Drepturi salariale (banesti). Decizia 928/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 928
Ședința publică din data de 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Elena
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA - B, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2647 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură - B, str. -, nr. 65, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA - B, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimații reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că apărătorul intimaților reclamanți avocat a depus la dosar cerere, prin care arată că din motive medicale nu se poate prezenta în instanță și a denunțat contractul de asistență juridică cu intimații motiv pentru care solicită amânarea cauzei și acordarea unui nou termen de judecată, pentru citarea acestora.
Avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă SC SA - B, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea formulată.
Curtea având în vedere că la dosar nu există nici-o dovadă de reziliere a contractului de asistență juridică, respinge cererea de amânare a cauzei, intimații reclamanți fiind citați prin reprezentantul lor legal.
Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat, salariații primind cu ocazia restructurării pachetul 4 din Planul social, în funcție de vechimea în muncă. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civila înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții, și, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța sa se dispună obligarea paratei la plata unei sume reprezentând indemnizația minima de concediere, la care se adăugă despăgubiri reprezentând beneficiul nerealizat în raport cu rata inflației către fiecare reclamant.
În motivarea acțiunii formulate reclamanții au arătat că în calitate de foști salariați ai pârâtei trebuiau să beneficieze de o indemnizație minimă de concediere în funcție de vechimea în muncă, fiind un drept distinct care nu se confundă și nu se suprapune peste dreptul de a primi plățile compensatorii reglementate de Planul Social care se adaugă la indemnizația minimă de concediere.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că nu există un temei juridic pentru plata cumulativă a sumelor prevăzute în art.50 alin.1 din și a celor prevăzute la pct.4 din Planul Social, întrucât reclamanții dau o interpretare eronată acestor dispoziții, în condițiile în care dispozițiile art.50 din au fost înlocuite, în avantajul reclamanților cu cele prevăzute la pct.4 din Planul Social și nu s-a urmărit nici un moment aplicarea cumulativă a celor două categorii de măsuri.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.2647/20.10.2008, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea și a obligat parata sa plătească fiecărui reclamant indemnizația minimă de concediere conform CCM 2005-2006, art.50, in funcție de vechimea in munca a fiecarui reclamant, sume ce urmeaza a fi actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței până la data plații efective.
Totodată, parata a fost obligată sa plătească fiecărui reclamant câte 100 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că potrivit art.50 alin.1 din CCM/2005 salariații care sunt disponibilizați din motive care nu țin de persoana salariatului trebuie să primească la disponibilizare drept compensație, o indemnizație minimă de concediere în funcție de vechimea în muncă în
4 al acestui text stipulează că prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți.
Mai reține instanța de fond că Planul Social - versiunea finală pe anul 2005 la punctul 4 intitulat financiare prevede că în funcție de vechimea în angajații vor primi următoarele pachete și anume la 0,5 - 5 ani vechime - 8 salarii, la 5 - 15 ani vechime - 12 salarii, peste 15 ani vechime - 15 salarii, iar din interpretarea dispozițiilor de mai sus din CCM pe anul 2005 și din Planul social pe anul 2005 rezultă că prevederile art.50 alin4 din CCM se completează cu dispozițiile din Planul Social și nu în sensul că s-ar exclude, după cum a interpretat pârâta.
Astfel, dispozițiile Planului Social nu sunt atât de explicite, după cum susține pârâta, referindu-se dosar la dreptul salariaților disponibilizați de a primi -plăți compensatorii, reglementate de Planul Social și nicidecum de a nu se mai acorda o indemnizație minimă de concediere, în condițiile în care alin.4 al art.50 din CCM/2005 prevede expres că dispozițiile acestui articol se completează cu cele ale Planului Social.
Rezultă așadar, în opinia instanței de fond că dreptul de a primi o indemnizație minimă de concediere este un drept salarial distinct, care nu se confundă cu dreptul de a primi plățile compensatorii reglementate de Planul Social, interpretare valabilă pentru dispozițiile din CCM pe anii 2005 și 2006.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului pârâta susține că hotărârea pronunțată de instanța de fond este afectată motivul de modificare prevăzut de disp. art. 304 pct.9 proc.civ. in sensul ca hotărârea este data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, deoarece în mod nelegal instanța de fond a obligat pârâta in mod nelegal sa plătească reclamanților sumele de bani prevăzute de disp. art. 50 alin.1 din CCM, cumulat cu cele deja plătite de in baza pct.4 din Planul Social.
Recurenta - pârâta menționează în continuare în scopul realizării unui plan de restructurare și având în vedere dispozițiile art. 69 din C muncii, (prin care se prevede obligația angajatorului de a întocmi un Plan de măsuri sociale cu consultarea Sindicatului sau a reprezentanților salariaților), la data de 21 04.2005, între și SC SA a fost încheiat un Plan Social prin care s-au stabilit indemnizațiile de concediere pentru disponibilizările ce urmau să se facă.
