Drepturi salariale (banesti). Decizia 842/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR.1015,-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.842
Ședința publică din data de 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Niță Valentin
JUDECĂTORI: Niță Valentin, Urlețeanu Alexandrina Giurgiu Afrodita
- G -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanți, OG, (fosta, toți cu domiciliul ales la udecătoria Sinaia, cu sediul în S,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 133 din data de 18 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, TRIBUNALUL PRAHOVA, cu sediul în P, str. -. -, nr.6, județul P, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, sector 1.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenții-reclamanți, OG, (fosta, și intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, TRIBUNALUL PRAHOVA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este nemotivat și că intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului.
Curtea față de actele și lucrările dosarului și având în vedere excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților prin întâmpinarea depusă la dosar, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-, reclamanții, ). ), au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, TRIBUNALUL PRAHOVA, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, sa se dispună obligarea pârâților la plata către fiecare reclamant echivalentului stimulentelor primite în perioada 2006 - 2008 de un consilier juridic asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției, cu titlu de despăgubiri, în temeiul art. 21 din OG nr. 137/2000, sumă actualizată la data plății, precum și la plata dobânzii legale la sumele solicitate potrivit OG nr. 9/2000, de la data nașterii dreptului la acțiune, precum și eventualelor cheltuieli de judecată.
Se arată că, așa cum reiese din adresa 42140, 42717/30.04.2008 emisă de Ministerul Justiției, ca urmare solicitării unor informații de interes public de Asociația Judecătorilor din Oltenia, în perioada 2006 - 2008, personalului din cadrul Ministerului Justiției i-au fost acordate în repetate rânduri stimulente, din fondul constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 147/1997.
În acest sens s-au emis serie de ordine începând cu nr. 419 din luna mai anului 2006.
Potrivit Normelor Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru,
cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, aprobate prin nr. 1.008/C din 19 mai 2006, fondul destinat stimulării personalului din sistemul justiției, în conformitate cu prev. art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, se constituie din diferența de 75% din recuperarea sumelor din cheltuieli judiciare avansate de stat din bugetele aprobate de Ministerul Justiției și Ministerul Public pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare. Sumele constituite în acest fel se utilizează pentru stimularea judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic administrativ și de serviciu din cadrul instanțelor judecătorești, a personalului Ministerului Justiției, al Institutului Național de, al Institutului Național de Expertize Criminalistice, precum și a personalului din Centru Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu.
Repartizarea sumelor pentru instanțele judecătorești și instituțiile subordonate Ministerului Justiției, destinate stimulării personalului, se face de către ordonatorul principal de credite.
Repartizarea sumelor destinate stimulării personalului din cadrul instanțelor judecătorești se face pe ordonatori secundari și terțiari de credite, prin ordin al ministrului justiției, ținându-se seama de gradul de colectare acestor sume la nivelul ordonatorilor secundari și terțiari de credite.
Față de împrejurarea că, deși se află în aceeași situație (categoria profesională a magistraților sau asimilaților magistraților), magistrații au fost salarizați inegal, reclamanții au apreciat că prezentul litigiu reprezintă un conflict de drepturi având ca obiect plata de despăgubiri rezultate din existența acestei discriminări.
Astfel, deși potrivit prevederilor Normelor interne atât magistrații cât și personalul asimilat magistraților au drepturi egale în ce privește repartizarea de stimulente, tratamentul cu privire la acordarea acestora nu a fost egal.Astfel, magistrații și personalul auxiliar de specialitate din instanțe nu au beneficiat și nu beneficiază de asemenea sume considerabile, în raport cu munca efectivă și responsabilitatea acestora. Sumele sunt ridicol de mici în comparație cu cele acordate personalului din Ministerul Justiției prin aceste ordine.
