat grilele de salarizare ale SC cu cele ale SN SA, iar acestea din urmă cuprindeau toate drepturile acordate salariaților, precum și indexările care au avut loc până la 30.05.1999.
În egală măsură, din carnetul de muncă al recurentei-reclamante mai rezultă că atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodică a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operată ca atare în carnetul de muncă, inclusiv actul normativ care a generat-o, iar împrejurarea de netăgăduit, a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul brut de bază, explică de ce reclamanta nu a înțeles să revendice acest drept până în prezent, fără vreo justificare verosimilă.
În concluzie, cu precizările aduse în considerentele prezentei decizii, rezultă că în cauză s-a făcut dovada includerii suplimentărilor solicitate în salariile brute de bază ale recurentei-reclamante, prin efectul menținerii acestora în salariile brute de bază până în prezent, astfel că în mod corect prima instanță a respins acțiunea.
Față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G domiciliată în P,-,.112, Sc.A,.2, județul P, împotriva sentinței civile nr.98 din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA Membru Grup cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -
Fiind pensionat,prezenta se semnează
de președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./13.05.2009
/
.fond nr-
Jud.fond
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
