Drepturi salariale (banesti). Decizia 939/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI

Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 939

Ședința publică de la 5 mai 2009

PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu

JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Violeta Dumitru Cristina

- -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției B, cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.703 din 2.07.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-pârât Tribunalul Buzău, cu sediul în B,-, județ B, intimații-reclamanții G, - și intimata-intervenientă în interes propriu, toți cu domiciliul ales la ribunalul Buzău, -, județ

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

Recursuri scutite de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus cerere din partea recurentei-pârâte Curtea de APEL PLOIEȘTI prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanții G și -judecători și, --asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Buzău au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Buzău solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună reactualizarea sumelor bănești cuvenite fiecărui reclamant conform sentinței civile nr. 198 din 8.02.2008 a Tribunalului Dâmbovița, cu indicele de inflație, defalcat pe fiecare lună în parte, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, precum și plata dobânzilor legale aferente acestor sume.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 198 din 8.02.2008 a Tribunalului Dâmbovița, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis acțiunea reclamanților și au fost obligați pârâții să le achite diferențele salariale cu titlu de risc și suprasolicitare neuropsihică aferente perioadei 26.06.2004 - 26.06.2007 și pe viitor, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar.

Au mai susținut reclamanții că la formularea acțiunii au omis să solicite reactualizarea cu indicele de inflație, precum și dobânzi și încercând să pună în executare sentința, au constatat că sunt prejudiciați cu sume importante de bani și la executare, s-a refuzat actualizarea sumelor cuvenite pe motiv că acest lucru nu este menționat în dispozitivul sentinței.

De asemenea, s-a arătat de către reclamanți că sunt îndreptățiți să solicite acest lucru în raport de art.161 alin.4 din Codul muncii, potrivit căruia întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese, text de lege ce trebuie coroborat cu art.1088 și urm. Cod civil.

Pe parcursul procesului, a formulat cerere de intervenție în interes propriu și numita, grefier în cadrul Tribunalului Buzău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în contradictoriu cu aceiași pârâți, reactualizarea sumelor bănești cuvenite acesteia conform sentinței civile nr. 198 din 8.02.2008 a Tribunalului Dâmbovița, cu indicele de inflație defalcat pe fiecare lună în parte, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, precum și plata dobânzilor legale aferente acestor sume motivându-și cererea pe aceleași considerente ca și reclamanții, precum și pe disp.art.49 Cod pr.civilă.

Cererea de intervenție a fost admisă în principiu de instanță la termenul din 11.06.2008, în temeiul art.52 Cod pr.civilă.

Pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă pentru perioada 26.06.2004-22.05.2005, în raport de art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii, coroborat cu art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.

Pe fondul cauzei, s-a arătat că acțiunea nu poate fi admisă decât în parte, în sensul reactualizării cu indicele de inflație a drepturilor bănești pentru perioada 22.05.2005-26.06.2007, reținute potrivit sentinței civile nr.198/2008 a Tribunalului Dâmbovița.Referitor la solicitarea de acordare a dobânzii legale aferente sumelor restante, s-a cerut respingerea ca neîntemeiată a acestei cereri, în speță nefiind incidente prevederile OG nr.9/2000 întrucât între părții nu există o convenție care să stabilească rata dobânzii pentru întârzierea în plata unor obligații bănești.

Și pârâtul Ministerul Justiției a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că la obligațiile care au strict ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală conform art. 1088 Cod civil, în afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și de societate, iar acestea nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, în afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.

S-a mai susținut că din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că reclamanții ar fi putut pretinde drept echivalent al prejudiciului încercat prin întârziere la executare numai dobânda stabilită de lege, iar nu actualizarea sumelor, așa cum au solicitat prin acțiune, dobânda legală fiind datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.

Totodată, s-a arătat că nu se poate acorda atât actualizarea sumelor, cât și dobânda legală, întrucât s-ar ajunge la o dublă reparare a prejudiciului susținându-se în continuare că potrivit art. 1082 Cod civil, debitorul este dator la plata de daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, chiar dacă nu există rea credință din partea acestuia, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu îi poate fi imputată, în speță neputându-se reține vreo culpă în sarcina Ministerului Justiției în ceea ce privește neacordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.

Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 703 pronunțată la data de 2 iulie 2008, Tribunalul Buzăua respins excepțiile invocate și a admis acțiunea și cererea de intervenție în nume propriu, obligând pârâții să plătească reactualizarea sumelor bănești cuvenite fiecărui reclamant stabilite prin sentința civilă nr. 198 din 8.02.2008 a Tribunalului Dâmbovița, in dosarul -, cu indicele de inflație, defalcat pe fiecare lună în parte, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, precum și la plata dobânzilor legale aferente acestor sume.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond reținut că reclamanții solicită reactualizarea unor drepturi bănești aferente perioadei 26.06.2004- 26.06.2007 și în viitor, conform sentinței civile nr. 198 din 08.02.2008 a Tribunalului Dâmbovița, iar termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958, precum și de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii începe să curgă de la data pronunțării acelei hotărâri, respectiv din februarie 2008, motiv pentru care tribunalul a concluzionat că acțiunea este formulată în termenul general de prescripție respingând excepția invocată.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 198 din 8.02.2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea reclamanților judecători, asistenții judiciari și personal auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Buzău, iar pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Buzău au fost obligați la plata drepturilor salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada 26.06.2004 - 26.06.2007 și în viitor, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar.

S-a mai arătat că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au omis să solicite reactualizarea sumelor acordate fiind astfel prejudiciați cu importante sume de bani.

Tribunalul a reținut că cererea reclamanților, de a solicita atât reactualizarea sumelor cu indicele de inflație, cât și dobânda este întemeiată.

Astfel, s-a arătat că în practica judiciară s-a considerat că prin actualizarea creanței bănești care a suferit o erodare a valorii reale datorită procesului inflaționist se urmărește a se acoperi prejudiciul efectiv, în timp ce dobânda reprezintă tocmai beneficiul nerealizat, respectându-se astfel principiul reparării integrale a prejudiciului prevăzut de art.1084 Cod civil.

A reținut instanța de fond că însuși legiuitorul a admis explicit posibilitatea actualizării creanțelor stabilite prin titlurile executorii de către instanțe sau chiar de către executorul judecătoresc, conform art.3712alin 3 Cod pr.civilă, iar Curtea Constituțională, prin Decizia nr.72/2002, s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea acestor dispoziții legale considerând că "actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală".

În privința dobânzii, s-a arătat că aceasta este datorată în temeiul art.161 alin.4 din Codul muncii, ce statuează că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru recuperarea prejudiciului produs salariatului, iar daunele-interese la care face vorbire textul de lege menționat nu sunt decât dobânzile legale prevăzute de art.1088 Cod civil, care curg de drept, fără punere în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale.

Tribunalul a concluzionat, de asemenea, că este admisibilă și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta deoarece aceasta figurează ca reclamant în sentința civilă nr.198/8.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.- și cum obiectul acțiunii de față este reactualizarea în raport cu indicele de inflație și acordarea dobânzii legale pentru creanțele stabilite în acest titlu executoriu, intervenienta urmărește prin cererea de intervenție obligarea pârâților la aceleași drepturi izvorâte din același titlu executor.

Împotriva sentinței primei instanțe au declarat în termen legal recurs pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PLOIEȘTI.

În recursul său, pârâtul Ministerul Justiției a criticat sentința instanței de fond ca nelegală invocând disp.art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.

Astfel, se arată că potrivit art. 1088 Cod civil, la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, în afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și de societate, iar acestea nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, în afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.

Susține recurentul că din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că reclamanții ar fi putut pretinde drept echivalent al prejudiciului încercat prin întârziere la executare numai dobânda stabilită de lege, iar nu actualizarea sumelor, așa cum au solicitat prin acțiune, dobânda legală fiind datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.

Mai arată recurentul că nu se poate acorda atât actualizarea sumelor, cât și dobânda legală, întrucât s-ar ajunge la o dublă reparare a prejudiciului.

De asemenea, se susține că potrivit art. 1082 Cod civil, debitorul este dator la plata de daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, chiar dacă nu există rea credință din partea acestuia, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu îi poate fi imputată, în speță neputându-se reține vreo culpă în sarcina Ministerului Justiției în ceea ce privește neacordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, prin modificarea Legii nr. 50/1996 avându-se la bază rațiuni de politică financiară și salarială a statului.

Pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa criticat hotărârea primei instanțe ca nelegală și netemeinică invocând disp. art. 304 pct.7-9 Cod pr. civilă.

Susține recurenta că instanța de fond nu a analizat punctul de vedere al acesteia, pronunțându-se doar pe aspectele invocate de intimații-reclamanți.

De asemenea, se arată că nu s-a avut în vedere faptul că fondurile alocate de Ministerul Justiției și corelativ, și Curții de APEL PLOIEȘTI, pe anul 2007, pentru plata drepturilor de personal, au fost aprobate prin legea bugetului de stat nr. 486/2006, care nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că nu se justifică acordarea ulterioară a unei sume de bani, peste cea datorată, chiar reprezentând indicele de inflație.

Se mai susține că neaplicarea indicelui de inflație se datorează și faptului că potrivit art. 14 alin. 2 din legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată dacă nu există o bază legală pentru respectiva cheltuială, arătându-se totodată că în cuprinsul aceleiași legi, cheltuielile prevăzute în capitole și articole au o destinație precisă și limitată, iar conform art. 47 din același act normativ, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol.

