Drepturi salariale (banesti). Decizia 873/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 873
Ședința publică din data 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de către declarate de pârâții-recurenți Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, împotriva sentinței civile nr. 646/28.05.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții-intimați, și pârâții-intimați, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul C-S și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr-, reclamanții, -, -,; lehăduș, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul C-S și Ministerul Economiei și Finanțelor, au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților în solidar la plata sporului de risc și suprasolicitare psihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 01.01.2008 și până în prezent, precum și la acordarea lunară a acestui spor și în continuare.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat, că îndeplinesc funcția de judecător respectiv personal auxiliar de specialitate, iar potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, rămas în vigoare de la data apariției, beneficiază de un spor de stres de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare, spor pe care însă nu l-au primit niciodată de la apariția legii.
Reclamanții au invocat prin acțiune că la data stabilirii acestui drept, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință, care rezidă din condițiile în care judecătorii își desfășoară activitatea, caracterizate de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În raport cu cele menționate, reclamanții au precizat că dispozițiile art. 1, pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, sunt neconstituționale deoarece ating însăși existența dreptului, însă sub acest aspect este datoare să se pronunțe Curtea Constituțională.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 41, al.1 din Constituția României revizuită și cele ale art. 18 din Codul muncii.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților deoarece art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres acest text prin art. 1 pct. 42, al Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, iar acordarea pe viitor a acestui spor neprevăzut de o lege ar depăși limitele puterii judecătorești care și-ar aroga atribuții de legiferare.
Prin sentința civilă nr. 646/28.05.2008 Tribunalul C-S a dmis acțiunea formulată de către reclamanți.
A obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul brut cuvenite începând cu data de 01.01.2008 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, precum și în continuare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții îndeplinesc funcția de judecători, respectiv personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Caransebeș.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, în temeiul art. VI din Ordonanța Guvernului nr. 9/1997 și modificată prin nr.OG 56/1997, nr.OUG 75/1997 și Legea nr. 154/1998 "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Acest art. 47 fost abrogat prin art. 1 pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000.
Totodată, prin art. 50 alin. 2 din OUG177/2002 a fost abrogat art.11precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora, din Legea nr. 50/1996
La rândul său, OUG177/2000 a fost abrogată prin art. 41 lit. a din OUG27/2006.
De altfel, art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 prevede că " Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial".
Pe de altă parte, însă, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului.
Prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 prin care s-a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai arată că, în perioada respectivă drepturile salariale ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate au fost majorate, astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai lipsită de utilitate publică.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art. 1 pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, care a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, urmând a da preponderență și a face aplicarea acestui din urmă text legal.
În plus, văzând și dispozitivul deciziei nr. XXI/10.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în dosarul cu nr. 5/2008, instanța a reținut că recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, privitor la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, a fost admis și în consecință s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, abrogată prin Legea nr. 334/2001.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și Ministerul Justiției.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, în recursul formulat în termen legal, a solicitat modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui minister. A arătat recurentul că Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite așa cum este și Ministerul Justiției și că nu poate fi obligat la plata salariaților altor instituții, între Ministerul Economiei și Finanțelor neexistând nicio obligație, iar faptul că ordonatorul principal de credite nu a corectat periodic, în mod nejustificat, indemnizațiile cuvenite de drept reclamanților, nu-i conferă acestuia nicio garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce trebuie să le plătească într-un raport de muncă, izvorât din contractul de muncă.
În recursul declarat pârâtul Ministerul Justiției a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, arătând că în mod greșit prima instanță a reținut că reclamanții personal conex, respectiv aprozii și și conducător auto - reclamantul, fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești.
În consecință, s-a arătat în esență că sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică a fost prevăzut de lege pentru magistrați și personal auxiliar de specialitate, având în vedere condițiile în care aceștia își desfășoară activitatea, riscurile și presiunile psihice la care sunt supuși în cadrul activităților specifice funcției, neputând afirma că șoferii și aprozii, prin munca pe care o desfășoară sunt supuși unor riscuri majore ori presiuni psihice de natură a determina necesitatea acordării prin lege a unui sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar cât privește decizia nr. 21 din data de 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta nu include și categoria personalului conex, astfel că pretențiile reclamanților sunt vădit neîntemeiate.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat pentru considerentele ce vor f expuse în continuare.
Astfel, instanța de fond greșit a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, rolul acestuia fiind de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a bugetelor locale, respectând procedura reglementată de legea finanțelor publice.
Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite la fel ca și Ministerul Justiției, neputând fi obligat în mod solidar la plata salariaților altor instituții, câtă vreme între acest minister și reclamanți nu există raporturi de muncă.
În ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, Curtea constată că, tribunalul în mod corect a admis acțiunea reclamanților, acordând sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică în baza prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată și raportat la conținutul deciziei nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care s-a constatat "că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, abrogată prin Legea nr. 334/2001".
Privitor la reclamanții și, având calitatea de aprozi, Curtea constată că prima instanță nu s-a abătut de la dispozițiile deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, întrucât acest recurs a fost pronunțat tocmai în interpretarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, iar aprozii și agenții procedurali făceau parte din categoria personalului auxiliar de specialitate ei beneficiind de sporul de 50% în baza dispozițiilor acestui text de lege.
Constatând că acest drept nu a fost abrogat, evident că se impune acordarea sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică și acestei categorii socio-profesionale.
Hotărârea primei instanțe urmează a fi modificată, însă în ce-l privește pe reclamantul, reținându-se că șoferii nu au făcut parte din categoria personalului auxiliar în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, iar decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nu-i vizează, așa încât acest reclamant - angajat ca șofer, nu poate să beneficieze decât de salarizarea prevăzută în legea specială, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 8/2007.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1, 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se vor admite recursurile declarate în cauză, modificându-se în parte sentința civilă atacată în sensul că se va respinge acțiunea reclamantului, precum și acțiunea tuturor reclamanților față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca urmare a lipsei calității procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, împotriva sentinței civile nr. 646/28.05.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și acțiunea reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul C-S, Ministerul Economiei și Finanțelor.
Menține celelalte dispozițiile ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
GREFIER,
Red. /5.06. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./5.06. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