Eventualele susțineri ale pârâtului Ministerul Justiției, în sensul că nu există un drept al personalului din sistemul justiției și inclusiv al reclamanților la acordarea de stimulente, ci doar o posibilitate recunoscută de lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, nu pot fi luate în considerare, întrucât, deși este vorba doar de un drept eventual sau o vocație a magistraților de a fi premiați sau stimulați, această "posibilitate" a ordonatorilor de credite de a premia doar anumite categorii de personal nu trebuie interpretată ca fiind un drept discreționar al ordonatorului de credite, nesusceptibil de abuz, ci dimpotrivă, în măsura în care ordonatorul de credite hotărăște acordarea acestor premii și stimulente este obligat să respecte principiul nediscriminării în cadrul relațiilor de muncă, consacrat de art. 5 din Codul muncii, care interzice faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate "în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. 2" (art. 5 alin. 4 din Codul munci i", dar care produc efectele unei discriminări directe.
Noțiunea de discriminare cuprinde cazurile în care un grup se vede mai bine tratat decât altul fără justificare adecvată, deși se recunoaște ambelor grupuri un statut egal.
Or, este evident, în cazul dat, că, în realitate, Ministerul Justiției nu dovedește criteriile avute în vedere la acordarea stimulentelor în discuție exclusiv asimilaților magistraților, salarizați întocmai ca si cei din urma, dar stimulați discriminatoriu cu sume importante, acesta excluzând de la acordarea stimulentelor întreaga categorie a magistraților și aceasta indiferent de calificativele anuale obținute de aceștia, rezultatele meritorii obținute de-a lungul activității, complexitatea sarcinilor de serviciu și modul de îndeplinire a acestora, calitatea activității desfășurate de magistrați.
Ministerul Justiției nu poate invoca activitatea asiduă de elaborare a unor proiecte de coduri, câtă vreme nu s- văzut un rezultat concret și eficient în acest sens. Situația este similară și cu referire la legislația în materie penală și procesual penală, cu precizarea că a fost ignorat, în contextul reținerii unei astfel de argumentații, efortul magistraților în acest domeniu, concretizat în multitudinea propunerilor formulate.
În plus, consilierii juridici implicați in elaborarea acestor proiecte sunt cu prisosința plătiți cu indemnizații mai mari decât cele ale magistraților, cu care, de altfel, sunt asimilați.
Reclamanții au mai invocat art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, si jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, sistemul european de protecție având în vedere și această sursă, care completează Convenția, formând un bloc de convenționalitate și ale căror dispoziții mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art. 11 și 20 din Constituția României ce prevăd că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
În temeiul art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, în vigoare de la 1 aprilie 2005, exercitarea oricărui drept prevăzut de legea națională a unui stat contractant este asigurată, fără nici o discriminare, întemeiată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație și nimeni nu poate face obiectul unei discriminări din partea unei autorități publice, dacă aceasta ar fi întemeiată pe unul din motivele arătate anterior.
În baza art. 21 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare, aduse prin Legea nr. 48/2002, nr.OG 77/2003 si Legea nr. 27/2004, in toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, cererea de despăgubire fiind scutită de taxă judiciară de timbru.
În dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, urmând a se pune în vedere paratului Ministerul Justiției să depună, in fotocopii, toate ordinele ministrului justiției invocate in adresa nr. 42140,42717/30.04.2008 emisa de Ministerul Justiției ianuarie 2006 - nr. 419; mai 2006 - nr. 1209; august 2006 - nr. 1853 octombrie 2006 - nr. 2360; decembrie 2006 - nr. 2800, 2801, 2832; martie 2007 - nr. 800; aprilie 2007 - nr. 779, 933; mai 2007 - nr. 2100, 2101, 2102, 2104, 2143; iunie 2007 - nr. 1349, 1381, 1476, 1478, 1381, 1477, 1636, 1678, 1679, 1675; iulie 2007 - nr. 1817, 1857, 1872, 1897, 1778; august 2007 - nr. 2100, 2101, 2102, 2103, 2104, 2143; septembrie 2007 - nr. 2259, 2260, 2278, 2307, 2390, 2391, 2393, 2389, 2325; octombrie 2007 - nr. 2762, 2763, 2358, 2619, 2620, 2621, 2622, 2623, 2624, 2626, 2535, 2536, 2537, 2426, 2437, 2489; noiembrie 2007 - nr. 2967, 2968, 2969, 2970, 2972, 2972, 2973, 2974, 2975, 2976, 2966; decembrie 2007 - nr. 3196, 3197, 3198, 3199, 3200, 3421, 3449, 3515, 3525; ianuarie 2008 - nr.3556, 72, 77, 111, 112, 132; februarie 2008 - nr. 133, 317, 318, 453, 473, 474, 476, 591; martie 2008 - nr. 519; aprilie 2008 - nr. 791, 1125, 1127.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat a se constata că acțiunea formulată de reclamanți este neîntemeiată.