Se învederează în continuare că recurenta este o instituție bugetară, iar fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat, astfel că obligarea la reactualizarea sumelor cuvenite intimaților-reclamanți ar reprezenta stabilirea în sarcina acesteia a unei obligații imposibile, iar prima instanță nu a avut în vedere nici faptul că în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu rata inflației, nu există surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.

Totodată, se arată că în mod greșit instanța de fond dispus obligarea pârâților la plata către reclamanți a reactualizării sumelor cuvenite începând cu data nașterii dreptului, atâta timp cât art. 3712alin 3 din Codul d e procedură civilă prevede actualizarea în funcție de rata inflației calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie.

S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Deși legal citați cu această mențiune, intimații nu au formulat întâmpinare cu privire la recursurile declarate.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recursurile declarate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt fondate în limitele și potrivit și considerentelor ce urmează:

Este neîntemeiată critica recurenților prin care se susține că în mod greșit prima instanță a dispus obligarea acestora să plătească reactualizarea sumelor bănești cuvenite fiecărui intimat-reclamant și intervenientei conform sentinței civile nr. 198/8.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. -, cu indicele de inflație pentru fiecare lună în parte, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.

Aceasta, deoarece, așa cum s-a statuat în mod constant în practica și literatura juridică, actualizarea sumelor datorate cu rata inflației se impune întrucât creanța este pecuniară și în condițiile în care aceasta nu a fost achitată la scadență, reclamanții și intervenienta au fost în mod evident prejudiciați, actualizarea exprimând acoperirea prejudiciului prin erodarea creanței ca efect al inflației.

Dispozițiile legii privind finanțele publice nr. 500/2002 invocate de recurenta-pârâtă Curtea de APEL PLOIEȘTI în cuprinsul motivelor de recurs, ca și împrejurarea susținută de recurentul-pârât Ministerul Justiției privitoare la lipsa culpei acestuia în neacordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, după modificarea Legii nr. 50/1996, nu pot constitui, în aceste condiții, un argument suficient pentru respingerea cererii de reactualizare a sumelor datorate în baza sentinței civile nr. 198/8.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. -, cu indicele de inflație.

De asemenea, nici dispozițiile art. 3712alin. 3 Cod pr. civilă invocate de recurenta-pârâtă Curtea de APEL PLOIEȘTI nu împiedicau reactualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și nu justifică admiterea recursului acesteia, câtă vreme acoperirea integrală a prejudiciului urmare a erodării creanței, ca efect al inflației, poate fi realizată numai prin reactualizarea sumelor cu indicele de inflație în sensul celor dispuse de prima instanță.

Criticile privind greșita admitere și a cererii privind plata dobânzilor legale sunt însă întemeiate întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație exprimă acoperirea integrală a prejudiciului suferit de intimații-reclamanți și intimata-intervenientă prin neplata sumelor datorate la scadență, iar acordarea concomitentă de daune-interese constând atât în reactualizarea sumelor cu indicele de inflație, cât și în dobânda legală aplicată acestor sume, de la același moment-al scadenței, ar determina practic o dublă reparare a prejudiciului.

Cele două tipuri de daune nu pot fi cumulate întrucât în situația în care intimații-reclamanți și intimata-intervenientă ar fi primit la scadență suma datorată, de care ar fi putut dispune efectiv la acel moment, după un interval de timp, aceștia nu ar fi putut obține cu privire la suma respectivă atât actualizarea acesteia cu indicele de inflație, cât și dobânda legală aferentă acestei sume, care ar fi presupus indisponibilizarea sumei.

Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursurile ca fondate, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă le va admite, iar conform art. 312 alin. 2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în parte sentința în sensul că va respinge cererea reclamanților și a intervenientei privind plata dobânzilor legale ca neîntemeiată, menținând restul dispozițiilor sentințe

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției B, cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.703 din 2 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-pârât Tribunalul Buzău, cu sediul în B,-, județ B, intimații-reclamanții G, - și intimata- intervenientă în interes propriu, toți cu domiciliul ales la ribunalul Buzău, -, județ B, și în consecință:

Modifică în parte sentința în sensul că respinge cererea reclamanților și a intervenientei privind plata dobânzilor legale ca neîntemeiată.

Menține restul dispozițiilor sentinței

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 5 mai 2009.

Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Violeta Dumitru Cristina

--- - - - -

Grefier

/VS

2 ex./29.05.2009

f--Trib.

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Președinte:Vera Andrea Popescu
Judecători:Vera Andrea Popescu, Violeta Dumitru Cristina

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale (banesti). Decizia 939/2009. Curtea de Apel Ploiesti