Drepturi salariale (banesti). Decizia 932/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 932
Ședința publică de la 08 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier -a -
***************************
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamantul și pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 1058 din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ȘI CONTROL FINANCIAR DE STAT M, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat cererea de judecate în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 Cod procedură civilă.
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1058 din 11 iunie 2009 Tribunalul Mehedinți a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice și Casa Județeană de Pensii M și respinge acțiunea față de aceștia.
A respins excepțiile calității procesuale pasive și a prescripției dreptului material la acțiune invocate de Ministerul Justiției.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, față Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Mehedinți.
A obligat pârâții să plătească reclamantului primele de concediu pe anii 2001 - 2004, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut următoarele;
Reclamantul a fost judecător la Judecătoria V M, județul M până la data de 1.07.2004, dată la care a fost pensionat pentru limită de vârstă, potrivit deciziei de pensionare nr. - din 1.07.2004 emisă de Casa Județeană de Pensii
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor instanța a constatat că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă în cauză și urmează să respingă acțiunea față de acesta întru-cât nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantului, neexistând nici un fel de raporturi de muncă cu acesta, mai mult pârâtul nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții și ministere.
De asemenea, instanța a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Casa Județeană de Pensii și va respinge acțiunea față de aceasta, avându-se în vedere faptul că reclamantul a solicitat plata sumelor reprezentând sporurile neacordate, iar instituțiile publice sunt cele care transmit adeverințele nominale cu datele necesare actualizării pensiilor pe care ulterior le comunică caselor teritoriale de pensii în vederea punerii în aplicare.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Justiției instanța a respins-o întrucât acesta este ordonator principal de credite în ceea ce privește achitarea drepturilor salariale solicitate de reclamant.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de MJ instanța o respings-o pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. XXIII pronunțată de Secțiile Unite ale s-a stabilit că magistrați sunt îndreptățiți la acordarea primei CO pentru anii 2001-2002, dreptul prevăzut de art. 41 din Legea 50/1996 cu modificărilor și completările ulterioare, a fost doar suspendat și nu abrogat, suspendare care nu echivalează cu pierderea dreptului conferit de lege. Mai mult, prin OUG nr. 27/2006 dreptul la acordarea primelor de concediu a fost prevăzut în continuare pentru magistrați.
Astfel, față de cele menționate instanța a constatat că acțiunea este promovată de reclamant cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. prevăzut de art. 283 din Codul Muncii.
Pe fond, instanța a constatat întemeiată în parte acțiunea reclamatului pentru următoarele considerente:
Prin art. 41 ind.1 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, modificată prin OG nr.83/2000 s-a prevăzut că magistrații și celelalte categorii de personal, au dreptul pe perioada concediului de odihnă la o primă egală cu indemnizația brută sau după caz îndemnizația de încadrare lunară brută din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
bugetare pe perioada 2001-2006 nu au permis acordarea acestor prime, prevederile bugetare mai sus menționate fiind suspendate prin legii bugetare anuale.
Această situație a determinat valorificarea acestui drept prin intermediul instanței judecătorești
Pentru a preîntâmpina cheltuieli bugetare suplimentare, prin OUG 146/2007, s-a reglementat modalitatea de plată primelor cu ocazia plecării în concediul de odihnă, pe baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legi bugetare anuale.
Potrivit art. 1 alin 2 din OUG 146/2007 se prevede că intră în categoria persoanelor cărora le sunt aplicabile prevederile ordonanței, printre alții și personalul auxiliar din cadrul J, omițându-se a se referi și la categoria magistraților. Astfel, se creează o gravă discriminare între cele două categorii profesionale, salarizate în baza aceleiași legi, în vigoare pentru perioada în litigiu, cum este definită prin art. 2 din OG 137/2000.
Pentru a se înlătura această discriminare, conform art. 27 din OG, 137/2000, reclamantul este îndreptățit să primească despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, dar aceste despăgubiri constau în acordarea primei de vacanță pentru anii 2001- 2004 sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație,conform art 5 din OUG 146/2007.
Față de aceste considerente susținerea Ministerul Justiției că prin Decizia nr. XXIII/2005 pronunțată de Secțiile Unite ale prin care s-a stabilit că magistrați sunt îndreptățiți la acordarea primei CO pentru anii 2001-2002, nu poate fi reținută deoarece așa cum s- arătat mai sus, dreptul prevăzut de art. 41 din Legea 50/1996 cu modificărilor și completările ulterioare, a fost doar suspendat și nu abrogat, suspendare care nu echivalează cu pierderea dreptului conferit de lege.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri reclamantul și pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului declarat de reclamanți se arată următoarele:
Tribunalul a apreciat că acțiunea pe care a promovat-o privind plata drepturilor bănești cu titlu de despăgubiri după anul 2004, este neîntemeiată, întrucât s-a pensionat la data de 01.07.2004, de la care nu a mai fost în raporturi de serviciu cu intimatele și astfel că nu i se cuvin drepturile solicitate.