Astfel, în primul rând, prin acordarea stimulentelor conform Ordinelor ministrului Justiției menționate în acțiune nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor nr.OG 137/2000 și a dispozițiilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor întrucât nu ne aflăm în prezența unui "drept de a fi premiat ca drept recunoscut și protejat de lege, ci numai de o posibilitate recunoscută prin lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordin al ministrului Justiției.
Nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător, ori unui alt salariat din sistemul justiției. Legea nr. 146/1997 prevede la art. 25 alin. 2 numai modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, fără să instituie reguli privind eventualele categorii de beneficiari ai stimulentelor, care urmau a fi stabilite în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului Justiției.
A mai susținut că ar putea exista discriminare, fiind necesară protecția în temeiul dreptului la un tratament egal, doar în cazul recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege.
Ca atare, nu ne aflăm în situația unei discriminări, întrucât nu există un drept la acordarea de stimulente ori a unui "drept de a fi premiat" conferit sau garantat prin vreun act normativ, legea recunoscând ordonatorilor de credite doar posibilitatea de a acorda stimulente, dacă sunt îndeplinite criteriile pentru repartizare stabilite prin norme interne aprobate prin ordin al ministrului Justiției.
Pentru aceste motive, nu se poate reține o atingere adusă folosinței drepturilor economice ale judecătorilor din cadrul instanțelor judecătorești protejate prin art. 6 lit. c din nr.OG 137/2000.
Protocolul nr. 12 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, intrat în vigoare pentru România ulterior hotărârii, a consacrat interzicerea generală a discriminării cu referire la "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege", astfel că nu poate fi aplicat în speță, câtă vreme nu există nici un text legal care să recunoască dreptul la stimulente.
Spre deosebire de indemnizația de încadrare lunară brută, salariile de bază ori premiul anual, al căror cuantum este determinabil potrivit legii, stimulentele acordate depind de o multitudine de factori, printre care se află, în primul rând, existența unor sume în fondul cu destinație specială, apoi obiectivele urmărite de Ministerul Justiției în politica de reformare a sistemului judiciar, numărul personalului, calitatea activității desfășurate, criterii de performanță apreciate ca prioritare etc.
În Normele aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr.1008/C/2006 au fost stabilite criteriile ce urmează a sta la baza acordării stimulentelor din fondul constituit potrivit art.25 din Legea nr. 146/1996, personalului din justiție propunerile și cuantumul sumelor se stabilesc de colegiile de conducere ale instanțelor în baza criteriilor prevăzute de aceleași Norme.
Prin urmare, nici Legea nr.146/1996 și nici Normele aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1008/C/2006 nu prevăd obligativitatea acordării stimulentelor întregului personal din cadrul instanțelor judecătorești, aceșia având njumai vocația de a fi potențiali beneficiari ai acestor stimulente în funcție de criteriile menționate de dispozițiile legale enunțate.
Având în vedere susținerea reclamanților referitoare la salarizarea inegală a acestora, s-a arătat că, faptul că la art.4 alin.1 din Legea nr.146/1997 stipulează că "stimulentele nu fac parte din indemnizația de încadrare brută lunară/salariul de bază, nu se suportă din fondul de salarii, iar asupra lor nu se calculează contribuție pentru asigurări sociale, șomaj, pensie suplimentar".
