Drepturi salariale (banesti). Decizia 960/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția litigii de muncă
și asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 960
Ședința publică din 06 mai 2008
PREȘEDINTE: Mihail Decean
JUDECĂTOR: Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții-recurenți MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL ARAD și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin, împotriva sentinței civile nr. 43/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții-intimați, -, I, -, -, G, și pârâții intimați CURTEA DE APEL TIMIȘOARA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza a fost lăsată în pronunțare.
CU RTEA,
În deliberare, constată că:
Prin sentința civilă nr. 43/22.01.2008 a Tribunalului Arads -au respins excepțiile necompetenței materiale a acestei instanțe, și a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, admițându-se excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Pe fond, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, -, I, -, -, G, în contradictoriu cu MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, TRIBUNALUL ARAD, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ȘI CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, pârâții fiind obligați să calculeze și să plătească către reclamanți drepturile reprezentând diferența de spor de fidelitate, începând cu octombrie 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și pe viitor, drepturile urmând a fi actualizat cu indicele de inflație, drept consecință a devalorizării monedei naționale, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești (plata efectivă), cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților. De asemenea, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamanții fac parte din personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Tribunalului Arad, iar prin diferențierea sporului de fidelitate, între magistrați și personalul auxiliar de specialitate, această din urmă categorie profesională a fost plasată într-o situație discriminatorie față de alte categorii profesionale și ca atare s-a constatat o încălcare a prevederilor art. 6 din Codul Munci și a art. 1 alin. 2 lit. e pct. 1 din OG nr. 137/2000, încălcare care a produs reclamanților un prejudiciu cert.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost respinsă, cu motivarea că statul este persoană juridică în raporturile în care participă, în nume propriu ca subiect de drepturi și obligații. În aceste raporturi el participă prin Ministerul Economiei și Finanțelor, așa încât, diferențele de spor de fidelitate pretinse de reclamante nu pot fi plătite din alte surse decât din cele ale bugetului statului, titular al bugetului de stat pe anul 2007 fiind Statul Român.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, a fost admisă, având în vedere dispozițiile art. 16-20 din OG nr. 137/2000R, fiind instituția abilitată și învestită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
În termen legal, sentința a fost recurată de Tribunalul Arad, Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor.
Tribunalul Arada criticat sentința pentru nelegalitate, arătând că interpretarea dată de instanță dispozițiilor legale incidente în cauză este greșită, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și, pe fond, respingerea acțiunii.
Astfel, a arătat recurenta, că în privința drepturilor salariale pentru care se poartă litigiul, derivate din diferența de spor de fidelitate acordat judecătorilor și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor, nu există vreo discriminare prin modul în care este reglementat prin cele două acte normative privind salarizarea, deoarece cele două categorii socio-profesionale nu se află în situații similare, ci diferite.
Sporul de fidelitate nu constituie un drept fundamental al omului în nici o reglementare națională sau internațională și nu trebuie confundat cu dreptul la o remunerație rezonabilă în raport de valoarea muncii depuse, iar magistrații și personalul auxiliar nu se află în aceeași situație, corpul magistraților exercitând în cadrul instanțelor puterea judecătorească în stat, beneficiind de un statut propriu și lege de salarizare distinctă, în timp ce personalul auxiliar de specialitate constituie o categorie profesională aparte, având de asemenea nu statut propriu și un sistem de salarizare distinct.
Prin urmare, discriminarea poate opera numai în cazul în care apar diferențe între aceeași categorie socio-profesională.
Ministerul Justiției a criticat sentința pentru nelegalitate, prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 din Cod procedură civilă, și a celui de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Astfel, a arătat recurenta că, întrucât drepturile solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, instanța și-a depășit limitele puterii judecătorești, arogându-și atribuții de legiferare.
