Drepturi salariale (banesti). Decizia 829/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 829
Ședința publică de la 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Ioana Bodri
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.938/01.10.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații TRIBUNALUL O L T, CURTEA DE APEL CRAIOVA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, precum si faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.938/01.10.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr- s-a admis acțiunea precizată de reclamantele și -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA și Tribunalul Olt și pe cale de consecință:
A obligat pârâții să plătească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar pe perioada 28.11.2007 - 22.09.2008, în cuantum actualizat cu indicii de inflație la data plății efective.
A obligat Tribunalul Olt să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărei reclamante.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit art. 47 din. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, personalul care este salarizat prin această lege beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar. De această dispoziție au beneficiat implicit și asistenții judiciari având în vedere faptul că au fost salarizați cu coeficientul de salarizare corespunzător judecătorilor cu vechime de 1 - 2 ani, iar la acordarea sporului invocat au fost avute în vedere condițiile de muncă, condiții comune tuturor salariaților din sistem. Potrivit aceluiași raționament această categorie profesională a beneficiat și de sporul de 15% - spor de condiții deosebite, vătămătoare, grele și periculoase, spor care se acordă întregului personal din sistem deoarece presupune analizarea condițiilor de muncă.
Susținerea pârâtei Ministerul Justiției potrivit căreia asistenții judiciari nu au beneficiat de sporul solicitat nu poate fi primită deoarece reglementarea acestui spor a privit întreg personalul din sistem inclusiv instituția asistentului judiciar, instituție nou înființată în cursul anului 2000, cărei salarizare s-a făcut prin raportare la judecători.
Mai mult decât atât în cursul anului 2002 prin OUG20/2002 acestei categorii profesionale i-a fost recunoscută ca vechime în magistratură perioada în care au funcționat ca asistenți judiciari și magistrați consultanți, or potrivit art.58 din Legea 50/1996" - Drepturile prevăzute în prezenta lege pentru magistrați se acordă și personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, potrivit prevederilor Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare."
Prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea legii 50/1996, art.47 din Legea 50/1996, a fost abrogat expres.
Procedându-se astfel au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel potrivit art. 108 alin.3 din Constituție - ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori prin art. 1 pct. Q 1 din. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată. Cu toate acestea prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale legii nr. 50/1996 deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56- 62 ale legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ceea ce în speță nu s-a realizat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, criticând-o ca nelegală și netemeinică, arătând în esență că prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege, instanța a depășit limitele puterii judecătorești, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4.civ.Cod Penal, aspecte reținute de Curtea Constituțională în deciziile nr. 818/2008 și 1325/2008, decizii prin care s-a constatat că dispozițiile nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Recurentul Ministerul Justiției și Libertăților critică soluția primei instanțe pentru nelegalitate în ceea ce privește aplicarea greșită a legii și a efectelor juridice a abrogării exprese a unui text de lege(abrogarea art.47 din Legea 50/1996 prin OG 83/2000).
Recursul pârâtei Ministerul Justiției și Libertăților este nefondat pentru următoarele considerente:
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică reglementat de art. 47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Deși abilitat prin Legea 125/2000 numai de a dispune modificări și completări a acestei legi de salarizare, Guvernul României a abrogat expres dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996, depășindu-și în acest mod limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României.
Cum abrogarea art. 47 din legea 50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ, logica interpretării juridice a actelor normative citate conduce, fără echivoc la concluzia că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, normele ce reglementau acordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din legea 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Acest raționament juridic este susținut și confirmat de către Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 21 din 10 martie 2008 prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casați și Justiție pentru interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Având în vedere aceste considerente recursul pârâtei Ministerul Justiției și Libertăților urmează a se respinge ca nefondat.
Prin decizia respectivă, pronunțată în ședința publică din 10 martie 2008 și publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 444 din 13 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ și a constatat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilorart.47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare OG nr. 83/2000.
In considerentele deciziei arătate, Curtea a statuat că inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială,determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și respectiv ale art. 231din legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, rezultând fără echivoc că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Astfel, Curtea a concluzionat că, nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție fiind acela că, drepturile consacrate legislativ prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 231din Legea nr. 56/1996, se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Se va reține, astfel că, atâta timp cât Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia pronunțată în interesul legii nu a limitat în timp acordarea acestui spor, în mod eronat a considerat că sporul respectiv se cuvine reclamanților doar până la data pronunțării hotărârii pe baza considerentelor greșite, că nu se poate reține pentru viitor o eventuală culpă a angajatorului
Sub acest aspect, al acordării sporului de 50% atât pe perioada termenului general de prescripție de 3 ani de zile, cât și pentru viitor, nu poate fi vorba de nici o culpă a angajatorului, atâta vreme cât ICCJ, prin admiterea recursului în interesul legii, a statuat faptul că abrogarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost nelegală.
Această obligație revine angajatorului, trebuind să facă mențiunile necesare în carnetele de muncă pentru respectarea dispozițiilor art. 11 alin. 2 din decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, act normativ rămas în vigoare și după adoptarea Codului Muncii.
Critica privind respingerea acțiunii pentru perioada 28.11.2007 - 22.09.2008 până la 30.04.2004 nu poate fi primită.
Conform art. 283 alin 1 litera c din, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau aau nor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Art. 166 alin. 1 din prevede că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Față de considerentele arătate, se va reține faptul că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, Curtea reține că recursul nu este fondat, astfel că în baza art. 312 Cod pr.civilă se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
I DE
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.938/01.10.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații TRIBUNALUL O L T, CURTEA DE APEL CRAIOVA,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehnored. 2 ex.
Red. / /
C
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Ioana Bodri
