Drepturi salariale (banesti). Decizia 966/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția litigii de muncă
și asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 966
Ședința publică din 06 mai 2008
PREȘEDINTE: Mihail Decean
JUDECĂTOR: Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta-recurentă împotriva sentinței civile nr. 88/09.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul-intimat Spitalul Județean de Urgență Reșița, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta-recurentă personal și asistată de avocat și pârâta-intimată prin reprezentant legal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată depusă la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 30.04.2008, întâmpinare formulată de pârâtul-intimat al cărui reprezentant depune delegație. Se depun la dosarul cauzei de către reclamanta-recurentă, prin avocat, două declarații extrajudiciare, împuternicire avocațială și chitanța nr. 18/20.03.2008 privind onorariul de avocat.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocatul reclamantei-recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 56/18.01.2008 ca fiind nelegală și temeinică, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, admiterea excepției nulității absolute a Deciziei nr. 88/09.10.2007 și anularea acestei decizii, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, pentru motivele expuse în cererea de recurs. Totodată, învederează instanței că decizia mai sus menționată nu cuprinde descrierea efectivă a faptei pentru care reclamanta-recurentă a fost sancționată disciplinar, element obligatoriu prev. de art. 268 alin.2 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii și, astfel, este lovită de nulitate absolută.
În subsidiar, solicită casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, pentru a se depune probe în dovedirea faptului că există o practică la Spitalul Județean de Urgență Reșița prin care se schimbă turele între angajați, în primă instanță, reclamanta nefiind asistată de un apărător.
Reprezentanta pârâtului-intimat solicită respingerea recursului ca fiind nelegal și netemeinic și menținerea sentinței nr. 56/18.01.2008 drept temeinică și legală. Totodată, arată că practica privind schimbul de ture între angajații Spitalului Județean de Urgență Reșița nu are un temei legal, nefăcându-se o cerere către instituție în acest sens.
CU RTEA,
După deliberare, asupra recursului de față, constată
Prin sentința civilă nr. 56 din 18.01.2008 a Tribunalului C-S s-a respins contestația formulată de reclamanta împotriva deciziei nr. 88 din 09.10.2007 emisă de pârâtul Spitalul Județean de Urgență Reșița, decizie ce a fost menținută ca fiind legală și temeinică.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a săvârșit o abatere care să impună sancționarea conform art. 264 alin. 1 lit. a din Codul muncii cu "avertisment scris", iar decizia de sancționare a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 263 alin. 1 din Codul muncii, sancțiunea aplicată fiind semnată de o persoană care avea abilitate în acest sens.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs a invocat excepția nulității absolute a deciziei de sancționare nr. 88 din 09.10.2007, excepție asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat, procedând direct la soluționarea în fond a cauzei.
A arătat recurenta că decizia a fost emisă cu nerespectarea elementelor obligatorii, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, de dispozițiile art. 268 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, și anume, nefiind descrisă efectiv fapta pentru care a fost sancționată disciplinar; nu conține ce prevederi din statutul de personal, regulamentul de ordine interioară sau contractul colectiv de muncă aplicabil au fost încălcate, lipsind totodată și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de ea în nota explicativă dată cu ocazia cercetării sale disciplinare.
Pe fond, a arătat că nici până în prezent nu i s-a întocmit fișa postului pentru a se putea reține în sarcina sa neîndeplinirea vreunei obligații de serviciu, iar în secția în care lucrează, regula tacită era ca programul de lucru din schimbul II să fie cu o oră în minus, iar cel din schimbul III, cu o oră în plus, astfel că orele de serviciu efectuate în tură sunt de 8 ore, deoarece în a III-a se recuperează o oră care este pierdută în a II-
Recursul a fost întemeiat în drept, pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la recurs, pârâtul Spitalul Județean de Urgență Reșița a solicitat respingerea excepției invocată, întrucât în decizie a fost consemnat că în urma controlului efectuat de conducerea spitalului s-au constatat anumite nereguli privind programul de lucru al reclamantei, având în vedere adresa managerei economice înaintată spre soluționare Comitetului Director al Spitalului Județean de Urgență Reșița prin care a solicitat efectuarea unei anchete administrative la Serviciul de primire a bolnavilor, întrucât în urma unui control de rutină a constatat nereguli, în sensul că, deși în programul de lucru între orele 15-23 figura reclamanta, asistentă medicală principală, aceasta nu era la serviciu, iar condica de prezență în dreptul datelor 13,14,15 septembrie 2007 nu era semnată.