În ce privește nelegalitatea sentinței prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a arătat că în afara legii, nu se poate vorbi de discriminare, în sensul OG nr. 137/2000 cu modificările și completările ulterioare, aflându-ne în prezența unor categorii profesionale diferite care, deși își desfășoară activitatea în domeniul justiției, au atribuții și responsabilități deosebite, existând acte normative diferite în domeniul salarizării: OG nr.8/2007, respectiv OG nr. 27/2006 care reglementează în mod distinct particularitățile ce intervin în stabilirea drepturilor pentru cele două categorii profesionale, drepturi ce nu pot fi identice, iar diferența de tratament între cele două categorii de persoane este obiectiv justificată de atribuțiile diferite pe care le exercită în munca lor, neexistând o situație echivalentă între aceștia, cum greșit a reținut instanța de fond.
A mai arătat recurenta că nu are incidență în cauză hotărârea nr. 232 din 29.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, deoarece nu se referă la sporul de fidelitate acordat personalului auxiliar de specialitate.
Recurenta -A, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor a criticat sentința, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în principal ca urmare a reținerii excepției necompetenței materiale a Tribunalului Arad, iar în subsidiar, ca urmare a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pe fond a solicitat de asemenea respingerea acțiunii.
S-a reiterat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad, în conformitate cu prevederile art. 137 și 158 din Cod procedură civilă, motivat de faptul că, potrivit art. 36 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte categorii de personal din sistemul justiției, competența de soluționare a cererilor magistraților și personalului auxiliar de specialitate revine Curții de Apel București.
De asemenea, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, motivând că nu trebuie confundat cu bugetul de stat, rolul acestui minister fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestuia, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de art. 19 - 47 din Legea nr. 500/2002.
Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite și nu poate fi obligat la plata pentru salariații altor instituții, între acest minister și reclamanți neexistând nici un raport de muncă, și ca atare, nici o obligație de despăgubire de natură salarială, fiind evident că acest minister nu poate aloca sume de bani care nu sunt legate de activitatea instituției.
Pe fond, a apreciat sentința ca fiind neîntemeiată și nelegală, arătând că din analiza și interpretarea în mod sistematic a dispozițiilor finale prevăzute de art. 40 și 41 din nr.OUG 92/2004, reiese că reclamanții intimați nu pot beneficia de drepturi salariale specifice magistraților, ci doar de cele prevăzute pentru funcționarii publici, iar drepturile salariale ale personalului auxiliar din cadrul autorităților judecătorești care sunt prevăzute numai pentru aceștia, nu se pot acorda prin extindere și altor categorii de personal.
Examinând sentința pronunțată în raport de motivele de recurs invocate precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursurile neîntemeiate.
În speță, reclamanții, care fac parte din personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Tribunalului Arad, au solicitat eliminarea diferenței de spor de fidelitate prevăzut de cele două acte normative privind salarizarea magistraților și respectiv a personalului auxiliar, considerând că deși aceste categorii se află în situații similare, există discriminare între ele, în ce privește modul în care sporul de fidelitate este reglementat prin cele două acte normative privind salarizarea.
Discriminarea presupune tratament inegal pentru persoane aflate în aceeași situație, în baza oricăruia dintre criteriile enumerate în art. 2 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Din această perspectivă, practica a fost constantă în a aprecia că a distinge nu înseamnă a discrimina și că diferența de tratament devine discriminatorie numai între situații similare și comparabile, fără ca aceasta să se bazeze pe o "justificare rezonabilă și obiectivă".
Ori, magistrații și personalul auxiliar nu se află în aceeași situație. Corpul magistraților exercită în cadrul instanțelor puterea judecătorească în stat, beneficiind de un statut propriu și de o lege de salarizare distinctă, în timp ce personalul auxiliar de specialitate constituie o categorie profesională aparte, având de asemenea un statut propriu și un sistem de salarizare distinct, prin acte normative diferite, nr.OG 8/2007, respectiv nr.OUG 27/2006.
Legiuitorul, căruia îi revine sarcina de a stabili sistemul de salarizare pentru sectorul bugetare, a reglementat diferențiat modul de fidelizare a diverselor categorii profesionale din sistemul justiției, în funcție de natura și importanța funcției ocupate, complexitatea atribuțiilor specifice acesteia, nivelul studiilor, răspunderea funcției, elemente care determină o salarizare diferită a celor două categorii de personal, dar fără a se aduce atingere astfel principiului egalității în fața legii.
