Drepturi salariale (banesti). Decizia 851/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 851/R- CM
Ședința publică din 29 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 168/F-CM din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul- pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la judecarea lui, pronunțându-se următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, la data de 17 iunie 2008, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, Ministerul Justiției, Tribunalul Argeș și Curtea de APEL PITEȘTI, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la recunoașterea pentru reclamanți a sporului de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 1 februarie 2007 și pentru viitor, obligarea pârâților la plata drepturilor salariale rezultate din acordarea acestui spor pe perioada respectivă, la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile corespunzătoare necesare plății sumelor respective.
În motivarea acțiunii s-a arătat că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică", magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate "beneficiau de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Acest text de lege a fost însă abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
OG nr.83/2000 este o ordonanță ordinară, emisă cu încălcarea dispozițiilor art.144 din Constituția României, în vigoare la data respectivă, reglementând domenii ce nu pot face decât obiectul legilor organice.
Sporul de 50% din salariul de bază brut lunar "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică" de care beneficiau magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, a fost abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art.41 alin.2 și 53 din Constituția României și ale art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat- A adus atingere existenței dreptului.
La data stabilirii acestui drept în baza art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi. De altfel, dispozițiile art.155, 165, 236, 239 și 241 pct.1 lit.d din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
reprezintă o stare de conjuncție rezultată din acțiunea factorului stresant și capacitatea de adaptare a organismului. Cu cât o persoană se află mai frecvent în starea de alarmă sau de rezistență, cu atât este mai mare riscul instalării epuizării cu toate consecințele sale negative.
Cele mai multe persoane nu se adaptează și acest fapt are ca rezultat nu numai o slabă performanță și o productivitate scăzută, ci și îmbolnăvirea, dereglarea homeostazei. Lucrătorii care au foarte mult de lucru sau multe responsabilități, nu numai că-și realizează sarcinile într-un mod inadecvat, dar se pot chiar îmbolnăvi.
de suprasolicitare este caracteristic persoanelor cu program de lucru prelungit și cu sarcini de mare diversitate, menținute timp îndelungat, activități profesionale excesive: lipsa relaxării, odihna insuficientă, nerespectarea termenelor limită.
La data de 11 iulie 2008, Tribunalul Argeșa înaintat spre competentă soluționare dosarul Curții de APEL PITEȘTI, avându-se în vedere art.I alin.1 coroborat cu art.II alin.2 din nr.OUG75/2008, cauza fiind înregistrată la data de 22 iulie 2008.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin sentința civilă nr.168/F-CM/11.11.2008, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș să plătească acestora sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 1 februarie 2007 la zi și pentru viitor.
Pârâta Curtea de APEL PITEȘTIa fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, precum și acțiunea celorlalți doi reclamanți împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 1 februarie 2007 și în continuare, sens în care au depus la dosar sentințele civile în care instanța s-a pronunțat cu privire la plata acestui spor către reclamanți anterior datei de 1 februarie 2007.
Din analiza acestora s-a constatat, în ceea ce privește pe reclamanții și, că prin sentința civilă nr.155/F-CM/04.11.2008 au fost obligați pârâții să plătească către aceștia sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 22 ianuarie 2006 - 1 februarie 2007.
Aceștia fac parte din personalul conex al Tribunalului Argeș, fiind angajați în funcția de șofer.
Prin decizia nr.XXI/2008 pronunțată în dosarul nr.5/2008, în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Având în vedere că potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă, deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, Curtea a reținut că sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică trebuie acordat și în prezent personalului auxiliar de specialitate al instanțelor.
Funcția de șofer pe care o ocupă reclamanții face parte din categoria personalului conex, conform art.3 alin.3 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
În forma inițială a acestei legi, au fost considerate ca fiind conexe personalului auxiliar de specialitate numai funcțiile de agent procedural și aprod, în timp ce funcția de șofer a fost inclusă în categoria personalului conex abia în forma legii în vigoare la data de 22.01.2006.
Conform art.901din Legea nr.567/2004, personalului conex i se aplică în mod corespunzător prevederile legii, cu excepția anumitor dispoziții referitoare la drepturile de pensie.
