Eroare judiciara. Speta. Decizia 108/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 108
Ședința publică de la 01 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare apelul civil promovat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, împotriva sentinței civile nr. 118 din 14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic pentru apelant și intimatul - reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Consilier juridic pentru apelant arată că având în vedere obiectul dosarului se impune a fi prezent și reprezentantul Ministerului Public și nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța arată că art. 504 pct. 4 cod pr.penală nu are dispoziție expresă privind obligativitatea reprezentantului Ministerului Public ci doar face trimitere la normele generale.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic pentru apelat având cuvântul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, casarea sentinței instanței de fond, arătând că în mod netemeinic și nelegal instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune. La termenul din 10.01.2008 reclamant și-a precizat acțiunea în sensul indicării ca temei de drept pe lângă art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și a art. 504 - 506 cod pr.civilă. Față de acest temei de drept considerăm că acest drept este prescris întrucât termenul de 18 luni începe să curgă de la data pronunțării hotărârii prin care s-a constatat arestarea ilegală de către Curtea Supremă de Justiție - secția penală. In ce privește al 2-a motiv de apel se referă la cuantumul daunelor morale acordate în cauză care sunt prea mari și trebuie diminuat.
Intimatul având cuvântul solicită respingerea apelului, arătând că tatăl său a dus o viață foarte grea pe perioada cât a fost închis și nu înțelege de ce trebuie să fie redus cuantumul despăgubirilor.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 118 din 14 februarie 2008 Tribunalului Neamț, pronunțată în dosarul nr-, s- respins ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât și s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictor cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, fiind obligat pârâtul să plătească reclamantului despăgubiri civile în sumă de 120.000 lei, ce se vor actualiza conform indicelui de inflație, de la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul este fiul numitului, care a fost condamnat prin sentința penală nr. 388 din 28 mai 1959 Tribunalului Militar d Mare Unitate I la 25 ani de muncă silnică și 10 ani degradare civică, reținând în sarcina sa că, în repetate rânduri a purtat discuții dușmănoase la adresa regimului politic din România și a ascultat posturile de radio străine, comentând nefavorabil știrile ( sentință rămasă definitivă).
Ulterior, la data de 10 mai 1995 s-a pronunțat decizia nr. 1334/1995, în recursul în anulare promovat împotriva sentinței de condamnare menționate, prin care au fost casate hotărârile de condamnare.
S-a mai reținut că, numitul a decedat la data de 6 decembrie 1983 iar, anterior acesta a fost arestat la data de 3 decembrie 1958 și eliberat la 2 august 1964 fiind în executarea sentinței penale 388/1959 a Tribunalului Militar d Mare Unitate
Instanța de fond a apreciat că, față de situația de fapt reținută, acțiunea este dovedită, fiind lezate valori morale esențiale ale persoanei, aducându-se autorului reclamantului un prejudiciu profesional, social și familial, încălcându-i-se drepturile la libertatea de întrunire și de exprimare.
S-au avut în vedere la stabilirea prejudiciului material suferit, adresă de la Direcția Națională de Statistică N, din care rezultă câștigul salarial mediu net pentru anii 1958 - 1964, venit pe care l-ar fi câștigat o persoană cu studii medii - cum era tatăl reclamantului.
De asemenea, tribunalul a găsit justificată și despăgubirea pentru daunele morale, apreciind ca fiind dovedită și admisibilă suma de 1.200.000 lei noi, ca despăgubire integrală ca urmare a arestării.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de dispozițiile art. 505 alin.2 cod pr.penală instanța de fond ce a apreciat că, raportat la normele interne, acțiunea este prescrisă, dar în raport de normele comunitare, termenul de 18 luni prevăzut de art. 505 alin.2 cod pr.penală, începe să curgă de la data de 1 ianuarie 2007 dată la care dreptul intern s-a completat cu dreptul european.
