Drepturi salariale (banesti). Decizia 979/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 979
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursurile declarate de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE I și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 925 din 27 mai 2009 Tribunalului Iași, intimați fiind:, CURTEA DE APEL IAȘI și TRIBUNALUL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare, prin cererile de recurs s-a solicitat judecata în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursurilor potrivit căruia sunt două recursuri declarate în termen și motivate.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași și Ministerul Finanțelor, solicitând obligarea primilor trei la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, începând cu data de 01.03.2009 și pe viitor. De asemenea, reclamanții au solicitat și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar a fost reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996.Ulterior, prin art. 50 din OUG177/2002 a fost abrogat acest articol de lege. Abrogarea a fost însă înlăturată prin art. 41. din nr.OUG 27/2006 care abrogat în totalitate nr.OUG 177/2002. În atare situație, apreciază reclamanții că dreptul prevăzut de art. 47 din lg. - este și a rămas în vigoare și trebuia acordat până la data de 1.02.2007 când a intrat în vigoare OG8 /2007 care a abrogat LG. 50/1996. Deși sporul era un drept câștigat de natură de compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul a fost abrogat fără justificare prin nr.OG 83/2000 și nu a mai fost prevăzut nici de nr.OUG 177/2002. În Legea nr. 303/2004 legiuitorul recunoaște expres existența în continuare a factorului de risc prin dispozițiile art. 77.
Mai susțin reclamanții faptul că în prezent drepturile de natură salarială ale judecătorilor sunt reglementate de nr.OUG 27/2006, precum și faptul că prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție din 10.03.2008 s-a constatat îndreptățirea lor la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, atât pentru perioada solicitată, cât și pentru viitor. Prin Ordinul nr. 1165/C din 09.04.2009, Ministrul Justiției și Libertăților a dispus că, începând cu data de 01.03.2009, li se va achita sporul de 50% doar judecătorilor care dețin titluri executorii prin care li se recunoaște plata "pentru viitor" sau "în continuare" a acestui spor. Întrucât nu dețin un astfel de titlu executoriu, susțin reclamanții că li s-au calculat și achitat drepturile salariale fără includerea sporului de 50%.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat prin întâmpinarea depusa la fond respingerea acțiunii, invocând autoritatea de lucru judecat. A arătat pârâtul că există autoritate de lucru judecat față de sentința civilă nr. 922/18.06.2009 prin care acțiunea reclamanților a fost admisă pentru perioada 1.02.2007-18.06.2008 si respinsa pentru viitor.
Reclamanții au solicitat respingerea excepției cu precizarea că hotărârea invocată nu a intrat în puterea lucrului judecat nefiind irevocabilă, procesul în cauză fiind încă în faza recursului pe rolul Curții de APEL IAȘI. În plus, prin sentința arătată instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei iar între cele două procese nu există identitate de cauză.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În motivarea acestei excepții, pârâtul a susținut că între el și reclamanti nu există raporturi juridice și că, în conformitate cu prevederile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. În consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Mai mult, ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate prin prezenta acțiune, sens în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate să aloce fondurile necesare. Mai susține pârâtul că în conformitate cu dispozițiile legale în materie, are obligația de a aloca, pe baza datelor primite de la ordonatorii principali de credite, sumele necesare efectuării plăților drepturilor solicitate.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere disp. art. 3 alin. 1 lit. A pct. 2 din nr.HG 386/2007, precum și disp. art. 1 din nr.OG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Astfel, pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite, acesta având obligația, potrivit art. 2 din aceeași ordonanță, de a dispune toate măsurile necesare, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Tribunalul a considerat ca nici excepția autorității de lucru judecat nu este incidentă în cauză întrucât sentința invocată nu era irevocabilă la data pronunțării prezentei hotărâri așa cum prevăd dispozițiile legale.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, prima instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, spor prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Legea este actul juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante; este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
În speță reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care prevăd că: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar". Este adevărat că prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres, însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție "ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta. Or, prin art. 1 oct. Q1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești republicate". Cu toate acestea prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor prevederi ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezultă din disp. art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată,modificarea, completarea și abrogareaconstituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții le acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres pentru aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, conf. art. 1 pct. Q3 din Legea nr. 125/2000, "guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul nr. 247/1997.
