Drepturi salariale (banesti). Decizia 817/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 817
Ședința publică de la 03 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 511 din 26.03.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind, Judecătoria Iași, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat și faptul că prin cererea de recurs s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune. Dar pe această excepție s-a pronunțat și instanța de fond în sensul respingerii acesteia, în consecință nu mai este necesară citarea intimatului pentru a răspunde la această excepție. Mai constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la aceasta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Curții de Apel Iași, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Justiției, Judecătoria Iași, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării solicitând obligarea primilor doi pârâți la plata actualizată către reclamantul aprod a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % prevăzut de art. 47 din legea nr. 50/1996, pentru perioada 05.02.2004 - 01.10.2004.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că prin art. 47 din legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a stabilit că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază lunar".
Prin decizia nr. XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat îndreptățirea personalului auxiliar la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar respectiv indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG83/2000.
Cu privire la termenul de promovare a acțiunii reclamantul arată că, prin Strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, s- propus înlăturarea discriminării, capitolul 6 pct. 3 referindu-se la asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului auxiliar.
După trecerea agenților procedurali și aprozilor în categoria personalului conex, prin dispozițiile legii nr. 567/2004, aceștia consideră că li se cuvenea în continuare la plata sporului de 50 %, care făcea parte din salarizarea lor neputând fi modificat decât prin acordul părților.
În dovedirea acțiunii, reclamantul depune la dosar înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare și a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de trei ani de la data introducerii acțiunii în conformitate cu prevederile art. 1, art. 3, art. 7 și 8 din decretul nr. 167/1958 și ale art. 283 din Codul muncii.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că OG8/2007 nu prevede pentru personalul conex beneficiul acordării sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale a sa, motivat de faptul că stabilirea și acordarea diferențelor de sporuri sau alte beneficii aferente unui raport de muncă, sau de serviciu, precum și a celorlalte drepturi prevăzute de legea cadru, constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, care în cazul de față nu este Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin sentința civilă nr. 50/6.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul -, ca urmare a pronunțării Deciziei 104/20.01.2009 a Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a disp. art. I și II din OUG75/2008, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului Iași.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 1481/99/18.02.2009, dispunându-se citarea legală a părților.
Judecătoria Iașia invocat în cauză excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, având în vedere că nu este ordonator de credite și nici nu are calitatea de angajator pentru nici o persoană ce își desfășoară activitatea în cadrul instanței.
Prin sentința civilă nr.511 din 26.03.2009 Tribunalul Iași admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Judecătoria Iași.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Obligă pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților să achite reclamantului diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50 % din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 05.03.2004 - 01.10.2004, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Respinge cererea reclamantului de obligare pârâtului la plata diferențelor de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50 % din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 05.02.2004 - 04.03.2004.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Judecătoria Iași, cu sediul în I, str. -. - nr. 2, jud. I și Ministerul Finanțelor Publice, cu domiciliul procedural ales la. I din I, str. - nr. 26, jud. I, pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță reține următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, instanța reține că aceasta este nefondată, pentru următoarele motive:
Prin prezenta acțiune, reclamantul solicită obligarea pârâților la plata drepturilor salariale de care au fost lipsiți, reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică, acțiune ce este supusă termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în temeiul disp. art. 283 alin. 1 lit. c din codul muncii.
Se reține că, astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate, dreptul la acțiune în sens material înseamnă posibilitatea titularului dreptului subiectiv civil de a cere și obține, de la organul de jurisdicție competent, protecția statală a dreptului său, la nevoie pe calea constrângerii juridice, a executării silite.
Pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctiv, adică sancționator, este necesar ca titularul dreptului la acțiune să aibă, pe lângă voința de a acționa și posibilitatea reală de a se adresa organului competent pentru protecția unui drept subiectiv care să existe la momentul respectiv.
În speță, se reține însă că, în urma adoptării nr.OG 83/2000, care a abrogat disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, ce prevedea sporul de risc și solicitare neuropsihică, reclamantul nu a mai avut posibilitatea de a cere și obține protecția statală pentru un drept subiectiv ce practic nu mai există.
Posibilitatea reclamantului de a-și valorifica dreptul la sporul de risc și solicitare neuropsihică a existat, în speță, abia după pronunțarea de către Înalta Curte de casație și Justiție a deciziei nr., prin care s-a constatat că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare prevăzute de nr.OG 83/2000 normele ce reglementau acordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Astfel, sancționarea reclamantului cu pierderea dreptului la acțiune pentru acordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, fără a se putea constata o conduită culpabilă a acestora pentru neexercitarea acestui drept, se reține că ar fi nelegală și noneducativă.
