Drepturi salariale (banesti). Decizia 8437/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8437
Ședința publică de la 03 Octombrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Marin Covei
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1062/15.05.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Școala cu clasele I-VIII și Primăria, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă asistată de avocat ales, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind intimatele-pârâte.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanta constata cauza in stare de judecata si acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat pentru recurenta-reclamantă pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat și motivat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecate la aceeași instanță pentru completarea expertizei sau efectuarea unei contraexpertize. Nu cere cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrarilor dosarului, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale - sub nr. 941/101/28.01.2008, reclamanta a chemat în judecată, în calitate de pârâta, Primăria, jud. M pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata, pentru o perioadă de 3 ani anteriori, a drepturilor salariale reprezentând: diferența la sporul de vechime, calculat la salariul de bază; diferența dintre calcularea "lineară" a sporurilor și calcularea "în scară" (spor la spor), conform Legii nr. 128/1997.
A solicitat recalcularea corespunzătoare a celui de al 13-lea salariu; reactualizarea sumelor până la plata efectivă; adaosul de 1/25, prevăzut de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, care trebuie calculat suplimentar, în plus față de diferența de adaos reprezentând clasa de salarizare; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
A motivat că este educatoare, grad didactic I și la 01.09.2007 avea o vechime de 34 de ani, iar sporul de vechime trebuia calculat la salariul de bază înțeles în sensul ultimului salariu de bază după calcularea și adăugarea celorlalte sporuri în scară.
A arătat că la suma ce reprezintă salariul de bază trebuie adăugate toate celelalte sporuri acordate prin Legea nr. 128/1997 respectiv prevederile art. 45 alin.1, precum și prevederile art. 42-47.
A precizat că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 128/1997, art. 1 și 3 din Legea nr. 29/1990 și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 din Codul d e Procedură Civilă.
În susținerea actiunii a depus acte.
La 21 februarie 2008, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Școlii cu clasele I-VIII.
La 29 februarie 2008, reclamanta și-a precizat acțiunea arătând că înțelege să cheme în judecată Școala Generală cu clasele I-VIII întrucât în mod eronat a chemat în judecată Primăria Comunei.
Totodată, a solicitat rectificarea și completarea carnetului de muncă, în sensul ca drepturile salariale solicitate acordate prin hotărâre judecătorească să fie menționate în carnetul de muncă.
Deși legal citate, pârâtele nu s-au prezentat și nu au formulat întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu expertiză contabilă, efectuată de expert - (filele 37-41 dosar).
Prin sentinta nr. 1062 din 15 mai 2008, Tribunalul Maa dmis acțiunea în parte formulată de reclamanta împotriva pârâtei Primăria si a obligat pârâta la plata sumei de 1.775 lei diferențe drepturi salariale nete și actualizate pe perioada ianuarie 2005 - martie 2008 și la 500 lei cheltuieli de judecată, dispunand si consemnarea în carnetul de muncă a acestor mențiuni.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca reclamanta este educatoare titulară, grad didactic I, având o vechime în învățământ de 34 de ani și 4 luni, iar prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea Școlii cu clasele I-VIII la plata drepturilor salariale, recalculate pe ultimii 3 ani conform reglementărilor Legii nr.128/1997, susținând că nu i-au fost calculate și acordate conform prevederilor legale.
Referitor la chemarea în judecată în calitate de pârâtă a Primăriei Comunei, instanța a respins acțiunea față de aceasta întrucât, prin precizarea de acțiune (fila 17 dosar) reclamanta a arătat că în mod greșit a chemat primăria în judecată în calitate de pârâtă. Mai mult, Primăria reprezintă numai o structură funcțională cu activitate permanenta conform dispozițiilor art. 91 din Legea 215/2004, fiind doar incinta în care își desfășoară activitatea primarul și aparatul propriu al acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 48 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art. 49 al aceluiași act normativ stabilește salarizarea personalului didactic de predare din învățământul pre-universitar, în raport de anumiți factori expres și limitativ enumerați: funcția și norma didactică, nivelului studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, vechimea în învățământ, gradul didactic.
Legea nr. 128/1997 prevede toate categoriile de sporuri și indemnizații ce se acordă cadrelor didactice: gradație de merit, spor pentru suprasolicitare neuropsihică, spor de stabilitate, salariu de merit, spor de vechime, indemnizația acordată cadrului didactic ce îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, toate acestea reprezentând procent din salariul de bază și care se includ în salariul de bază, toate aceste sporuri având aplicabilitate în speță, respectiv reclamantei.