S-a solicitat a se observa că sursa din care se achită stimulentele este fondul constituit în conformitate cu prevederile art.25 alin (2) din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și nu fondul de salarii din care sunt plătite drepturilor salariale.
S-a mai arătat că, însăși noțiunea de stimulent, prin scopul acesteia de premia, stimula, recompensa suplimentar anumiți angajați, fără a modifica drepturile salariale curente, oferă o largă posibilitate de apreciere a angajatorului, în speță ordonatorul principal de credite cu privire la persoanele care urmează să le primească.
De asemenea, s-a mai solicitat a se observa că acordarea stimulentelor tuturor angajaților și în același cuantum contravine scopului acordării acestora.
Totodată, s-a solicitat a se avea în vedere faptul că reclamanții sunt încadrați în categoria personalului auxiliar, iar statutul acestora de cel al funcționarilor public și al personalului contractual din Ministerul Justiției,
S-a mai precizat că, în cazul de față, neexistând un drept prevăzut de lege de fi premiat, ci numai o vocație și având în vedere netemeinicia pretențiilor formulate de reclamanți, se apreciază că Ministerul Justiției nu poate fi obligat nici la plata unor penalități de genul inflației sau dobânzii legale pentru pretențiile afirmate de reclamanți cu titlu de stimulente.
A formulat întâmpinare și pârâtul TRIBUNALUL PRAHOVA, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinare Curtea de APEL PLOIEȘTIa solicitat respingerea acțiunii, menționând că nu exista un drept al personalului din sistemul justiției la acordarea de stimulente, ci doar o posibilitate recunoscuta ministerului justiției de a acorda premii sau stimulente doar unor anumiți beneficiari. Posibilitatea de a premia doar anumite categorii de personal nu trebuie interpretata ca un abuz sau ca o discriminare.
A mai apreciat că susținerile reclamanților nu sunt justificate nici de pretinsa discriminare astfel cum aceasta este definită de 137/2000.Astfel,în sensul art.2 din. 137/20 prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare sau apartenență la o categorie defavorizată, care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Or, doar în situația în care ar ocupa funcții similare, cu atribuții identice, dar ar fi salarizați diferențiat, reclamanții ar putea invoca discriminarea drept temei al acțiunii.
Raportat la disp. art. 137.proc.civ. potrivit cărora instanța va examina cu prioritate excepțiile ce fac de prisos cercetarea în tot sau în parte a fondului,Curtea urmează a respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului TRIBUNALUL PRAHOVA, văzând disp. art.1(2) și 2(3) din Ordinul nr.1008/C/19.04.2006, cu modificările și completările ulterioare,conform cărora repartizarea sumelor destinate stimulării personalului din cadrul instanțelor judecătorești se face pe ordonatori secundari și terțiari de credite iar președinții tribunalelor au calitatea de ordonatori terțiari de credite.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat un punct de vedere în speța dedusă judecății.
Direcția Generală a Finanțelor Publice P a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesual pasive Ministerului Economiei și Finanțelor întrucât acesta este un terț ce nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând nici un fel de raporturi de muncă cu aceștia.
De asemenea, nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care, la rândul lor, sunt ordonatori principali de credite așa cum este Ministerul Justiției și nu repartizează sume de la buget acestora, acestea fiind alocate conform destinațiilor bugetare, în conformitate cu legea bugetului de stat, astfel încât nu poate fi obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să facă efectiv o plată pentru salariații altor instituții.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, el doar răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, aceștia fiind cei care solicită în baza bugetelor de venituri și cheltuieli întocmite, alocarea fondurilor necesare funcționării lor.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinări, prin care au solicitat să se țină cont că fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, finanțate integral de la bugetul de stat, raporturilor lor juridice de muncă fiind guvernate de Codul muncii, așa cum dispune art.1 și art.295 alin. (2) din acest cod.