În ce privește programul de lucru, la secțiile cu paturi pentru a II-a, era între orele 15,00-23,00, ci nu 15,00-22,00, deci 7 ore, neavând nici un document oficial emis de șefii ierarhici superiori în acest scop, rezultând că la data de 15.09.2007, reclamanta a efectuat un schimb de 7 ore în loc de 8 ore.
Prin nota explicativă, asistenta a menționat despre cunoașterea obligațiilor ce-i revin, stipulate în regulamentul de ordine interioară a spitalului.
În urma cercetărilor efectuate și a notelor explicative, Comitetul Director al Spitalului de Urgență Reșița a hotărât sancționarea cu avertisment scris a reclamantei, pentru nerespectarea sarcinilor de serviciu, iar pentru sancțiunea cu avertisment scris nu este nevoie de efectuarea unei cercetări prealabile, conform Codului muncii.
Pentru motivele expuse în întâmpinare, pârâtul Spitalul Județean de Urgență Reșița a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată recursul întemeiat, cu următoarea motivare:
În mod greșit, prima instanță a respins contestația, menținând decizia nr. 88/09.10.2007 prin care reclamanta a fost sancționată cu "avertisment scris".
Prin decizia nr. 88 din data de 09.10.2007, managerul Spitalului Județean Reșița, în temeiul prevederilor art. 264 alin. 1 lit. a din Legea nr. 53/2003 cu modificările și completările ulterioare modificată și completată prin nr.OUG 65/2005, a decis sancționarea cu "avertisment scris" a reclamantei -asistentă medicală principală la Serviciul de primire și externare a bolnavilor, care funcționează la II al Spitalului Județean de Urgență Reșița, pentru nerespectarea sarcinilor de serviciu. Prin aceeași decizie s-a consemnat că "în cazul în care aceste abateri privind nerespectarea obligațiilor și atribuțiilor pe care le are în timpul programului de lucru se vor respecta, se va proceda la aplicarea celorlalte sancțiuni disciplinare, până la desfacerea contractului individual de muncă".
Articolul 268 alin.2 din Codul muncii prevede sub sancțiunea nulității absolute condițiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească decizia, aceasta trebuind să cuprindă în mod obligatoriu descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. 3, nu a fost efectuată cercetarea; temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; termenul în care sancțiunea poate fi aplicată; instanța competentă la care sancțiunea poate fi atacată.
Decizia nu cuprinde descrierea faptei, dispozițiile din regulament, statut, Contractul Colectiv de Muncă sau Contractul Individual de Muncă încălcate.
Pârâtul nu a făcut dovada că a convocat reclamanta-recurentă la cercetarea disciplinară, comunicându-i data, ora, locul convocării, abaterea care i se impută.
Luarea unor declarații și întocmirea referatului în lipsa convocării reclamantei la cercetare nu echivalează cu efectuarea cercetării disciplinare.
Apărările pârâtului în sensul că sancțiunea aplicată fiind "avertisment scris", nu impuneau efectuarea cercetării prealabile, nu pot fi reținute, dispozițiile art. 75 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 și care reprezintă izvor de drept, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895 din 21.29.12.2006, fiind derogatorii de la dispozițiile art. 36 alin. 1 din Codul muncii.
Conform dispozițiilor art. 75 alin.1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, "sub sancțiunea nulității absolute, nicio sancțiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile".
Având în vedere cele expuse, tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală, considerente pentru care, conform art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct.4 Cod procedură civilă, se va admite recursul, modificându-se în tot sentința civilă atacată cu consecința admiterii acțiunii reclamantei, în sensul constatării nulității absolute a deciziei de sancționare nr. 88 din 09.10.2007 emisă de Spitalul Județean de Urgență Reșița.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură civilă pârâtul-intimat va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamantei, declarat împotriva sentinței civile nr. 56/18.01.2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul-intimat Spitalul Județean Reșița,și în consecință:
Modifică în totalitate sentința civilă sus-menționată în sensul că:
Admite acțiunea reclamantei.
Constată nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr. 88/09.10.2007 emisă de Spitalul Județean de Urgență Reșița.
Obligă pârâtul-intimat să-i plătească reclamantei-recurente suma de 400 lei cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6. 05. 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
- - DR. - - - -
GREFIER, - -
Red. 02.06.2008
Tehnored. 2 ex./03.06.2008
Primă instanță: și
Președinte:Mihail DeceanJudecători:Mihail Decean, Carmen Pârvulescu, Vasilica Sandovici