Din cuprinsul textelor legale enunțate se deduce, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art. 155 Codul Muncii și de reglementările speciale ale art. 48 din Legea nr. 128/1997, rezultă că, inițial, un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Art. 45 alin. 1 din aceeași lege prevede pentru personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și grad didactic I reducerea normei didactice cu două ore pe săptămână fără reducerea salariului.
Cum legiuitorul nu diferențiază aplicarea acestor norme pentru diferite categorii de personal didactic din învățământul pre-universitar, nici instanța de judecată nu poate efectua această diferențiere.
Prin art. 50 alin. 1 din Legea 128/1997, s-au instituit, pe lângă tranșele de vechime deja existente, încă 3 tranșe suplimentare, ce se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Aceste 3 tranșe de vechime influențează modalitatea de acordare a drepturilor salariale cuvenite cadrului didactic, întrucât coeficientul de multiplicare aplicat la stabilirea salariului, crește în funcție de vechimea în învățământ a solicitantului.
Acest coeficient este stabilit prin lege și constituie baza de calcul pentru stabilirea drepturilor salariale cuvenite cadrului didactic.
Pe lângă acest coeficient mărit, acordat prin art. 50 alin.1 și stabilit prin anexa 2 la Legea 128/1997, art. 50 alin. 2 arată că, la determinarea coeficientului de ierarhizare, și nu a coeficientului de multiplicare prevăzut de anexă, pentru fiecare din tranșele de vechime suplimentare instituite de alin. 1, se acordă o creștere de 1/25 față de coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Astfel, pentru cadrele didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani în învățământ se acordă un plus de 1/25 din coeficientul de ierarhizare de care a beneficiat anterior, acest plus urmând a se adăuga la coeficientul de ierarhizare cuvenit pentru tranșa de vechime superioară.
Așadar, această creștere de 1/25 prevăzută de art. 50 alin. 2 se acordă suplimentar pentru determinarea bazei drepturilor salariale cuvenite, calculate așa cum s-a dezvoltat anterior, bază de care cadrul didactic beneficiază până la trecerea la o treaptă superioară de vechime, modificată doar de eventualele creșteri ale valorii de multiplicare.
Deci, legiuitorul a instituit prin acest alineat, o creștere suplimentară a drepturilor salariale.
Raportul de expertiză contabilă, efectuat în cauză, a stabilit că unitatea școlară a calculat corespunzător sporul de vechime și celelalte sporuri, neînregistrându-se diferențe.
S-au stabilit diferențe la calcularea orelor suplimentare, unitatea de învățământ calculând aceste ore suplimentare începând cu luna septembrie 2007 când reclamanta a trecut la educator cu grad didactic I, raportul de expertiză găsind diferențe de 1.119 lei. S-a stabilit că unitatea școlară nu calculat și acordat corespunzător sporul de 1/25, raportul de expertiză procedând la calcularea acestuia rezultând valoarea de 1.457 lei.
Raportul de expertiză contabilă a mai stabilit că sumele acordate conform prevederilor OUG nr.17/2006 au fost calculate corect neînregistrându-se diferențe.
Conform calculelor efectuate, diferențele brute datorate reclamantei sunt în valoare de 2.213 lei. Acestea au fost supuse diminuării cu contribuțiile către bugetul de stat rezultând o sumă netă de 1.585 lei. Această sumă netă a fost supusă procesului de actualizare cu indicele de inflație până în luna martie 2008, rezultând o sumă netă actualizată de 1.775 lei.
Față de cele arătate, instanța a constatat că reclamantei i se cuvine suma de 1.775 lei diferențe drepturi salariale nete și actualizate până la 31.03.2008 pentru pârâta Școala cu clasele I-VIII, pentru perioada ianuarie 2005-martie 2008.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a formulat recurs reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand, in temeiul art. 299 - 316.civ.Cod Penal, admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriului.
Dezvoltand in fapt motivele de recurs, reclamanta a sustinut ca expertiza contabila efectuata in cauza pentru calcularea drepturilor salariale este incompleta intrucat nu rezulta drepturile de care reclamanta a beneficiat in perioada 01.2005 - 29.02.2008, respectiv diferenta dintre norma didactica 72 ore/luna si numarul de ore efectiv prestate in fiecare luna recalculate in sistem plata cu ora si sporul suplimentar de 1/25 din coeficientul de ierarhizare inferior la intrarea in intervalul de vechime 30-35 ani.