La pct. 1 din cuprinsul Planului Social se arată faptul că acesta constituie o Anexă la CCM (făcând parte integrantă din el - ) și că va fi valabil începând cu data semnării și până la 31.12.2010.
Prin amendamentul din 13.09.2006, în vederea înlăturări oricăror nelămuriri ce s-ar putea ivi cu privire la punerea în aplicare a acestui plan, s-a stabilit că, voința părților semnatare a fost aceea de a crea în favoarea salariaților o serie de condiții mai avantajoase decât cele prevăzute în art. 50 din CCM (de a modifica practic acest articol) și nu aceea de a cumula măsurile de protecție prevăzute în Planul Social cu cele stabilite prin art. 50 din CCM.
Prin art. 50 alin. 5 din CCM pe anul 2008 s-a stabilit că, "acordarea unui pachet compensator conform Planului Social exclude însă acordarea sumelor prevăzute la alin 1 din art. 50 CCM".
Pentru toate aceste considerente, recurenta-pârâtă solicită, în final, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea capătului de cerere privind obligarea recurentei la plata sumelor de bani prevăzute de art. 50 alin. 1 din CCM, ca neîntemeiat
Deși legal citați cu această mențiune, intimații-reclamanți nu au depus la dosar întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin cererea de chemare in judecata, reclamanții, și, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, ca prin sentința ce se va pronunța sa se dispună obligarea acesteia la plata unei sume reprezentând indemnizația minima de concediere, la care se adaugă despagubiri reprezentând beneficiul nerealizat în raport cu rata inflației către fiecare reclamant, susținând că dreptul de a primi o indemnizație minimă de concediere este un drept salarial distinct care nu se confundă, nu se suprapune peste dreptul de a primi plățile compensatorii reglementate de Planul social.
Curtea reține că potrivit art. 50 alin. 1 din Contractul colectiv de munca pe anii 2005 -2006, "la concedierea din motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește, în funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minimă de concediere, după cum urmează:de la 0-3 ani - 1,5 salarii medii nete, de la 3 la 10 ani - 3 salarii medii nete, peste 10 ani - 5 salarii medii nete".
La data de 21 04.2005, avându-se în vedere obligația angajatorului de a întocmi un Plan de măsuri sociale cu consultarea sindicatului sau a reprezentanților salariaților, între și SC SA a fost încheiat un plan social prin care s-au stabilit indemnizațiile de concediere pentru disponibilizării ce urmau să se facă în următoarea perioadă. Potrivit punctului 4 din acest Plan social, astfel cum a fost modificat prin amendamentul din 09.01.2006, se prevede că, "în funcție de vechimea în, angajații vor primi următoarele pachete financiare, cu titlu de indemnizații de concediere: 0,5-5 ani - 8 salarii medii brute pe, 5-75 ani - 12 salarii medii brute pe, peste 15 ani - 15 salarii medii brute pe.
Prin interpretarea comparativa a celor doua dispoziții din Contractul colectiv de muncă și Planul social referitoare la acordarea indemnizațiilor de concediere, Curtea constată că prin pct. 4 din Planul Social a fost modificat art. 50 din CCM, în sensul că au fost prevăzute în favoarea persoanelor ce urmau a fi disponibilizate condiții mai avantajoase de concediere.
Este indubitabil, de vreme ce la pct. 1 din Planul Social se prevede că acesta constituie o anexă la CCM, fiind parte integrantă a acestuia, că nu pot fi cumulate cele doua prevederi din CCM si Planul social si că pct. 4 din Planul social a operat o modificare a art. 50 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate. Dacă s-ar fi dorit plata cumulativă a salariilor compensatorii prevăzute de cele doua acte încheiate succesiv la nivelul societății, ar fi fost necesar a se reglementa expres această cumulare a indemnizațiilor de concediere prevăzute inițial în cuprinsul art. 50 din CCM 2005 -2006 cu cele reglementate ulterior prin pct. 4 din Planul social, ceea ce nu s-a realizat.
În consecință, printr-o interpretare eronată a dispozițiilor Contractului colectiv de muncă și a Planului social, instanța de fond a concluzionat că dreptul de a primi o indemnizație minimă de concediere este un drept salarial distinct, care nu se confundă cu dreptul de a primi plățile compensatorii reglementate de Planul social, interpretare valabilă pentru dispozițiile din CCM pe anii 2005 și 2006 și a obligat societatea recurentă la plata acestor sume către intimații -reclamanți.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 3041, 312.pr.civ. Curtea urmează să admită recursul formulat de societatea pârâtă, să modifice în tot sentința civilă nr.2647 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova și, pe fondul cauzei, să respingă acțiunea formulată ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA - B, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2647 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură - B, str. -, nr. 65, jud. P și în consecință:
Modifică în tot sentința și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 5 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Elena
--- - - - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
3 ex.- 9 iunie 2009
/FA
Trib.P nr-
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Elena