De asemenea, reclamanții au formulat precizări la acțiune prin care au solicitat instanței să acorde fiecăruia dintre ei, în calitate de personal auxiliar de specialitate o despăgubire în cuantum de 4500 lei pe trimestru, respectiv 18.000 lei pentru anul 2006, 4500 lei pe trimestru, respectiv 18.000 lei pentru anul 2007, 4500 lei pe trimestru, respectiv 18.000 lei pentru anul 2008.
În ceea ce privește personalul conex, respectiv contractual, reclamanții, au solicitat acordarea unor despăgubiri în cuantum de 1500 lei pe trimestru, respectiv 6000 lei pentru anul 2006, 1500 lei pe trimetru, respectiv 6000 lei pentru anul 2007, 1500 lei pe trimestru, respectiv 6000 lei pentru anul 2008.
Prin sentința civilă nr.133 din 18 decembrie 2008 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Prin aceeași sentință a respins acțiunea reclamanților, ). ), în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, TRIBUNALUL PRAHOVA, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a constatat că acțiunea este neîntemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea urmează aoa dmite întrucât acesta este un terț ce nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând nici un fel de raporturi de muncă cu aceștia.
De asemenea, nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite așa cum este Ministerul Justiției și nu repartizează sume de la buget acestora, acestea fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu legea bugetului de stat, astfel încât nu poate fi obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să facă efectiv o plată pentru salariații altor instituții.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, el doar răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, aceștia fiind cei care solicită în baza bugetelor de venituri și cheltuieli întocmite, alocarea fondurilor necesare funcționării lor.
E adevărat că în baza unor ordine enumerate de reclamanți prin acțiune au fost acordate stimulente individuale personalului de specialitate juridică asimilat magistraților din Ministerul Justiției, categorie care are același statut, aceleași drepturi și obligații legale cu acelea ale magistraților ce au formulat prezenta acțiune.
Aceste ordine au fost emise în baza art. 25 alin. 2 din Legea nr. 147/1996 ce prevede numai modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, fără să instituie reguli privind eventualele categorii de beneficiari ai stimulentelor, care urmau a fi stabilite în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului Justiției.
Aceste norme au fost aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr.1008/C/2006, prin acesta fiind stabilite criteriile ce urmează a sta la baza acordării stimulentelor din fondul constituit potrivit art.25 din Legea nr. 146/1996, personalului din justiție, în acest sens art.3 dispunând:
(1) Principalele criterii de repartizare individuală a stimulentelor pentru judecători sunt:
a) rezultatele meritorii în activitate, care se apreciază, în principal, în raport de: numărul de dosare rulate, numărul de hotărâri pronunțate și numărul de ședințe la
care au participat; complexitatea cauzelor soluționate;
- operativitatea în soluționarea cauzelor, în raport de volumul de activitate și complexitatea cauzelor; lipsa unei sancțiuni disciplinare în cele 12 luni anterioare acordării stimulentului;
c)aportul direct la realizarea unor măsuri prevăzute în Strategia de reformă a sistemului judiciar (de exemplu: implementarea de programe la nivelul instanțelor, participarea la procesul de formare a judecătorilor și procurorilor, participarea la elaborarea unor proiecte de acte normative în domeniu, perfecționarea sau pregătirea în domeniul tehnologiei informației etc).
2) Principalele criterii de repartizare individuală a stimulentelor pentru celelalte categorii de personal sunt: complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; operativitatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa unei sancțiuni disciplinare în cele 12 luni anterioare acordării stimulentului.
Ordonatorii secundari și terțiari de credite pot stabili, pe lângă criteriile prevăzute la alin. (1) și (2), și alte criterii obiective de repartizare individuală a stimulentelor, care se aplică numai după aprobarea lor de către colegiul de conducere al instanței respective.
