Drepturi salariale (banesti). Decizia 995/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 995
Ședința publică din data de 10 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Vera Andrea Popescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în Câmpina,-,.2..2,.6, jud.P, împotriva sentinței civile nr.733 din 3 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3, sector 1.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-reclamantă, intimații-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat, iar prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimatul-pârât Ministerul Justiției, prin care acesta a invocat excepția nulității recursului întrucât criticile recursului nu au legătură cu hotărârea instanței de fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați aceștia la repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin neacordarea, începând cu data de 1 ianuarie 2005 și până în luna iunie 2006 unei indemnizații egale cu cele acordate procurorilor ce își desfășoară activitatea în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și obligarea pârâților la plata unei indemnizații corespunzătoare coeficientului de multiplicare, conform anexei II a G: nr. 27/2006 pentru funcțiile de procuror și procuror de execuție.
Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor legale calculate conform art.3 alin.3 din Ordinul nr.9/2000 pentru fiecare sumă lunară aferente diferenței dintre indemnizația încasată și cea la care avea dreptul, dacă nu era discriminată și la indexarea sumelor datorate prin aplicarea coeficientului de inflație începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubiri - 1 ianuarie 2005 și până la momentul efectuării plății drepturilor salariale revendicate ca urmare a discriminării, precum și la efectuarea mențiunilor privitoare la drepturile salariale în cartea de muncă.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Legea nr. 508/2004 a fost creată Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorirsm ca structură distinctă în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar direcția are în teritorii servicii și birouri în toate reședințele în care funcționează tribunale.
A mai arătat că, în conformitate cu dispozițiile legale, procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, indiferent de nivelul structurilor la care activează, pentru luarea măsurilor arestării preventive, pentru autorizarea percheziției, a interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice, a înregistrărilor audio-video, pentru liberarea provizorie pe cauțiune, sub control judiciar trebuie să se adreseze instanțelor de judecată competente a judeca în fond, care hotărăsc asupra cererilor ce le sunt aduse spre soluționare.
A apreciat reclamanta că, în mod evident atât judecătorii de fond de la judecătorii, tribunale și curți de apel, cât și procurorii de pe lângă aceste instanțe sunt discriminați, întrucât pentru aceeași muncă și competență ca și procurorii din Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism au salarii mult inferioare, pârâții neasigurând magistraților pentru munca egală, un salariu egal și nu au respectat dreptul la o remunerație echitabilă și încălcând grav principiul egalității între cetățeni și al excluderii discriminărilor în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, prev. de art. 1 alin. 2 lit.e pct.1 din nr.OG 137/2000, dar și de Protocolul nr. 12 la Conveția Europeană a Drepturilor Omului.
In drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozitiile nr.OG 137/200 privind discriminarea, pe prevederile Protocolului nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pe prevederile Constituției României, prevederile art. 2 alin.3 din Legea nr.508 /2004 privind organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Codul d e procedură penală și nr.OUG 27/2006.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice a formulat intâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, deoarece acesta este un terț care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând nici un fel de raporturi de muncă cu aceștia și nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care sunt la rândul lor ordonatori principali de credite, așa cum este Ministerul Justiției.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat la rândul său întâmpinare la cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In motivarea întâmpinării s-a arătat că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG nr. 137/200 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și nu intra în sfera competenței Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Pe fond, pârâtul Ministerul Justiției, a arătat că, dispozițiile referitoare la salarizarea procurorilor din cadrul DNA și DIICOT prin raportare la salarizarea judecătorilor nu sunt discriminatorii, deoarece aceste două direcții sunt structuri în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, ca atare, salarizarea procurorilor ce își desfășoară activitatea în cadrul si trebuie să fie identică cu cea a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A mai arătat pârâtul Ministerul Justiției, că acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori s-a făcut avându-se în vedere nu criteriul cauzelor instrumentate, ci criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționează, în acord cu dispozițiile art.3 din nr OUG 27/2006 și ale art.74 alin.1 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și completată.
Prin sentința civilă nr.733 din 3 martie 2008, Tribunalul Prahova. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea față de Ministerul Economiei Si Finantelor, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Totodată, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerului Justiției și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, obligarea acestora la repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin neacordarea, începând cu data de 1 ianuarie 2005 și până în luna iunie 2006 unei indemnizații egale cu cele acordate procurorilor ce își desfășoară activitatea în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și obligarea pârâților la plata unei indemnizații corespunzătoare coeficientului de multiplicare, conform anexei II a G: nr. 27/2006 pentru funcțiile de procuror și procuror de execuție.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de acesta prin întâmpinare, instanța de fond a apreciat că acesta nu are calitatea de ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt la rândul lor ordonatori principali de credite - cum este cazul Ministerului Justiției - și nu repartizează sume de la buget acestora, acestea fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu Legea bugetului de stat.
Totodată, s-a apreciat de către instanța de fond că împrejurarea că ordonatorul principal de credite, în speță Ministerul Justiției, ar fi salarizat în mod
discriminatoriu magistrații, nu poate conduce la obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la plata unor sume de bani decurgând din raporturile de muncă ale reclamanților precum și dintr-o pretinsă discriminare.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și, pe cale de consecință, a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin Legea nr. 508/17 noiembrie 2004 fost înființată Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
De asemenea, cadrul legislativ ce reglementează salarizarea magistraților este de OUG 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45 /2007 și anterior acesteia de OUG nr. 177/2002 aprobată prin Legea nr. 347/2003.
