Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 473/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.473
Ședința publică din 8 mai 2008
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta și de pârâții și G împotriva deciziei civile nr. 14/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu intervenientul intimat, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă personal și asistată de avocat, precum și intervenientul intimat, personal, lipsă fiind pârâții recurenți.
Procedura neîndeplinită cu pârâtul recurent
Recursurile sunt legal timbrate, fiecare cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 5.05.2008, intervenientul intimat a depus întâmpinare. La data de 8.05.2008, pârâții recurenți au depus întâmpinare la recursul reclamantei.
Instanța procedează la comunicarea întâmpinărilor cu reprezentantul recurentei și cu intervenientul intimat. Deși lipsește dovada de comunicare a citației cu pârâtul recurent G, acesta a depus întâmpinare iar în conținutul acesteia se menționează termenul de judecată din 8 mai 2008 astfel că rezultă că recurentul cunoaște termenul de judecată. Totodată, întâmpinarea este semnată de ambii recurenți și G, motiv pentru care instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită. Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare învederând instanței că a dobândit înscrisuri noi ulterior pronunțării celor două hotărâri din care rezultă că există și alte bunuri care trebuie incluse în masa succesorală. Solicită respingerea recursului pârâților.
Intervenientul intimat solicită respingerea recursului reclamantei și menținerea deciziei recurate. Cu privire la recursul pârâților a lăsat la aprecierea instanței pronunțarea.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.14 din 24 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.6800/18.09.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar cu același număr, schimbând în parte sentința, în sensul că a constatat că pârâții și G sunt străini de succesiunea defunctului, decedat la 01.02.2006, prin neacceptare.
Prin aceeași decizie, s-a respins precizarea de acțiune a reclamantei, prin care aceasta a solicitat ca pârâții și G să fie obligați la plata cheltuielilor de înmormântare a defunctului, obligând însă intervenientul în interes propriu să plătească apelantei suma de 22,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale și a menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.
Prin această decizie, tribunalul a infirmat parțial sentința judecătoriei, care în primă instanță a admis atât acțiunea principală a reclamantei, cât și cererile reconvenționale formulate de pârâții și G precum și cererea de intervenție în interes propriu a interveninetului, constatând că în urma defunctului, masa succesorală a acestuia se compune din din imobilul situat în com., sat nr.137, înscris în CF 370.
În continuare, instanța de fond a reținut că reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, deține o cotă de din masa succesorală, iar reclamanții reconvenționali și G, alături de intervenientul G, toți nepoți de soră, acceptanți ai succesiunii defunctului, dețin fiecare câte o cotă de din masa succesorală și a dispus intabularea în CF a cotei de din imobil în favoarea intervenientului.
Totodată, judecătoria a obligat reclamanții reconvenționali și intervenientul să plătească pârâtei reconvenționale câte 410,5 lei, iar pe de altă parte, a constatat că din masa succesorală a defunctului nu fac parte imobilele înscrise în CF 276 și 593.
Această sentință a fost apelată de către reclamantă - pârâtă reconvențională, care a susținut că instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile art.689 Cod civil, atunci când a reținut că și pârâții și au acceptat succesiunea defunctului, în condițiile în care nu există nicio declarație autentică a acestora din care să rezulte că au acceptat expres moștenirea, după cum nu există nicio dovadă că aceiași pârâți ar fi acceptat succesiunea în mod tacit.
De asemenea, apelanta - reclamantă a mai susținut că în mod nejustificat, judecătoria a refuzat să includă în masa succesorală imobilele înscrise în CF 276 și 593, jud. M, în condițiile în care aceste imobile au aparținut mamei defunctului, și care a fost singurul moștenitor al acesteia.
Totodată, s-a criticat sentința și sub aspectul stabilirii greșite a pasivului succesoral, doar la valoarea de 1.642 lei, câtă vreme martorii audiați în cauză au arătat că reclamanta a suportat integral cheltuielile de înmormântare ale defunctului și pe de altă parte, că tot în mod eronat s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, deși reclamanta a fost singura care a achitat taxele judiciare și onorariul avocațial.
