Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 472/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.472
Ședința publică din 8 mai 2008
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții, - și G împotriva Deciziei civile nr. 12 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați Consiliul Local și Comuna prin Primar, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea pârâților recurenți, lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar de 1,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâților solicită admiterea recursului, desființarea deciziei atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Judecătoria Arad, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de evacuare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr. 12 din 24 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins apelul declarat de pârâții-reclamanți reconvenționali, și pârâții și G împotriva Sentinței civile nr.6857 din 19 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 12391/2005.
Astfel, Tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe, care a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții Comuna reprezentată prin primar și Consiliul Local al Comunei și a dispus evacuarea pârâților, și G din imobilul situat în, nr.429,.1, jud.A, respingând acțiunea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali și, pentru obligarea Consiliului Local la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului și constatarea dreptului de retenție.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit extrasului CF nr.2085, Statul Român este proprietarul apartamentului în litigiu, iar Consiliul Local a încheiat cu pârâtul contractul de închiriere nr.62/304 din 01.09.2005, prelungit până la data de 01.09.2005.
Instanța de fond a mai reținut că, prin Sentința civilă nr.646/08.02.2005, pronunțată în dosarul nr. 12641/2005 al Judecătoriei Arad, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost respinsă acțiunea reclamanților și pentru prelungirea contractului de închiriere.
În consecință, constatând încetarea contractului de închiriere la data de 01.09.2005, în temeiul dispozițiilor art.480 Cod civil, prima instanță a admis acțiunea reclamanților și a dispus evacuarea pârâților.
În ceea ce privește cererea reconvențională, prima instanță a încuviințat efectuarea unei expertize pentru stabilirea valorii investițiilor efectuate la imobilul în litigiu, însă, pentru termenul acordat, nu s-a făcut dovada achitării avansului onorariului pentru expert stabilit de instanță, astfel că, în baza art.170 alin.3 Cod procedură civilă, reclamanții reconvenționali au fost decăzuți din probă și, în consecință, în baza art.1169 Cod civil, a fost respinsă acțiunea reconvențională.
Prin cererea de apel, pârâții au solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți condiționat de plata către pârâți a contravalorii investițiilor efectuate la imobil, precizând că au fost decăzuți din probă, în lipsa lor.
Tribunalul a apreciat că este nefondat apelul pârâților, reținând că, prin încheierea de ședință din 13.06.2007, la solicitarea reprezentantului pârâților reclamanți reconvenționali, prima instanță a încuviințat efectuarea expertizei tehnice pentru stabilirea valorii investițiilor efectuate la imobil și a dispus, totodată, ca pârâții să depună la dosar autorizațiile de construcție, contractul de introducere a gazului metan și dovada achitării onorariului de expert în sumă de 250 lei, până la termenul de judecată din 12 septembrie 2007.
Că, la acest din urmă termen de judecată, nu s-au prezentat nici pârâții și nici reprezentantul acestora și nici nu au făcut dovada susținerilor lor că nu s-au putut prezenta din motive obiective, astfel că prima instanță a aplicat sancțiunea instituită de art.170 alin.3 Cod procedură civilă, respingând în baza art.1169 cod civil acțiunea reconvențională, considerente față de care hotărârea apelată este legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, și G, solicitând, în principal, admiterea recursului și desființarea deciziei atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Judecătoria Arad, iar în subsidiar, admiterea recursului și pe fond modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii reclamantei de evacuare.
În motivarea recursului, pârâții recurenți au invocat dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, arătând că nu au putut respecta termenul prevăzut de art.170 Cod procedură civilă, deoarece expertul s-a numit în camera de consiliu și nu au fost citați cu valoarea avansului pentru expertiză, valoare care nu le-a fost adusă la cunoștință.
Totodată, recurenții au învederat că la termenul din 12.09.2007 s-a judecat cauza fără prezența lor, în contra dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, cu privire la cererea lor reconvențională, care, eventual, trebuia să fie disjunsă sau suspendată în baza art.1551Cod procedură civilă ori în baza art.242 Cod procedură civilă.
Au mai susținut că pentru termenul din 13.06.2007 au indicat, printr-un înscris, obiectivele expertizei.
