Drepturi salariale (banesti). Decizia 876/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.876/
Ședința publică din 20 mai 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,- sector 5 și H, cu sediul în M C,- în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.293 din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate și motivate în termen, fiind scutite de taxă judiciară de timbru.
Văzând lipsa părților și împrejurarea că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor conform art.242 Cod procedură civilă, în baza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă 293 din 21 februarie 2008 Tribunalul Harghitaa respins excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor; a admis excepția lipsei calității procesual pasive, invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării; admis acțiunea civilă având ca obiect conflict de drepturi formulată de reclamanții, -, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Tg-.M, Tribunalul Harghita, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Pârâții au fost obligați în solidar la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând majorarea de 5% începând cu 01.01.2007 în raport de luna decembrie 2006; de 2% începând cu 01.04.2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu 01.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007 și în continuare, sume care pentru perioada 01.01.2007 - 31.12.2007 se prezintă astfel: - 5.505 lei, - 4.791, - - 3.904 lei, - 3.934 lei, - 1,152 lei, - 3.373 lei, - 2.347 lei, - 4.091 lei și - 2.494 lei.
Instanța de fond a dispus ca aceste sume să fie actualizate în funcție de rata inflației calculată de la data scadenței lunare și până la data executării efective a prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În primul rând, instanța a considerat neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, deoarece potrivit Legii nr.500/2002 și HG nr.208/2005, Ministerul economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului României cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art.1 din OG nr.22/2002, aprobată prin Lege anr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Instanța a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, reținând că citarea acesteia s-a făcut în spiritul art.27 din OG 137/2000.
Cu referire la fondul cauzei:
Reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile de justiție (unități bugetare finanțate de la bugetul de stat). Raporturile juridice de muncă ale reclamanților sunt guvernate de Codul muncii potrivit disp.art.1 și art.295 alin.2.
Prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat să se stabilească existența sau inexistența discriminării prin neacordarea majorărilor salariale anuale.
Instanța de fond a cercetat situația reclamanților în raport cu alte categorii socio-profesionale, tratamentele care se aplică acestora, justificările și criteriile tratamentelor diferențiate, reținând următoarele:
Așa cum s-a mai arătat reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă), cu restul personalului din unitățile bugetare sub aspectul prestării unei muncii în mod continuu sau succesiv, cu efectul identic al executării în mod egal și nediferențiat al aceleiași obligații de confidențialitate și al recunoașterii unui salariu raportat la fluctuațiile generate de inflație. Astfel că este evident tratamentul diferit aplicat reclamanților.
Cu referire la indexările aferente anului 2007:
S-a reținut, în considerentele hotărârii atacate că, pentru aprecierea discriminării are relevanță doar criteriul justificativ generator al sporului și al indexării anuale și anume, obligația de acordare a unei salarizări echitabile nerestrânse de devalorizare, pe calea unui tratament egal în salarizare, în niciun caz acest criteriu nu are în vedere apartenența la o anumită categorie socio-profesională. Pe cale de consecință elementul generator și fundamentul stabilirii și acordării indexărilor anuale se regăsește în aspecte de fapt și nu, așa cum susțin pârâții, în specificul categoriei socio-profesionale. Singurele elemente obiective ce pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt: nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă.
Instanța de fond a reținut astfel starea de discriminare a reclamanților cu referire la adausurile salariale constând în indexările anuale.
Instanța de fond a apreciat ca fiind incidente prevederile art.2 alin.1 și 3, art.6 din OUG 137/2000, art.7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul 212/1974, art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale respectiv Protocolul 12 la această convenție; art.5, 6, 8, 39 lit.a, 40 alin.2 lit.c și f, 154 alin.3, 165 și 155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003; art.20, 16, 53 și 41 din Constituție; art.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților, instanța a aplicat prin analogie procentul sportului de confidențialitate prev. de art.13 alin.1 din OUG 123/2003 respectiv, procentele de majorări prev. de art.1 din OG 10/2007 apreciind că numai astfel se poate realiza principiul unei juste și integrale despăgubiri.
Cu referire la invocarea de către pârâți a hotărârilor pronunțate de CNCD și a deciziilor Curții Constituționale instanța a apreciat față de efectul acestora și condițiilor de exercitare a acțiunii civile că, nu constituie argumente de natură să răstoarne temeinicia pretențiilor reclamanților.
Solidaritatea pasivă a pârâților izvorăște din prev. art.44, 35 și 36 din Legea 304/2004 rap.la OUG 177/2002 și OUG 27/2006.
Răspunderea Ministerul Economiei și Finanțelor este solidară cu a celorlalți pârâți întrucât potrivit prevederilor din legile bugetare anuale aflate în vigoare în perioada de referință, precum și a hotărârii din 24 martie 2005 Curții Europene a Drepturilor Omului, acest pârât are și obligația suplimentară de a acoperi suma solicitată de reclamanți având poziția unui garant legal. Nu în ultimul rând potrivit art.19 din Legea 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor,coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar.
În ceea ce privește actualizarea prejudiciului instanța a apreciat această cerere admisibilă având în vedere pre.vart.1082 cod civil și art.161 alin.4 Codul muncii.
Având în vedere cele de mai sus instanța de fond s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și DGFP H în numele Ministerului Economiei și Finanțelor.
Recurentul Ministerul Justiției a invocat în drept, prevederile art.304 pct.4,7 și 9 coroborat cu art.312 pr.civ. solicitând admiterea recursului declarat, casarea sentinței pronunțate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice H în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor, potrivit HG 386/2007 și 1227/2006.
