Drepturi salariale (banesti). Decizia 99/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 99/2010 -
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Viorel Pantea | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurentul reclamant - în contradictoriu cu recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B cu sediul în B sector 5-, intimații reclamanți, -, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL SATU MARE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, având ca obiect drepturi bănești, împotriva Sentinței civile numărul 586/D/29.06.2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față instanța constată următoarele:
Prin sentința nr. Sentinței civile numărul 586/D/29.06.2009, pronunțată de Tribunalul Satu - a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL SATU MARE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pârâții au fost obligați să calculeze și să plătească reclamanților, -, drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data de 18.04.2008 și până la data rămâneri definitive și irevocabile a hotărârii, precum și pentru viitor.
Pârâții au fost obligați să calculeze și să plătească reclamantului drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data de 04.05.2009 și până la data rămâneri definitive și irevocabile a hotărârii, precum și pentru viitor, Sumele cuvenite reclamanților fiind actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data executării efective a prezentei hotărâri.
Pârâtul TRIBUNALUL SATU MAREa fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
A fost respinsă ca fiind nefondată acțiunea reclamanților și -: având ca obiect acordarea aceluiași spor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanții, -, au calitatea de personal auxiliar de specialitate la udecătoria Carei.
Prin Decizia nr. XLVI din 15 decembrie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că:
" În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora.
Judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar".
Potrivit art. 78 din Legea nr. 567/2004 personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești si al parchetelor de pe lângă acestea este obligat sa păstreze secretul profesional, confidențialitatea in legătură cu faptele si informațiile despre care ia cunoștință in exercitarea funcției, cu privire la procese aflate in curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Conform art. 9 și art. 10 din Codului deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea aprobat prin Hotărâre nr. 145/2005 a "Personalul auxiliar de specialitate are obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate de exercitarea profesiei informațiile obținute pe parcursul desfășurării activității profesionale. Personalul auxiliar de specialitate trebuie să se abțină de la orice încercare de a obține date sau informații pe care nu este îndreptățit să le cunoască."
Art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță.
În consecință, întemeiat pe prevederile legale în vigoare, dreptul salarial solicitat prin acțiune există în patrimoniul reclamanților, -, și trebuie respectat, apărările pârâtului fundamentate pe lipsa dreptului pretins nefiind întemeiate.
Invocarea de către pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a Deciziei nr.838/27.05.2009 a Curții Constituționale privind declanșarea conflictului între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlamentul și Guvernul României pe de altă parte, este irelevantă întrucât aceasta vizează deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.XXXVI/2007 (privind sporul de vechime) și nr. XXI/2008 (privind sporul de 50%) nefăcând referire la decizia nr.XLVI/2008.
Apreciind că în mod nelegal pârâții ordonatori de credit nu și-au îndeplinit obligația corelativă dreptului recunoscut reclamanților, instanța a admis acțiunea conform dispozitivului, ținând cont de atribuțiile fiecărui pârât în realizarea dreptului reclamantei și alocarea fondurilor necesare (art.4 teza X pct.2, art.6, 7 din HG 83/2005, legea 500/2002).
În schimb, reclamanții și - nu se încadrează în categoria personalului auxiliar de specialitate, prevăzută de decizia de recurs în interesul legii, nu sunt îndreptățiți la acordarea acestui drept de natură salarială și, prin urmare, nu există nicio discriminare în ceea ce-i privește, astfel că acțiunea acestora urmează a fi respinsă.
În temeiul dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, pârâții au fost obligați să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor sume până la data plății efective, Tribunalul a considerat-o întemeiată, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamanți.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării urmează a fost admisă, acesta neavând calitate de pârât.
Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a apreciat-o ca întemeiată. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu poate fi obligat în raportul juridic dedus judecății, acest organism poate fi citat în virtutea disp.art.27 al.3 din Ordonanța 137/2000, fără a dobândi calitate de parte.
Asistenții judiciari, participând la constituirea completului de judecată în condițiile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, au exprimat aceeași opinie asupra cererii reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs recurentul Ministerul Justiției și Libertăților și recurentul reclamant, recursurile fiind formulate în termenul legal și scutite de taxă de timbru.
Recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat admiterea recursului formulat, casarea sentinței recurate, iar în fond respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
În motivare recurentul critică sentința pronunțată de prima instanță prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, invocând în acest sens că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acordând drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege. În acest sens, prin decizia nr.838/27 mai 2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte, astfel că decizia nr. 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu mai poate constitui temei pentru admiterea acțiunii de față, după pronunțarea deciziei Curții constituționale.
Menționează că decizia nr. 838/2009 nu se limitează doar la a constata încălcarea constituționalității prin deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 21/2008 și 36/2001, cum reține instanța de fond în mod greșit.
Astfel în cazul de față obligarea Ministerului Justiției și Libertăților și a celorlalți pârâți la plata unor sume reprezentând spor de confidențialitate de 15% constituie o adăugare la textul de lege, respectiv o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Invocă și decizia nr. 818/03.07.2008 a Curții Constituționale.
Menționează că hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal, neexistând nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate categoriilor profesionale a magistraților sau personalului auxiliar de specialitate, iar în privința obligării pârâților la plata acestor drepturi și pentru viitor solicită respingerea acestei cereri luându-se în considerare faptul că aceste drepturi sunt eventuale nefiind născute și actuale.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului formulat și modificarea sentinței recurate în parte, în sensul de a se admite cererea pe care a formulat-o invocând în acest sens că se găsește în aceeași situație concretă salarială, discriminatorie, la fel cu ceilalți reclamanți, cărora li s-au admis cererile.