Conform art. 74 din Legea nr. 303 /2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare aceștia au dreptul pentru activitatea desfasurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din această ordonanță de urgență.
In speță, reclamanta a arătat că desfășoară activitatea de magistrat în cadrul Judecătoriei Câmpina și solicită a se constata că a primit salarii mai mici decât cele ale procurorilor din cadrul DIICOT, structura cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism ce funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și deci are altă grilă de salarizare.
A apreciat tribunalul, că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare, că pentru a putea fi reținut tratament diferențiat injust este necesar să se stabilească ce persoane aflate în situații analoage sau comparabile beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nicio justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale magistratei -reclamante, care nu a făcut dovada că soluționează doar cauze penale și în cadrul acestor cauze penale cauze de natura celor instrumentate de procurorii DIICOT, în condițiile în care la judecătorii activitatea nu este specializată pe secții, față de cele ale procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în sensul unor competențe, riscuri și răspunderi profesionale diferite precum și nivelul diferit al instanțelor și parchetelor la care funcționează (C de Apel- Parchet de lângă Inalta C de Casație și Justiție ) implică sisteme diferite de salarizare ale acestor categorii profesionale care fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între acestea.
Nu în ultimul rând, tribunalul a reținut că este dreptul legiuitorului de a reglementa în mod diferențiat cuantumul indemnizațiilor, în funcție de rolul magistraților în sistemul judiciar, în raport de nivelul instanței sau parchetului, de
complexitatea atribuțiilor îndeplinite, fără a se putea vorbi de o atingere adusă principiului egalității în fața legii sau a dreptului la salariu egal pentru muncă egală.
Față de aceste considerente, în baza disp. art. 281 din Codul Muncii și ale nr.OG 137/2000 privind discriminarea, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată și a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta, apreciind-o ca netemeinică și nelegală,solicitând admiterea căii de atac,casarea sentinței și,pe fond,admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului aceasta a invocat caracterul obligatoriu al deciziei nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție,prin care,în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996,s-a statuat că,judecătorii,procurorii,magistrații-asistenți,precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de suprasolicitare neuropsihică,calculat la indemnizația brută lunară,respective la salariul de bază brut lunar,și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
A mai menționat în acest sens și sentința civilă nr. 1394/07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova,depunând la dosar copia acesteia,precum și minuta deciziei nr.21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Intimata-pârâtă Ministrul Justiției a formulat întâmpinare,invocând excepția nulității recursului pentru nemotivare,în condițiile în care criticile invocate în cererea de recurs nu au legătură cu hotărârea judecătorească recurată, astfel încât această împrejurare echivalează cu lipsa motivelor,deci cu nemotivarea căii de atac.
Curtea,examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului,precum și de disp. art.137 proc. civ. ce instituie principiul soluționării cu prioritate a excepțiilor de procedură ce fac de prisos cercetarea fondului pricinii,constată că excepția invocată e întemeiată din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin sentința recurată Tribunalul Prahova. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finantelor și a respins acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale pasive, respingând ca neîntemeiată acțiunea formulată de aceasta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, acțiune prin care solicita obligarea la repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin neacordarea, începând cu data de 1 ianuarie 2005 și până în luna iunie 2006 unei indemnizații egale cu cele acordate procurorilor ce își desfășoară activitatea în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și la plata unei indemnizații corespunzătoare coeficientului de multiplicare, conform anexei II a G: nr. 27/2006 pentru funcțiile de procuror și procuror de execuție,precum și la plata dobânzilor legale calculate conform art.3 alin.3 din Ordinul nr.9/2000 pentru fiecare sumă lunară aferente diferenței dintre indemnizația încasată și cea la care avea dreptul dacă nu era discriminată și la indexarea sumelor datorate prin aplicarea coeficientului de inflație începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubiri - 1 ianuarie 2005 și până la momentul efectuării plății drepturilor salariale revendicate ca urmare a discriminării, și la efectuarea mențiunilor privitoare la drepturile salariale în cartea de muncă.
Recurenta -reclamantă și- motivat recursul,invocând decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție,prin care,în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996,s-a statuat că, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de suprasolicitare neuropsihică,calculat la indemnizația brută lunară,respective la salariul de bază brut lunar,și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Reiese, așadar, fără putință de tăgadă, că motivele de recurs invocate de recurentă sunt străine de obiectul pricinii,astfel că această împrejurare echivalează cu o nemotivare, devenind incidente disp. art. 306 proc. civ. conform cărora recursul ce nu a fost motivat în termen legal se va declara nul.
Din considerentele expuse și întrucât nu se poate reține incidența vreunui motiv de casare de ordine publică,în baza art. 306 proc. civ. Curtea va admite excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Justiției și va constata nulitatea recursului declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 733/03.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite excepția nulității recursului invocată de intimatul Ministerul Justiției.
Constată nul recursul declarat de reclamanta, domiciliată în Câmpina,-,.2..2,.6, jud.P, împotriva sentinței civile nr.733 din 3 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Vera Andrea Popescu
- - - - - - -
Fiind în concediu de odihnă
se semnează de către
președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored MP/AȚ
2 ex/ 8 iulie 2008
. fond - al Trib
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Vera Andrea Popescu