Recurenta a solicitat admiterea căii de atac promovate și respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
În drept recurenta a invocat prevederile art.304 pct. 9 pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat în esență că, între reclamanți și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi juridice de muncă, în acest sens acțiunea astfel îndreptată, împotriva unei persoane străină de raporturile juridice existente între pârâți și reclamanți, nu poate fi primită.
Recurenta a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză argumentând această excepție prin aceea că Ministerul Economiei și Finanțelor nu se confundă cu bugetul de stat, rolul acestuia limitându-se la elaborarea proiectului bugetului cu respectarea procedurii reglementată de Legea 500/2002. Responsabilitatea astfel stabilită de lege nu poate atrage după sine obligarea solidară la plata drepturilor de natură salarială pretinsă de reclamanți. În altă ordine de idei se arată că Ministrul Economiei și Finanțelor este la rândul său ordonator principal de credite pentru ministerul pe care-l conduce și nu are atribuții în gestionarea bugetelor instanțelor judecătorești.
Cu referire la majorările salariale acordate prin OUG 10/2007 instanța a pornit de la o realitate incontestabilă și anume modul de finanțare al instituțiilor față de angajații cărora au fost dispuse aceste măsuri, constatând întemeiat că aceste majorări s-au referit la instituții finanțate de la bugetul de stat. În aceeași ordine de idei instanța a pornit de la premisa comună a acestor acte normative privind majorările salariale și anume efectele produse de creșterea indicelui prețurilor bunurilor de consum în anul 2007 raportat la anul 2006.
Cu referire la majorările salariale întemeiate pe dispozițiile OG 10/2007 instanța de fond a reținut că personalul din sistemul bugetar a beneficiat de majorări salariale pentru anul 2007, majorări acordate prin OG 10/2007, OG 11/2007, OG 16/2007, OG 27/2007, Legea 232/2007, OG 8/2007, OG 20/2007 și OG 23/2007. de motive ale acestor acte normative au avut ca numitor comun necesitatea acordării majorărilor salariale pentru a atenua efectele creșterii indicelui prețurilor bunurilor de consum. Prin voința legiuitorului această măsură a fost aplicată și unor categorii socio-profesionale pentru care nu era necesară dispunerea unei măsuri de protecție socială, cum ar fi demnitarii, personalul asimilat demnitarilor, judecătorii Curții Constituționale, personalul Curții de Conturi (OG 10/2007, OG 27/2007).
Argumentația instanței de fond este din acest punct de vedere extrem de clară în sensul în care în baza actelor normative enumerate anterior s-a conturat existența unor măsuri legislative pentru majoritatea personalului salarizat de la bugetul de stat, măsuri care nu au vizat și categoria reclamanților.
Susținerile recurentului potrivit cărora aceste măsuri au avut natura unor măsuri de protecție socială nu pot fi primite prin prisma celor arătate anterior cum de altfel nu poate fi acceptat argumentul potrivit căruia în anul 2007 veniturile salariale ale reclamanților au fost majorate substanțial prin efectul Legii 45/2007. Majorarea salarială despre care se face astfel vorbire nu a avut în vedere altceva decât înlăturarea unei stări precedente de discriminare, a acoperit o nevoie obiectivă și firească a modalității de salarizare și nu a avut în niciun fel ca finalitate înlăturarea efectelor produse de creșterea indicelui de inflație. Această din urmă măsură legislativă nu a fost astfel fundamentată și deci, nu putea produce astfel de efecte.
Instanța de fond a concluzionat în mod temeinic că reclamanților nu le-au fost acordate aceste despăgubiri salariale pe anul 2007 nu datorită faptului că nu ar îndeplini condițiile de acordare (salariile reclamanților nu ar fi afectate de creșterea indicelui preșului de consum) ci, sub simpla motivație că aparțin unei anumite categorii socio-profesionale, criteriu discriminatoriu potrivit art.2 alin.1 din OG 137/2000.
Cu privire la excepția lipsei calități procesual pasive a pârâtului MEF, instanța de control judiciar constată că acest minister are potrivit Legii nr.500/2000 responsabilitatea întocmirii proiectului bugetului de stat materializat ulterior în legea bugetară anuală. Proiectul bugetului de stat are la bază proiectele de buget ale ordonatorilor principali printre care se numără și Ministerul Justiției. Cheltuielile de personal reprezintă un capitol distinct al proiectelor de buget întocmite de fiecare ordonator. În activitatea sa, așa cum chiar recurenta invocă, în caz de divergență între MEF și ordonatorii principali de credite, guvernul este competent să ia decizii în acest sens. Cu toate acestea, responsabilitatea întocmirii proiectului bugetului de stat aparține în exclusivitate pârâtului, calitatea sa procesual pasivă derivând din această obligație legală și nu cum în mod greșit apreciază recurentul din raportul de muncă. De asemenea, răspunderea MEF rezultă și din prevederile art.3 din HG 208/2005 și art.3 din HG 386/2007.
Nu în ultimul rând având în vedere competențele legale a acestui pârât în materie bugetară instanța a stabilit în sarcina acestuia obligația de aalocafondurile necesare plății drepturilor stabilite prin hotărârea atacată. Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 24 martie 2005 publicată în 1048/2005 a apreciat calitatea, ca fiind aceeade garant legala acestor categorii de obligații.
Apreciind asupra celor de mai sus, curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Justiției și de DGFP H în numele Ministerului Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5 și H cu sediul în M C,-, județul H, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor cu sediul în B-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.293 din 21 februarie 2008, Tribunalului Harghita.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
2.10.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
