Drepturi salariale (banesti). Decizia 944/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA N R. 944
Ședința publică din data de 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Tribunalul Prahova cu sediul în P, str. -. - nr. 6, județul P, Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P și Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 1515 din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, a-, cu domiciliul ales la udecătoria Câmpina, cu sediul în Câmpina,-, județul P, cu domiciliul ales la udecătoria Sinaia,-, județul P, -, cu domiciliul ales la udecătoria Vălenii d Munte cu sediul în V de M,-, județul P, cu domiciliul ales la udecătoria Mizil,-, județul P, -, --, a, cu domiciliul ales la ribunalul Prahova cu sediul în P, str. -. - nr. 6, județul P, -, cu domiciliul ales la Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B, sector 5,-.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 28.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, amânat pronunțarea cauzei la 5.05.2009, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Prin actiunea civilă înregistrata cu nr- reclamantele, a, -, -, -, a, -, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea în solidar pârâților la remunerarea muncii cu aceleași drepturi salariale cu care este remunerată munca grefierilor de ședință, a grefierilor documentariști si a grefierilor statisticieni, precum și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale sus-menționate începând cu data de 01.01.2005 și până în prezent, inclusiv plata reactualizată a acestor drepturi, în raport cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt salariații instanțelor judecătorești din raza județului P, deținând inițial postul de arhivar-registrator, însă, ulterior datei de 01.01.2005 în baza Legii nr. 567/2004 modificată prin Legea nr. 17/2006, s- dispus transformarea posturilor pe care le dețineau de arhivar-registrator in grefier -registrator/arhivar, ocazie cu care aveau dreptul să beneficieze de drepturi salariale corespunzătoare acestui post astfel încât pârâții în urma transformării posturilor nu le-au achitat drepturile salariale aferente posturilor de grefier-registrator/arhivar, ci, de arhivar-registrator, fiind îndreptățite să solicite diferența de drepturi salariale pentru perioada 01.01.2005- și până în prezent.
Paratul Tribunalul Prahova formulat întâmpinare, prin care solicitat respingerea acțiunii, în condițiile în care reclamanții în urma transformării postului aveau dreptul să încaseze salariile de încadrare avute anterior transformării, mai ales că atribuțiile si responsabilitățile grefierilor erau total diferite față de cele ale arhivarilor-registratori, salarizarea fiind eșalonată după nivelul studiilor, grad/treapta profesionala, raportat la coeficientul de multiplicare al valorii de referință sectorială, ceea ce înseamnă că diferențierea nu este una arbitrară, cu atât mai mult cu cât, principiul egalității în fata legii invocat de reclamanți, nu presupune uniformitate, astfel încât stabilirea unor reglementari salariale diferențiate pentru persoane aflate în situații diferite, nu constituie discriminare.
A formulat întâmpinare și pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI, solicitând respingerea acțiunii invocând aceleași motive ca și Tribunalul Prahova.
Ministerul Economiei si Finanțelor prin DGFP a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, motivând ca MEF nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite si nu repartizează sume de la buget acestora, astfel încât nu poate fi obligat să facă efectiv o plata pentru salariații altor instituții.
Prin sentința civilă nr.1515/27.05.2008 Tribunalul Prahova admite excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei si Finantelor și respinge acțiunea față de acesta. Prin aceeași sentință se admite în parte acțiunea și sunt obligați pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova si Ministerul Justiției, în solidar, să plătească fiecărui reclamant o despăgubire egală cu diferențele de drepturi salariale neacordate în mod discriminatoriu, diferențe dintre drepturile salariale cuvenite reclamanților calculate în funcție de treapta profesională a acestora și coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefieri, grefieri statisticieni si grefieri documentariști cu studii medii și, respectiv, drepturile salariale primite efectiv de reclamanți, care au fost calculate în funcție de treapta profesională a acestora și de coeficientul de multiplicare prevăzute de lege pentru grefierii-arhivari/registratori, diferențe calculate începând cu data de 01.01.2005 la zi, reactualizate cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții sunt salariați la instanțele judecătorești, îndeplinind inițial funcții de arhivar-registrator, iar în baza Deciziei nr. 36/28.02.2005 Curții de Apel Ploiești s- dispus începând cu 01.01.2005 încadrarea arhivarilor-registratori de la instanțele judecătorești din raza de competență a Curții de APEL PLOIEȘTI, în funcția de grefier, având treapta si coeficientul de multiplicare prevăzute, cu menținerea salariilor de încadrare avute, motivându-se că intervenit transformarea corespunzătoare posturilor de arhivar-registrator in grefieri.