În ceea ce privește fondul cererii reclamantei Comuna, recurenții au învederat că, potrivit art.7 din Legea nr. 112/1995, doar pârâtul intră sub incidența acestui text de lege, în sensul că doar el putea fi evacuat, nu și ceilalți pârâți, întrucât acest pârât a deținut imobilul care a fost înstrăinat (donat).
În cauză, reclamanții intimați Comuna și Consiliul Local nu au depus întâmpinare, deși au fost citați în acest sens.
În urma examinării deciziei atacate, în raport de motivele invocate prin cererea de recurs și de dispozițiile art.304 pct.7 și 8 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul pârâților, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.170 alin.1 Cod procedură civilă "când s-a încuviințat o cercetare locală, expertiză sau dovadă cu martori, partea care a propus-o este obligată ca, în termen de 5 zile de la încuviințare, să depună sumatatornicită de instanță pentru cheltuielile de cercetare, drumul și despăgubirea martorilor sau plata expertului -"iar conform alineatului 3 al aceluiași articol "neîndeplinirea acestor obligații atrage decăderea - din dovada încuviințată."
În speța de față, ambele instanțe au stabilit corect starea de fapt la care au aplicat, de asemenea, corect dispozițiile art.170 alin.3 Cod procedură civilă, privind sancțiunea decăderii din proba expertizei tehnice, în condițiile în care pârâții recurenți, contrar susținerilor lor, nu s-au conformat dispozițiilor date de către prima instanță prin încheierea de ședință din 13 iunie 2007, în sensul de a depune până la termenul din 12 septembrie 2007 dovada achitării avansului reprezentând onorariul pentru expert, dovezile privind efectuarea investițiilor la imobil (autorizații de construcție și contractul de introducere a gazului metan), precum și obiectivele expertizei.
În raport de cele de mai sus, susținerea recurenților, potrivit căreia prima instanță trebuia să suspende cauza, la termenul din 12.09.2007, în baza art.242 pct.2 Cod procedură civilă sau în baza art.1551Cod procedură civilă, nu poate fi primită, pentru că, referitor la primul text de lege invocat, suspendarea se pronunță numai dacă nici una din părți nu este prezentă (în speță, fiind prezent reprezentantul reclamantei - avocat ), iar în ceea ce privește cel de-al doilea caz de suspendare invocat, este de menționat că dispozițiile art.170 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, privind decăderea din probă, fiind norme imperative, au prioritate de aplicare în raport cu dispozițiile art.1551Cod procedură civilă, privind suspendarea, care sunt dispozitive.
În legătură cu fondul litigiului, este de observat că, prin apelul declarat în cauză, pârâții au arătat că sunt de acord cu evacuarea dar condiționat de achitarea de către reclamantă a sumei reprezentând contravaloarea investiției, astfel încât solicitarea din recurs de a fi respinsă acțiunea reclamantei este făcutăomisso medio,pentru prima dată în recurs, nu și în apel.
Pe de altă parte, susținerea recurenților privind prelungirea contractului de închiriere în beneficiul pârâților, și G, din perspectiva dispozițiilor art.7 din Legea nr. 112/1995, nu poate fi însușită, deoarece această problemă a fost tranșată prin Sentința civilă nr.646/8.02.2005 a Judecătoriei Arad, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care a fost respinsă acțiunea reclamanților și, pentru prelungirea contractului de închiriere, stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că reclamanții nu pot beneficia de prelungirea contractului de închiriere întrucât au înstrăinat anterior o locuință.
Prin urmare, în mod corect a fost dată în cauză soluția admiterii acțiunii principale privind evacuarea și respinsă acțiunea reconvențională formulată de pârâți, în temeiul art.1169 Cod civil.
Așa fiind, Curtea apreciază că decizia atacată este legală și temeinică, nefiind incidente cazurile de modificare prevăzute de dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, astfel că va respinge ca neîntemeiat recursul pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții, - și G împotriva Deciziei civile nr. 12 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red./14.05.2008
Tehnored. /2 ex./15.05.2008
Prima instanță:
Instanța de apel:,
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