A mai aratat recurenta ca aceste sporuri nu au fost calculate conform prevederilor legale - Ordinul nr. 4209/2004, Ordinul nr. 3351/2006, Ordinul nr. 3541/2006, Ordinul nr. 1350/2007 si nu a avut posibilitatea formularii obiectiunilor intrucat cauza a fost luata in pronuntare la termenul din 15.05.2008, in conditiile in care aparatorul ales al recurentei formulase cerere de amanare.
A depus la dosar copia sentintei nr. 1062/15.05.2008, foaia colectiva de prezenta pentru perioada 2005 - 2008, practica judiciara.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate si a actelor dosarului, Curtea constata ca recursul nu este fondat.
Prin calea de atac declarata in cauza, recurenta reclamanta a criticat modalitatea de calculare a drepturilor sale, sustinand ca acestea au fost stabilite cu nerespectarea prevederilor legale in materie, respectiv a prevederilor Ordinelor nr. 4209/2004, nr. 3351/2006, nr. 3541/2006, nr. 1350/2007.
In raport de aceste sustineri, Curtea apreciaza ca se critica modul de aplicare a legii de catre instanta de fond, mai precis a prevederilor ordinelor mentionate, astfel incat criticile pot fi incadrate in cazul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, perspectiva din care acestea vor fi analizate, in aplicarea art. 306 alin. 3.civ.
Cod PenalCurtea va retine ca prin hotararea instantei de fond, a fost obligata parata la plata sumei de 1.775 lei, reprezentand drepturi salariale nete si actualizate pe perioada ianuarie 2005 - martie 2008
Raportul de expertiza intocmit de expertul contabil -, prin care s-au calculat si stabilit drepturile reclamantei, a fost depus la dosar la data de 16.04.2008, cu mai putin de 5 zile inaintea termenului de judecata din 17 aprilie 2008, astfel ca instanta a acordat reclamantei un termen pentru observarea concluziilor expertului si formularea de eventuale obiectiuni.
Cu toate acestea, atat reclamanta nu a formulat obiectiuni in conditiile art. 212 alin. 2 civ.Cod Penal, atat aceasta cat si aparatorul ales lipsind la urmatorul termen acordat de instanta - 15 mai 2008.
Lipsa obiectiunilor la expertiza ori a unei alte solicitari legate de proba administrata, care ar fi trebuit adresata instantei in termenul anume prevazut de lege, nu poate semnifica decat acceptarea concluziilor expertului de catre reclamanta, fapt ce a determinat instanta sa isi insuseasca si sa valorifice intocmai aceste concluzii.
Pe de alta parte, nu mai este posibila revenirea partii asupra acestei acceptari initiale si solicitarea, prin motivele de recurs, a efectuarii unui supliment la expertiza intruca, lipsa oricarei pozitii procesuale de raportul de expertiza, exprimate in termenul prevazut de art. 212 alin. 2.civ.Cod Penal, are drept consecinta decaderea partii din dreptul de a formula obiectiuni ori de a solicita suplimentul de expertiza, sanctiune care produce efecte relative la solicitarea continuta de motivele de recurs.
In conditiile in care recurenta insasi nu si-a indeplinit obligatiile procesuale presupuse de art. 129 alin. 1.civ.Cod Penal, in sensul de a-si proba pretentiile pretentiile, de a efectua acte de procedura in termenele legale, nu se poate prevala de propria culpa procesuala pentru a obtine casarea sentintei recurate in vederea suplimentarii probelor, constatare intemeiata pe dispozitiile art. 108 alin. 3.civ.
Cod PenalIn absenta unei atitudini procesuale diligente, nu se poate reprosa instantei de apel ca a interpretat neformularea de obiectiuni la raportul de expertiza dept o acceptare a concluziilor acestuia, pe care le-a valorificat ca atare in solutia pronuntata.
de considerentele expuse, Curtea constata ca nu subzista cazul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, in temeiul art. 312 alin.1 civ.
Cod PenalPENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1062/15.05.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Școala cu clasele I-VIII și Primăria, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 octombrie 2008.
Presedinte Judecator Judecator
- - - - -
Greier,
- -
Red.Jud.-
Ex.2/10.10.2008
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Daniela Vijloi, Marin Covei