Tribunalul a considerat că apelul reclamantei este întemeiat în parte și în principal, aspectul că instanța de fond a apreciat greșit din probele administrate că intimații și G ar fi acceptat succesiunea după defunctul, decedat la data de 01.02.2006 și s-a făcut referire explicită la textul art. 689 Cod civil, care prevede că acceptarea poate fi sau expresă sau tacită. Este expresă când se însușește titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat; este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare.
Cu alte cuvinte, tribunalul a constatat că acceptarea este expresă atunci când succesibilul își însușește titlul sau calitatea de erede prin întocmirea unui act autentic în acest sens, ori sub semnătură privată, dar din care să rezulte neechivoc că acceptă moștenirea. Or, simpla prezență a celor doi intimați în cadrul procedurii succesorale în data de 04.07.2006, la Biroul notarial, nu echivalează cu acceptarea expresă a succesiunii, în sensul textului de lege analizat.
S-a mai reținut că intimații nu au făcut nici dovada acceptării tacite a succesiunii, respectiv a unui act juridic de dispoziție cu privire la averea succesorală a antecesorului, cum ar fi de exemplu, înstrăinarea sau grevarea unor bunuri ale antecesorului, către terțe persoane.
În privința întinderii/compunerii masei partajabile, tribunalul a apreciat că aceasta a fost stabilită în mod corect de către prima instanță, iar imobilele înscrise în CF 276 și 593, jud. M nu pot intra în masa succesorală a defunctului întrucât, pe de o parte, intimații nu au făcut dovada cu acte de stare civilă a legăturii de filiație față de proprietarii tabulari înscriși în acele de CF și nici faptul că aceste imobile ar fi revenit defunctului, cu titlu de moștenire, nefiind dezbătută succesiunea lui după mama sa, defuncta.
În continuarea, tribunalul a mai reținut că prin precizarea de acțiune, apelanta - reclamantă a solicitat, în baza art.666 și 679 cod civil raportat la art.1 lit.d din Legea nr. 319/1994. ca pârâții - intimați să fie obligați la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare. Pe de altă parte însă, instanța de fond a stabilit că pasivul succesoral se cifrează la suma de 1.642 lei, conform chitanțelor depuse la dosar, iar aceste dovezi certe nu au fost răsturnate prin declarațiile martorilor și, care nu au fost în măsură să precizeze sume certe, care să completeze diferența până la 2.500 lei.
În ceea ce privește critica reclamantei cu privire la greșita compensare a cheltuielilor de judecată de către judecătorie, tribunalul a reținut că aceasta este întemeiată întrucât în cadrul procesului de stabilire a drepturilor succesorale și procedurii de partaj, părțile au dublă calitate, atât de reclamant, cât și de pârât, iar hotărârea pronunțată profită tuturor, astfel că aceste cheltuieli trebuie suportate deopotrivă de către toate părțile, în raport cu cota care li se cuvine.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâții și
Reclamanta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și a susținut în principal casarea deciziei recurate întrucât tribunalul a refuzat să includă în masa succesorală imobilele înscrise în CF 276 și 593, jud. M în ciuda faptului că defunctul ei soț -, beneficiază de certificatul de moștenitor nr.416/1977, acest înscris fiind depus în instanța de recurs în baza art.305 Cod procedură civilă.
De asemenea, recurenta a susținut că tribunalul a omis să se pronunțe asupra cotei de moștenire ce revine intervenientului, în situația în care a constatat că acesta a acceptat succesiunea după defunctul, în timp ce același tribunalul a schimbat soluția primei instanțe, înlăturând de la succesiune pe pârâții și, despre care a reținut că nu au acceptat succesiunea, nici expres și nici tacit.
În sfârșit, recurenta a reiterat motivul de apel cu privire la cuantumul cheltuielilor de înmormântare sub aspectul stabilirii greșite a pasivului succesoral, doar la valoarea de 1.642 lei, câtă vreme martorii audiați în cauză au arătat că reclamanta a suportat integral cheltuielile de înmormântare ale defunctului.
Pe de altă parte, pârâții și G, al căror recurs comun a fost motivat în drept cu dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, au susținut că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art.689 Cod civil, atunci când a reținut că aceștia nu ar fi acceptat moștenirea defunctului, în contextul în care deplasarea lor la Biroul notarial s-a făcut tocmai cu scopul dezbaterii succesiunii defunctului, astfel că suntem în prezenta unei acceptări tacite deoarece deplasarea la un birou notarial nu o puteau face decât în această calitate de erede.