Având în vedere faptul că reclamantul a solicitat obligarea doar a pârâților Ministerul Justiției și Judecătoria Iași la plata drepturilor salariale și având în vedere disp. art. 49 din legea 500/2002, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză de acest minister.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Judecătoriei Iași este întemeiată, având în vedere că această instanță nu are nici calitatea de angajator nici cea de ordonator de credite.
În ceea ce privește fondul cauzei, se rețin următoarele:
Reclamantul a formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % prevăzut de art. 47 din legea nr. 50/1996.
Potrivit adresei Curții de Apel iași nr. 1549/A/23.03.3009, reclamantul este salariatul Judecătoriei Iași, pe funcția de aprod, făcând parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, până la apariția Legii nr. -.
În speță, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Prin dispozițiile art. 47 din legea nr. 50/1996, republicată, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Dispozițiile art. 47 din legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogat prin art. 42 din nr.OG -. Se reține însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp. art. 107 alin. 3 din Constituția României ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art. 1 pct. Q1 din legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Din dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art. 107 alin. 3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG 83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se constată că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Se mai reține, prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii,magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. -.
Prin considerentele acestei decizii, s-a reținut " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că " dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: "Efetul imediat al supraviețuirii normei în
discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege".
Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin această decizie, care este obligatorie pentru instanțe, în temeiul disp. art. 329 Cod procedură civilă se reține că reclamantul - ce face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate - este îndreptățit la acordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 05.03.2004 până la data de 01.10.2004.
În ceea ce privește diferențele de drepturi salariale solicitate pentru perioada 05.02.2004 - 04.03.2004 instanța le-a respins ca neîntemeiate având în vedere că din adresa Curții de Apel 1549/A/23.03.2009 reclamantul a fost aprod la Judecătoria Iași în perioada 05.03.2004 - 01.10.2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, arată că în mod greșit a fost respinsă excepția prescrierii dreptului material la acțiune. În raport de dispozițiile art.3 și 12 din Decretul 167/1958 și art.283 al.1 lit.c din Legea 53/2003 dreptul la acțiune pentru perioada 05.03.2004 - 01.10.2004 este prescris. A fost reținută greșit decizia în interesul legii ca justificând imposibilitatea juridică de a-și exercita dreptul la acțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recuren, Curtea reține următoarele:
Excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada noiembrie 2000- iunie 2004 este întemeiată și va fi admisă ca atare.
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. În același sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii, care prevăd că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se constată că, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită.
Prin definiție, dacă prescripția are ca efect stingerea sau pierderea dreptului la acțiune ( în sens material), atunci dreptul trebuie să se fi născut. Pe de altă parte, însăși rațiunea prescripției - stimularea titularului dreptului sau sancționarea pasivității lui - nu subzistă în condițiile inexistenței dreptului la acțiune.
Prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat plata drepturilor salariale constând în acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996actualizate în raport cu rata inflației la data plății pentru perioada noiembrie 2000- iunie 2004.
În contextul dispozițiilor legale anterior menționate, prescripția începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, deci de când s-a născut dreptul, iar nu de la data la care s-a pronunțat prin Decizia în interesul legii nr.XXI din 10.03.2008
Aceasta deoarece deciziile pronunțate în interesul legii nu au efect întreruptiv de prescripție, scopul declarat al recursului în interesul legii fiind doar acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe teritoriul țării, în urma sesizării unor chestiuni de drept care au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești și nu de recunoaștere a unor drepturi.
Prin urmare, față de data introducerii acțiunii 19.12.2008 reclamantul este îndreptățit să pretindă drepturi salariale doar într-un interval de 3 ani anterior introducerii acțiunii, conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii coroborat cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958. Ca atare drepturile constând sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 pentru perioada noiembrie 2000- iunie 2004se vădește a fi prescris, iar acțiunea introdusă pentru acest interval va fi respinsă.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE,
Admite recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.511 din 26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților privind diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 05.03.2004 - 01.10.2004.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Pronunțată în ședința publică, azi, 03.07.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
/ - -
07.07.2009, 2 ex
Tribunalul Iași:
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