Ministrul Justiției poate acorda, prin ordin, stimulente nominale pentru personalul din sistemul justiției care participă la activități științifice, la organizarea unor evenimente deosebite, la elaborarea codurilor sau a altor acte normative complexe ori la alte activități cu caracter deosebit, în acordarea stimulentelor prevăzute la alin. (4) fiind avute în vedere natura activităților, importanța acestora pentru promovarea și realizarea obiectivelor generale ale Ministerului Justiției, inclusiv a celor cuprinse în Strategia de reformă a sistemului judiciar, modul de realizare a activităților în termenele stabilite."
Din această reglementare reiese cu claritate că stimulentele acordate depind de o multitudine de factori, printre care se află, în primul rând, existența unor sume în fondul cu destinație specială, apoi obiectivele urmărite de Ministerul Justiției în politica de reformare a sistemului judiciar, numărul personalului, calitatea activității desfășurate, criterii de performanță apreciate ca prioritare etc.
Față de această reglementare, ce consacră nu un drept ci doar o vocație la acordarea de stimulente, raportat la anumite criterii, prin acordarea stimulentelor conform Ordinelor ministrului Justiției menționate în acțiune nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor nr.OG 137/2000 și a dispozițiilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor întrucât nu ne aflăm în prezența unui "drept de a fi premiat ca drept recunoscut și protejat de lege, ci numai de o posibilitate recunoscută prin lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordin al ministrului Justiției.
Neexistând nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător, ori unui alt salariat din sistemul justiției,nu se poate vorbi nici de o încălcare a Protocolului nr. 12 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, acesta consacrând interzicerea generală a discriminării cu referire la "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege".
Din aceleași considerente nu se poate reține nici încălcarea disp.art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ce consacră dreptul la tratament egal, în sensul că exercitarea drepturilor și libertăților prevăzute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Așadar, ar putea exista discriminare, fiind necesară protecția în temeiul dreptului la un tratament egal, doar în cazul recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege,în același sens fiind și disp. art.2 alin (1) din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,ce prevăd că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efectrestrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege,în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Raportat la reglementarea legală, din examinarea ordinelor aflate la dosarul cauzei se poate constata nu toți consilierii juridici asimilați magistraților din cadrul Ministerului Justiției au beneficiat de aceleași sume acordate ca stimulente în perioada 2006-2008, acestea fiind repartizate pe baza criteriilor prevăzute de normele menționate anterior.
Din considerentele sus-menționate Curtea a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții, fără însă a preciza care sunt motivele de nelegalitate ale sentinței recurate.
Intimatul Ministerul Justiției și Libertăților, prin întâmpinarea formulată a invocat excepția nulității recursului solicitând să se constate nulitatea acestuia.
Curtea, verificând excepția nulității pentru nemotivare a recursului, invocată de intimatul Ministerul Justiției și Libertăților o apreciază întemeiată întrucât potrivit art.3021alin.1 lit.c cod pr.civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, ori după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.
În egală măsură dispozițiile art.303 alin.1, 2 din același cod stabilesc obligația motivării recursului prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs care se socotește de la data comunicării hotărârii.
Drept urmare, recurenții-reclamanți aveau obligația legală de a-și motiva recursul fie prin cererea de declarare a căii de atac, fie separat dar înăuntrul termenului de 10 zile de la comunicarea hotărârii pe care a atacat-
Din examinarea cererii de recurs, Curtea constată că aceasta nu a fost motivată, sens în care urmează a admite excepția și a constata nulitatea recursului pentru nemotivare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanții, OG, (fosta, toți cu domiciliul ales la udecătoria Sinaia, cu sediul în S,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 133 din data de 18 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, TRIBUNALUL PRAHOVA, cu sediul în P, str. -. -, nr.6, județul P, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Niță Valentin, Urlețeanu Alexandrina Giurgiu Afrodita
G
Fiind pensionată se
semnează de
Președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./05.05.2009
/
.fond nr- Curtea de APEL PLOIEȘTI
Jud.fond
Președinte:Niță ValentinJudecători:Niță Valentin, Urlețeanu Alexandrina Giurgiu Afrodita