Din această dispoziție legală rezultă că drepturile și obligațiile reglementate prin statut, deci inclusiv drepturile referitoare la salarizare, se aplică și personalului conex.
Întrucât, așa cum am arătat mai sus, personalului auxiliar de specialitate i se cuvine și după apariția nr.OG83/2000 sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, rezultă că și personalului conex i se cuvine acest drept, cu precizarea însă că șoferilor li se cuvine numai începând cu data de 22.01.2006, dată de la care au dobândit calitatea de personal conex.
Față de aceste considerente, acțiunea reclamanților și a fost admisă prin obligarea pârâților la plata către aceștia a sporului respectiv pentru perioada 1 februarie 2007 - la zi și pentru viitor.
Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.161 alin.4 Codul muncii, apreciind că se impune acordarea drepturilor bănești actualizate cu rata inflației la data plății efective, întrucât este evident prejudiciul produs reclamanților prin neplata acestor sporuri, în noțiunea daunelor-interese prevăzute de lege trebuind inclusă noțiunea de actualizare, în speță, cu indicele de inflație.
Actualizarea cu indicele de inflație se justifică prin necesitatea realizării unei corelații între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile bănești și momentul în care aceste sume de bani au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Cu privire la acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea a apreciat că acesta nu are calitate procesuală pasivă, întrucât între el și eclamanți nu există raporturi juridice de muncă, calitate de angajator având-o ceilalți pârâți.
Potrivit art.131 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, ctivitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, însă, onform prevederilor art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este numai acela de a elabora proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, onform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă față de reclamanți, motiv pentru care a fost respinsă acțiunea față de acesta.
În ceea ce privește acțiunea formulată de reclamantul, instanța a constatat că prin sentința civilă nr.29/F-CM/23.09.2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, a fost admisă în parte acțiunea formulată de același reclamant împotriva acelorași pârâți, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș, care au fost obligați să plătească acestuia sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 22.01.2006-la zi, precum și pentru viitor. Soluția a fost de admitere în parte, deoarece prin acțiune se solicitase acordarea acestui spor începând cu luna noiembrie 2000.
Având în vedere că este vorba despre un nou dosar care se poartă între aceleași părți și are același obiect și aceeași cauză juridică, Curtea a apreciat că în speță există autoritate de lucru judecat, motiv pentru care a respins acțiunea formulată de reclamantul, în temeiul art.1201 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, Ministerul Justiției, actualmente Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate sub motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătând, în esență, următoarele:
- deși potrivit Legii nr.567/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.17/2006, sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și funcțiile de agent procedural, aprod și șofer, nr.OG8/2007 care constituie legea specială de salarizare, nu prevede pentru personalul conex beneficiul acordării sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică;
- acest personal nu beneficia de sporul de 50% nici potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, text de lege ce făcea o distincție netă între personalul auxiliar de specialitate și cel conex;
- decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere doar magistrații, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate, nereferindu-se și la personalul conex;
- Legea nr.50/1996 a fost abrogată în întregime prin nr.OG8/2007 act normativ special de salarizare a personalului auxiliar și a personalului conex.
Recursul este nefondat.
Astfel cum corect a reținut prima instanță, funcția de șofer, pe care o ocupă reclamanții, face parte din categoria personalului conex, conform art.3 al.3 din Legea nr.567/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.17/2006.
Acestei categorii de personal i se aplică în mod corespunzător prevederile Legii nr.567/2004 cu excepția anumitor dispoziții privitoare la pensionare, potrivit art.901din lege.
Aceasta înseamnă că atât drepturile, cât și obligațiile reglementate prin statut, implicit normele privitoare la salarizare, se aplică, în considerarea specificului funcției și personalului conex.
Este evident vorba de prevederile Legii nr.50/1996, republicată - art.47, aplicabile și după apariția nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate.
Față de aceste considerente, avute în vedere și la pronunțarea deciziei nr.XXI/2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și la pronunțarea hotărârii anterioare prin care le-a fost recunoscut acest drept reclamanților, criticile formulate prin recurs sunt nefondate.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.168/F-CM din 11.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/15.05.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
