Drepturi salariale (banesti). Decizia 917/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 917
Ședința publică din data de 2 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Florin Dogaru
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C - împotriva sentinței civile nr. 647/28.05.2008, pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, și pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal se prezintă pentru pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită admiterea recursului pârâtului recurent Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și respingerea recursului formulat de pârâtul recurent Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C -
CURTEA,
Deliberând,constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 647 din 28.05.2008, Tribunalul CSa admis acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, pe care i-a obligat la plata în solidar către fiecare reclamant a sumei de 1.700 lei cu titlu de despăgubiri actualizată în raport cu indicele de inflație. A fost de asemenea admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și obligat chematul în garanție la alocarea fondurilor bănești necesare achitării sumelor cuvenite reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că acordarea unor prime pentru magistrați cu vechime cuprinsă între 0 - 3 ani constituie acte de discriminare conform art. 2, alin. 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 19 alin. 4 din OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 195alin. 9 și 10 din OG 137/2000, această hotărâre putea fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit legii, hotărârea neatacată constituind de drept titlu executoriu.
Astfel, orice nemulțumiri ar avea pârâtul Ministerul Justiției în legătură cu stabilirea discriminării raportat la situația de fapt reținută, nu pot fi invocate în prezentul litigiu.
Puteau constitui motive într-o eventuală cale de atac pe care pârâtul trebuie să o promoveze împotriva hotărârii Consiliului, cu respectarea dispozițiilor art. 195alin. 9 din OG 137/2000.
, Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, constituie titlu executoriu (art. 195alin. 10 din OG 137/2000).
Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului instituie principiul potrivit căruia tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plata egală pentru muncă egală, iar OG 137/2000prevede la art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la salariu egal pentru muncă egală (art. 1 alin. 2 lit. i).
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1700 lei.
A avut astfel loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și OG 137/2000.
Instituirea unor astfel de stimulente în favoarea numai a unor categorii de magistrați conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Art. 16 alin. 1 din Constituția României a stabilit că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Această egalitate include domeniile în care persoanele își desfășoară activitatea, în aceste domenii nici prin legi sau alte acte normative, nici prin acte de aplicare a normelor juridice nu se poate face vreo discriminare între salariații care trebuie, în condiții identice, tratați în mod identic.
Această discriminare a fost reținută, așa cum mai sus s-a arătat, prin titlu executoriu, de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, consiliu care are rolul de a implementa principiul egalității între cetățeni, prevăzut în Constituția României, în legislația internă în vigoare și în documentele internaționale la care România este parte.
Împotriva sentinței susmenționate a declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivarea recursului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a arătat că instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, reținând în mod netemeinic că prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 se aplică în mod corespunzător și Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și unităților de parchet subordonate acestuia. S-a mai invocat și faptul că excepția tardivității acțiunii a fost respinsă în mod greșit, deoarece Ordinul nr. 1921/C/2005 fiind emis de o autoritate publică, sunt aplicabile dispozițiile legii nr. 554/2004. Recurentul a invocat și faptul că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 2 din OG nr. 137/2000.
Recurentul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP Tas olicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a sa, și respingerea cererii de chemare în garanție formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041.pr.civ. și cu precădere prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți Curtea constată recursurile întemeiate pentru următoarele motive:
Prin Ordinul 1921/C/2005 al Ministrului Justiției, se acordau stimulente judecătorilor, fiind impusă condiția ca aceștia să aibă vechime in funcție de maximum trei ani.
Aceste stimulente au fost acordate în temeiul art. 25 și 26 din Legea 167/1997, conform cărora, sumele provenind din taxele de timbru, plătite pentru activitatea notarială, impozitele încasate din onorariile avocaților și ale notarilor publici constituie venituri la bugetul de stat și se cuprind distinct în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției, constituie un fond cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiție.
Conform art. 4 și art. 7 din HG 83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, acesta este ordonator principal de credite, punând la dispoziția instanțelor judecătorești, a aparatului propriu și a unităților subordonate ministerului fondurile necesare în vederea desfășurării activități.
Curtea mai constată că potrivit art. 70 din legea 304/2004, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție coordonează activitatea parchetelor din subordine, îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege, are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fiind ordonator principal de credite, astfel încât nu există subordonare sau dependență financiară între Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției. Astfel, Ordinul 1921/C/2005 al Ministrului Justiției, nu este discriminatoriu decât față de personalul pentru care acesta este ordonator principal de credite, nu și față de alte persoane, față de care nu are autoritate financiară. Mai mult de atât, nu se poate sancționa un angajator, pentru actele de discriminare săvârșite de către un altul, acte care nu afectează decât proprii angajați.
Se constată astfel că sentința 647/28.05.2008, pronunțată de Tribunalul C-S, prin care s-a admis acțiunea reclamanților, a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, reclamanții procurori în cadrul Ministerului Public, nefiind discriminați de politica financiară a Ministerului Justiției.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 647/28.05.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-8, și va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii, și pe cale de consecință și a cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C - împotriva sentinței civile nr. 647/28.05.2008, pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-.
Modifică sentința atacată.
Respinge acțiunea.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.06.2009.
PREȘEDINTE, Ptr. JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Aflată în concediu de odihnă
Semnează Președinte secție
- -
GREFIER,
- -
Red../ 29.06.2009
Tehnored. /2 ex/ 29.06.2009
Prima instanță: Tribunalul C - S
Jud., jud.
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Raluca Panaitescu, Florin Dogaru