Prin întâmpinarea depusă, intervenientul a solicitat respingerea recursului reclamantei, pe considerentul că primele instanțe au stabilit corect calitatea sa de succesor al defunctului și a afirmat că lasă la aprecierea instanței decizia cu privire la recursul pârâților și.
De asemenea, prin întimpinarea lor, pârâții - recurenți și G au solicitat respingerea recursului reclamantei, în contextul evident al admiterii recursului lor, cu consecința menținerii sentinței judecătoriei.
Curtea, analizând cele două recursuri, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea dispozițiilor art.299 și următoarele Cod procedură civilă raportat la art.312 Cod procedură civilă, va constata că recursul reclamantei este întemeiat în baza art.304 pct.9 raportat la art.304 pct.5 Cod procedură civilă, în timp ce recursul pârâților nu își găsește justificare din perspectiva prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în contextul invocat de aceștia.
Astfel, curtea va constata că potrivit înscrisului nou depus la dosar de către reclamanta-recurentă, în virtutea dispozițiilor art.305 Cod procedură civilă, defunctul are calitatea de unic moștenitor legal al mamei sale -, născută, așa cum o atestă certificatul de moștenitor nr.416/1977 (depus la fila 5 - dosar recurs), iar masa succesorală culeasă de către succesor a cuprins și imobilele înscrise în CF 276 și 593, jud. M, în ciuda faptului că între mențiunile existente în CF-urile respective și certificatul de moștenitor există anumite neconcordanțe legate de întinderea proprietății precum și cu privire la proprietari.
Prin urmare, curtea va constata că tribunalul a omis să includă în masa succesorală a defunctului și aceste bunuri, aspect însă neimputabil întrucât reclamanta - recurentă a prezentat certificatul de moștenitor pentru prima dată, în recurs, iar această probă a fost administrată în condițiile permise de art.305 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte însă, curtea va mai constata că tribunalul a omis să se pronunțe asupra noilor cote de moștenire ce revin moștenitorilor acceptanți, după înlăturarea pârâților și, și în raport cu toate aceste elemente, determinate și de probele noi, atât masa succesorală, cât și succesorii acceptanți urmează să sufere modificări, care însă nu pot fi realizate direct și pentru prima dată în calea de atac a recursului, în raport cu exigențele dispozițiilor art.312 alin.3 și 5 Cod procedură civilă, astfel că se impune casarea deciziei recurate și retrimiterea dosarului la Tribunalul Arad.
Cu ocazia rejudecării, tribunalul va analiza și neconcordanțele menționate mai sus, între mențiunile înscrise în CF 276 și 593, jud. M și certificatul de moștenitor, legate de întinderea proprietății precum și cu privire la proprietari și dacă este necesar, efectuarea unei expertize tehnice judiciare, cu privire la aceste două imobile.
Pe de altă parte, curtea va constata că recursul pârâților și G este neîntemeiat, iar în cauză nu sunt incidente motivele de modificare prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă în sensul indicat de către acești recurenți întrucât tribunalul a interpretat corect dispozițiile art.689 Cod civil.
În acest sens, curtea va reitera că art. 689 Cod civil prevede că acceptarea moștenirii poate fi sau expresă sau tacită. Este expresă când se însușește titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat; este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare.
În aceste context, în acord cu doctrina și jurisprudența consacrată a instanțelor naționale, simpla prezență la un birou notarial a succesibililor, fără ca aceștia să efectueze acte neechivoce de dispoziție și/sau administrare a bunurilor succesorale nu poate fi asimilată unei acceptări tacite, iar art.690-691 Cod civil prezintă cazurile în care o succesiune nu poate fi asimilată unei acceptări tacite, respective cazurile în care operează acceptarea tacită.
Pentru toate aceste considerente, curtea, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.14/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare în apel, la Tribunalul Arad.
Totodată, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâții și G împotriva aceleiași decizii.
Va constata că nu sunt aplicabile dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, în privința cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 14/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare în apel, Tribunalului Arad.
Respinge recursul declarat de pârâții și G împotriva aceleiași decizii.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red./19.05.2008
Tehnored. /2 ex./19.05.2008
Prima instanță:
Instanța de apel:,
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