În consecință, întrucât abrogarea realizată prin nr.OG 83/2000 este nelegală și, în plus, subzistă rațiunea acordării sporului de stres, instanța de fond a constatat că pretențiile reclamanților sunt întemeiate cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevazut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 pentru perioada 01.03.2009 - 27.05.2009 și în continuare, pe viitor.
Mai mult, prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001. Prin considerentele acestei decizii s-a reținut că "au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice". De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că "dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea" și că "efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la cere se referă textele de lege".
Ori, potrivit dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
În consecință, instanța a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Iași și Curtea de APEL IAȘI să achite reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, pentru perioada 01.03.2009 - 27.05.2009 și în continuare, pe viitor, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
De asemenea, instanța a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale la care au fost obligați pârâții prin prezenta sentință.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice si Ministerul Justiției și Libertăților, considerând-o nelegala si netemeinica.
Primul recurent arată că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive. Motivează recurentul că răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat nu corespunde cu răspunderea plății sumelor reclamate în prezenta cauză.
De asemenea, pentru conturarea calității sale procesuale arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
În consecință, Ministerul Finanțelor, în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Mai mult, ordonatorul principal de credite în prezenta acțiune este Ministerul Justiției, sens în care Ministerul Finanțelor nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plăților pretinse.
Consideră că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, care în cazul de față nu este Ministerul Finanțelor.
În speță, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective urmează să fie incluse în buget de către Ministerul Finanțelor, care are competența de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, nu este de natură să confere acestuia calitatea procesuală pasivă în cauză.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, 3041Cod procedură civilă.
Ministerul Justiției și Libertăților a reiterat excepția de autoritate de lucru judecat. A arătat pârâtul recurent că există autoritate de lucru judecat față de sentința civilă nr. 922/18.06.2009, irevocabila prin decizia din 16.06.2009 a Curții de APEL IAȘI, prin care acțiunea reclamanților a fost admisă pentru perioada 01.02.2007-18.06.2008 si respinsa pentru viitor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursurile sunt nefondate.
Astfel, nu se poate reține excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Finanțelor, având în vedere prevederile HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare.
Nu s-a solicitat de către reclamanți finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Ceea ce se solicită este alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile pârâtului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 500/2000, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora. Art. 8 din nr.OUG 22/2002 aprobat prin Legea nr. 288/2002 prevede că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Ministerul Finanțelor Publice nu a fost obligat să plătească reclamanților drepturi bănești ce fac obiectul acțiunii, astfel încât excede cauzei analiza raporturilor de dreptul muncii dintre cele două părți, așa cum se arată în cererea de recurs.
In ceea ce privește excepția autoritatii de lucru judecat, invocata de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea constata ca si aceasta este nefondata.
Astfel, prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr.1464/99/31.03.2008 reclamanții, -, -, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea primilor trei pârâți la plata actualizată, în favoarea fiecărei reclamant, a sporului de risc și suprasolicitare psihică în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.02.2007, respectiv 16.01.2008 în ceea ce o privește pe reclamanta, până la data pronunțării, acordarea și plata lunară a acestui spor, cu obligarea celui de-al patrulea pârât la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
Prin sentința civilă nr. 922 din 18.06.2008 Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, -, și în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL IAȘI, Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor prin
A obligat pârâții Tribunalul Iași, Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Justiției să plătească reclamanților, -, -, și sumele reprezentând diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 01.02.2007- 18.06.2008, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Este real ca sentința a rămas irevocabila prin dec.civ.728/2009 iar Curtea de Apel a menținut hotărârea primei instanțe. Cu toate acestea,Curtea notează ca Ministerul Justiției și Libertăților nu a formulat recurs, obiectul caii de atac fiind doar reiterarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Mai mult,in prezenta speța acțiunea formulata vizează acordarea sporului de risc de la o data ulterioara, respectiv 1 martie 2009 iar parțile nu sunt aceleași, calitatea de reclamanți având-o, și.
Ca atare, corect a respins prima instanța excepția autorității de lucru judecat, neexistând tripla identitate prevăzuta de art.1201 Cod civil.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ. Curtea de Apel va respinge recursurile ca nefondate și va menține sentința atacată, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ministerul Justiției și Libertăților si Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 925/27.05.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
27.10.2009- 2 ex.-
Tribunalul I:;
.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