În concret, prin nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției a fost stabilit un cuantum al sporului de fidelitate pentru magistrați, după cum urmează:
- de la 3 la 5 ani - 10%
- de la 5 la 10 ani -15%
- de la 10 la 15 ani - 20%
- de la 15 la 20 ani - 20%
- peste 20 de ani - 30%
Potrivit nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar al instanțelor și parchetelor, personalul auxiliar beneficiază de următorii coeficienți ai sporului de fidelitate:
- de la 5 la 10 ani - 5%
- de la 10 la 15 ani -10%
- de la 15 la 20 ani - 15%
- peste 20 de ani - 20%
Arată reclamanții că, întrucât sporul de fidelitate se acordă pentru magistrați începând de la 3 ani vechime, iar pentru personalul auxiliar de la 5 ani vechime în instituție, apare o discriminare între aceste două categorii profesionale, deși își desfășoară activitatea în aceleași condiții în cadrul unităților judecătorești, așa cum s-a recunoscut și de către Ministerul Justiției prin adresa nr. 59955/01.05.2007.
Așa cum s-a arătat în considerentele expuse anterior, prin modul de fidelizare diferențiat al magistraților față de cel al personalului auxiliar, legiuitorul a dorit să evidențieze importanța acestei funcții într-un stat de drept, rolul complex pe care îl are magistratul în înfăptuirea actului de justiție dar, nu în ultimul rând, răspunderea acestuia.
În consecință, greșit a considerat tribunalul că sporul de fidelitate acordat categoriilor profesionale din sistemul justiției trebuie să fie egal, indiferent de funcția ocupată, nivelul de pregătire etc. ci numai în considerarea faptului că celelalte sporuri au fost acordate în procente egale atât magistraților, cât și personalului auxiliar, întrucât, altfel s-ar crea o discriminare între cele două categorii.
Ori, diferența de tratament între cele două categorii de personal este obiectiv justificată de atribuțiile diferite pe care le exercită în legătură cu munca lor, neexistând o situație echivalentă între aceștia, neexistând, în consecință, o situație comparabilă între aceste două categorii, cum eronat a reținut tribunalul.
Față de toate aceste considerente, pretenția reclamanților de a li se acorda sporul de fidelitate în procentul prevăzut pentru magistrați, pe motiv că legea este discriminatorie, este neîntemeiată, iar prin neacordarea acestuia nu s-a încălcat principiul salarizării egale pentru o muncă de valoare egală, consacrat de art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, așa încât, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursurile declarate vor fi admise.
Se va modifica în parte sentința civilă atacată, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamanților, cu mențiunea dispozițiilor referitoare la modul de soluționare a excepțiilor invocate de pârâți, și pentru considerentele arătate în hotărârea pronunțată de tribunal.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a tribunalului, se va observa că litigiul pendinte are natura juridică a unui conflict de drepturi, ce excede competenței speciale prevăzute de art. 42 din nr.OUG 177/2002, respectiv art. 36 din nr.OUG 27/2006, deoarece, în speță, nu se pune problema stabilirii unui drept salarial, ci a plății unui drept salarial, iar litigiile privind plata drepturilor salariale sunt de competența instanței de drept comun în materia conflictelor de muncă, astfel încât nu se va impune reținerea motivului de recurs invocat de Ministerul Justiției, în sensul casării hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare Curții de Apel București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Tribunalul Arad, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței civile nr. 43/22.01.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică în parte sentința civilă sus-menționată.
Respinge ca nefondată acțiunea reclamanților, -, I, -, -, G, având ca obiect obligarea pârâților la plata diferenței de spor de fidelitate, actualizat cu indicele de inflație.
Menține dispoziția referitoare la respingerea excepțiilor necompetenței materiale a Tribunalului Arad și a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 mai 2006.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
- - DR. - - - -
GREFIER, - -
Red. 26.05.2008
Tehnored. 2 ex./ 29.05.2008
Primă instanță: și
Președinte:Mihail DeceanJudecători:Mihail Decean, Carmen Pârvulescu, Vasilica Sandovici