Concluzia este incorectă, întrucât nu s-a ținut seama de prev. art. 85 al.2 și 3 din Legea 303/2004 privind Statutul judecătorilor.
Astfel, potrivit textului citat, pensiile de serviciu ale magistraților pensionari se actualizează anual, din oficiu în raport de media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni, a judecătorilor în activitate.
Conform legislației în vigoare, în media veniturilor brute intră și prima de vacanță solicitată prin acțiune, care nu a fost luată în calcul de către Tribunalul Mehedinți.
Solicită astfel, admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
În recursul promovat de Ministerul Justiției și Libertăților se arată:
OUG nr.146/2007 a suspendat doar dispozițiile în vigoare privind prima de concediu, dispusă în bale legilor bugetare anuale, dar numai cu referire la categoriile de persoane ce au beneficiat de acest drept în baza unor legi speciale și la perioada cât dreptul în discuție a fost prevăzut de legislația aplicabilă fiecărei categorii profesionale în parte.
Solicită astfel, admiterea recursului declarat în cauză.
Recursul declarat de reclamant este nefondat în raport de cele cer vor fi expuse.
În mod corect Tribunalul a respins petitul privind acordarea primelor de vacanță reclamantului pentru anii 2005-2007, întrucât acesta, începând cu data de 01.07.2004 a fost pensionat, așa cum rezultă din decizia nr.-/ din 01.07.2004 emisă de CJP M, prin care a fost pensionat pentru limită de vârstă.
În consecință, corect s-a reținut că reclamantul nu se mai află în raporturi de serviciu cu pârâții și deci, nu mai poate beneficia de plata indemnizației primei de concediu după data pensionării.
În consecință, în baza art.312 al.1 pr.civilă va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamant.
Cu privire la recursul de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR se vor reține următoarele:
OUG 146/2007 a suspendat doar dispozițiile în vigoare privind prima de concediu dispusă în baza legilor bugetare anuale, dar numai cu privire la categoriile de peroane care au beneficiat de acest drept în baza unor legi speciale și la perioada cât dreptul în discuție a fost prevăzut de legislația aplicabilă, fiecărei categorii profesionale în parte.
În consecință, atunci când Tribunalul a argumentat că OUG 146/2007 a omis să se refere și la categoria magistraților, deși era incidentă personalului auxiliar din, nu doar că s-a depășit misiunea constituțională care constă în a aplica legea unor situații de fapt, iar nu de a completa actele normative cu putere de lege, dar a și atribuit Ordonanței menționate anterior o natură juridică și un sens d străine de voința legiuitorului.
Astfel, art.2 al.2 din OUG 146/2007 enumeră printre categoriile profesionale cărora le sunt aplicabile prevederile ordonanței și personalul auxiliar din justiție - nu din cum eronat a reținut Tribunalul, întrucât o astfel de categorie profesională nu există, întrucât, într-adevăr dreptul la prima de concediu al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor prev. de art. 41 din Legea 50/1996 nu a fost abrogat, ci doar suspendat în perioada 2001-2006.
În schimb, în privința magistraților, dreptul la prima de vacanță a fost abrogat începând cu 01.01.2003 conform OUG 177/2002, aspect cu privire la care ÎCCJ a statuat cu forță obligatorie pentru instanțele de judecată, prin decizia XXIII din 12.12.2005.
În consecință, începând cu 01.01.2003, salarizarea magistraților s-a făcut potrivit OUG 177/2002, așa încât această categorie profesională nu a mai avut reglementat în beneficiul său dreptul la prima de concediu, nepunându-se problema nici a unei suspendări a dreptului sau a unei situații comparabile în care se află diverse categorii profesionale salarizate potrivit aceluiași act normativ, cum în mod eronat a reținut Tribunalul.
Față de cele expuse, se va aprecia recursul declarat de acest recurent a fi fondat, urmând ca în baza art.304 pct.9 pr.civilă rap. la art.312 al.1 pr.civilă să fie admis, modificându-se sentința în sensul respingerii acțiunii formulată în cauză ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul reclamantului, împotriva sentinței civile nr. 1058 din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ȘI CONTROL FINANCIAR DE STAT
Admite recursul formulat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, -a - |
Red. Jud.
Tehn./Ex.3/02.03.2010
/ și
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Ioana Bodri, Marian Lungu