Decizia nr. 46/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu exclude de la beneficiul sportului de confidențialitate de 15%, ce face obiectul acestei cauze, personalul conex, stabilindu-se că beneficiază de acest spor personalul auxiliar e specialitate, iar potrivit art. 78 din Legea 567/2004 și art. 90 ind. 1, dispozițiile aplicabile personalului auxiliar de specialitate sunt incidente și personalului conex.
Menționează că este încadrat în muncă la udecătoria Carei ca șofer, astfel că potrivit art. 3 al. 3 din Legea 567/2004 prin care se stabilește că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer, cererea formulată este întemeiată.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 pct. 7,8 și 9, art. 304 ind. 1 și art. 274 Cod procedură civilă, art. 3, 78 și 90 din Legea 567/2004 cu modificările ulterioare.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Justiției solicită respingerea recursului formulat de recurentul reclamant, invocând decizia nr.838/27.05.2009 a Curții constituționale, decizia nr. 1325/4 decembrie 2008 Curții Constituționale și faptul că decizia nr. 46/2008 a Înalta Curte de Casație și Justiție nu face vorbire despre personalul conex.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța reține următoarele:
Problema în discuție și anume aceea a îndreptățirii magistraților și a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor la acordarea sporului de confidențialitate de 15% calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul brut lunar a făcut obiectul unui recurs în interesul legii, astfel că prin decizia nr. 46/15.12.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul în interesul legii, a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate are dreptul la despăgubiri constând în sporul de confidențialitate de 15% această decizie fiind obligatorie pentru instanțe cu privire la problemele de drept judecate conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Referitor la personalul conex din care face parte și reclamantul recurent, acesta a fost asimilat în ceea ce privește salarizarea personalului auxiliar de specialitate prin OG. 8/2007, astfel că și acesta este îndreptățit la sporul de confidențialitate de 15%, conform deciziei pronunțate în recurs în interesul legii.
De altfel, potrivit dispozițiilor Legii 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, în art. 3 alin. 1 se precizează că personalul auxiliar de specialitate este format din grefieri, grefieri statisticieni, documentariști, arhivari, informaticieni, registratori, însă la alin. 3 s-a precizat că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate funcțiile de aprod și agent procedural, dispoziție completată în sensul includerii în categoria personalului conex și a funcției de șofer.
Conform art. 4 din Legea 567/2004 personalul auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor este cel prevăzut de art. 3, incluzându-se astfel în această categorie și cea a personalului conex.
În ce privește criticile recurentului Ministerul Justiției și Libertăților încadrate în art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă se apreciază ca nefondate aceste critici.
Într-adevăr prin Decizia nr. 838/27 mai 2009 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte, constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională între aceste puteri.
Însă, din considerentele acestei decizii, se reține faptul că pe baza acestora nu se poate exercita o cale de atac ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești, decizia neputând produce efecte cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuțiilor conferite de art. 329 Cod procedură civilă.
Ca urmare, aceasta neputând avea efecte asupra deciziilor pronunțate în interesul legii anterior datei la care s-a constatat conflictul, decizia nr. 46/15 decembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea 303/2004 raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și art. 78 alin. 1 din Legea 567/2004 raportat la art. 9 din Codul d eontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, pe care instanța de fond și-a fundamentat soluția, nu poate fi înlăturată.
Mai mult de atât, este de subliniat și faptul că la data promovării prezentei acțiuni reclamanții raportat la practica în materie, la recursul în interesul legii anterior menționat, aveau legitimă de dobândire a unui bun, în sensul art. 1 din protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, iar dacă s-ar dispune altfel, li s-ar încălca acest drept și s-ar ajunge la o situație de discriminare a reclamanților care au promovat acțiuni ulterior pronunțării deciziei, față de cei care au obținut hotărâri judecătorești având același obiect anterior acestei date, ceea ce ar contraveni articolului 14 din CEDO, exemplificative în acest sens fiind cauzele /România și /România.
Având în vedere aceste considerente, Curtea urmează în baza art. 301 ind. 1 și 312 alin. 1 Cod procedură civilă să admită recursul declarat de reclamantul și să modifice hotărârea atacată în sensul admiterii și a acțiunii formulate de acesta.
Urmează totodată să fie respinse ca nefondat recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat recursul formulat de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B cu sediul în B sector 5-.
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă, admite ca fondat recursul introdus de recurentul reclamant - în contradictoriu cu recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B cu sediul în B sector 5-, intimații reclamanți, -, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL SATU MARE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, având ca obiect drepturi bănești, împotriva Sentinței civile numărul 586/D/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Satu -M, pe care o modifică în sensul că admite și acțiunea formulată de reclamantul și obligă pârâții să plătească și acestuia drepturile reprezentând spor de confidențialitate de 15% din îndemnizația de încadrare brută în muncă începând cu 4.05.2009 și până la rămânerea definitivă a hotărârii, precum și pentru viitor.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 20 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Judecători fond: / Melita
redactat: judecător 01 februarie 2009
dactilografiat: 01 februarie 2009
22 exemplare
20 comunicări:
recurentul reclamant - recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B cu sediul în B sector 5-, intimații reclamanți, -, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL SATU MARE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, azi, 01 februarie 2009Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Felicia Toader, Viorel Pantea