Funcțiile de arhivari si registratori au fost reglementate prin legea 50/1996 si până la data adoptării Legii nr.17/2006 în afara corpului profesional al grefierilor, ceea ce însemna că persoanele care exercitau funcția de arhivar sau registrator nu erau grefieri si nu puteau beneficia de salarizarea prevăzută pentru această categorie socio-profesională, fiind stabiliți prin Anexa 2 Legii nr.50/1996, coeficienți de multiplicare diferiți pentru arhivari-registratori, fata de coeficienții stabiliți pentru grefieri.
Ulterior, prin modificările intervenite in statutul arhivarilor-registratori, ca efect al art.3 al.1 si 2 din legea 567/2004, arhivarii si registratorii au fost integrați in corpul profesional al grefierilor, statutul acestui personal fiind identic cu al tuturor celorlalți grefieri sub aspectul numirii in funcție, al promovării, al suspendării din funcție, al eliberării din funcție, al derogării, detașării, transferului, al drepturilor si îndatoririlor profesionale si al răspunderii profesionale, ceea ce înseamnă că din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică si nu doar comparabilă cu restul grefierilor cu studii medii, rezultă că ei nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu, față de restul personalului, prin refuzul acordării coeficienților de salarizare corespunzător profesiei, cu atât mai mult cu cât nu există nicio justificare obiectivă si rezonabila a excluderii lor, deoarece criteriul acordării coeficientului salarial, este unul si acelasi: apartenența la corpul grefierilor cu studii medii, indiferent de categoria socio-profesionala din care fac parte.
Astfel, prin neacordarea coeficientului de salarizare pentru grefierii cu studii medii, reține tribunalul, reclamanții sunt discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică cu grefierii cu studii.
Existența discriminării reclamanților, rezultă și din disp.art.7 si art.23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, art.7 din pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, ratificat prin Decretul 212/1974, art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, din dispozițiile Legii 53/2003, art.16, 53 si 41 din Constituție.
Totodata tribunalul a constatat că MEF nu are calitate procesială pasivă deoarece acest pârât nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Tribunalul Prahova, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În toate cele trei recursuri declarate se susține, în esență, că tribunalul a interpretat greșit actele normative incidente în cauză și nu a avut în vedere reglementările exprese privind salarizarea grefierilor arhivari și registratori, reglementări ce stabilesc coeficienți de încadrare diferiți pentru aceste categorii de personal.
Se mai arată că tribunalul înlătură o reglementare legală și o înlocuiește cu alta, invocând discriminarea, situație constatată ca fiind neconstituțională de către Curtea Constituțională în ședința din 3.07.2008.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs invocate de cei trei recurenți, curtea va constata că este afectată legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond pentru următoarele considerente:
Din analiza disp. art.3 din Legea 567/2004, art.3 din HG 290/2005, a art.I pct.3 din Legea 17/2006 și OG 8/2007 se constată că legiuitorul a reglementat în mod distinct și fără echivoc încadrarea și salarizarea grefierilor arhivari și a grefierilor registratori în categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.
Astfel, legiuitorul a înțeles să atribuie anumitor categorii de grefieri beneficii salariale superioare în raport cu alte categorii, concretizate într-un coeficient de multiplicare superior.
Diferențierea a fost făcută pe criterii obiective, în funcție de atribuțiile de serviciu concrete ale fiecărei categorii profesionale.
Tribunalul face, practic, o analiză a soluției legislative adoptate în privința salarizării personalului auxiliar de specialitate, iar nu o analiză a modului de aplicare a dispozițiilor legale.
Prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat si neprevederea sau prevederea în alt cuantum în beneficiul unei alte categorii profesionale salarizate, de asemenea, de la bugetul de stat este exclusiv o opțiune a legiuitorului.
Prin acțiunea de față, s-a solicitat înlăturarea discriminării rezultate din acordarea unor drepturi salariale inferioare celor acordate altor categorii de personal bugetar.
Prin mai multe decizii pronunțate în ședința din 3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în una din cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Deciziile invocate, pronunțate de Curtea Constituțională sunt definitive și general obligatorii, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Prin urmare, curtea, văzând disp. art.304 pct.9, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va admite recursurile, va modifica în parte sentința și, pe fond, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței, în ceea ce privește soluționarea excepției.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Tribunalul Prahova cu sediul în P, str. -. - nr. 6, județul P, Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P și Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 1515 din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, a-, cu domiciliul ales la udecătoria Câmpina, cu sediul în Câmpina,-, județul P, cu domiciliul ales la udecătoria Sinaia,-, județul P, -, cu domiciliul ales la udecătoria Vălenii d Munte cu sediul în V de M,-, județul P, cu domiciliul ales la udecătoria Mizil,-, județul P, -, --, a, cu domiciliul ales la ribunalul Prahova cu sediul în P, str. -. - nr. 6, județul P, -, cu domiciliul ales la Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B, sector 5,-.
Modifică în parte sentința și, pe fond, respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored./MD
3 ex./25.05.2009
f-
-
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