Aceasta întrucât, temeiul de drept menționat de reclamant este art. 5 paragraful 5 din Convenția Europeană, iar dreptul la acțiune trebuie să se raporteze la "dreptul la acces la justiției", aspecte ce au condus la respingerea excepției invocate.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel Statul Român prin reprezentat de Direcția Generală Finanțelor Publice N, apelul fiind declarat și motivat în termen și scutit legal de plata taxei de timbru.
In motivarea apelului se arată, în esență că, în mod netemeinic și nelegal instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece în raport de dreptul intern - art. 504 - 506 cod pr.penală dreptul la acțiune este prescris în condițiile în care hotărârea în care s-a constatat arestarea ilegală a fost pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secția penală în Anul 1995, fiind în mod evident, depășit termenul de 18 luni prevăzut de art. 506 cod pr.penală.
A susținut apelanta, că data de la care a început să curgă termenul de 18 luni nu poate fi data de intrare a României în Uniunea Europeană, reclamantul nefiind împiedicat 11 ani să promoveze acțiune.
De asemeni, în motivarea apelului s-a mai arătat că se impune reducerea cuantumului daunelor morale, în raport de prejudiciul moral dovedit și de practica comunitară în domeniu.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de apel invocate Curtea de Apel reține următoarele:
Conform art. 506 alin.2 cod pr.penală, acțiunea pentru repararea pagubei ( materiale sau a daunei morale în cazul condamnării pe nedrept sau al privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal) poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanței de judecată sau a ordonanței procurorului -.
Autorul intimatului - apelant, a fost achitat pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, prevăzut de art. 209 pct. 2 lit. a, combinat cu lit. b al. 2 din Codul penal anterior, prin admiterea recursului în anulare declarat de procurorul general, împotriva sentinței penale nr. 388 din 28 mai 1959 Tribunalului Militar d Mare Unitate I și a deciziei 1770 din 6 iulie 1959 Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militare, conform deciziei nr. 1334 din 10 mai 1995, pronunțate în dosarul nr. 172/1995 a Curții Supreme de Justiție.
Referitor, la primul motiv de apel, în raport de cele menționate anterior, se va aprecia că dreptul la acțiune în daune cauzate pentru condamnare pe nedrept, s-a născut în 10 mai 1995, dată la care a pronunțat decizia de achitare a autorului reclamantului.
Se va aprecia, că instanța de fond în mod greșit a apreciat că termenul de 18 luni, prevăzut de lege pentru promovarea acțiunii în daune, curge de la data intrării României în Uniunea Europeană chiar dacă reclamantul și-a întemeiat cererea formulată pe dispozițiile Convenției Europene a Drepturile Omului.
Aceasta întrucât, în nici un caz nu se poate pune în discuție faptul că s-ar îngrădi reclamantului, printr-o altă interpretare, dreptul la acces la justiție.
Dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut cu mult înainte de a formula acțiunea de față, nefiind împiedicat să-și exercite drepturile.
Dispozițiile art. 5 paragraf 5 din CEDO prevăd dreptul la reparație, în caz de privare de libertate, iar normele interne existente ( și cele anterioare) respectiv art. 506 alin.2 cod pr.penală, nu contravin dispozițiilor cuprinse în normele europene.
Se va aprecia, însă că dreptul reclamantului nu este un drept absolut, el putând fi reglementat de stat, reglementare ce poate fi variabilă în timp și spațiu în funcție de nevoile și resursele comunității.
Astfel, trebuie avut în vedere că dreptul de acces al reclamantului la un tribunal, presupune respectarea principiului securității juridice.
Instanța europeană a decis că pentru punerea efectivă în valoare a dreptului de acces la un tribunal, normele naționale privitoare la termenul în care pot fi exercitate acțiuni, urmăresc o bună administrare a justiției.
De aceea, se va aprecia că, prin termenul de 18 luni stabilit de normele naționale de exercitare a acțiunii în daune nu îngrădește accesul reclamantului la un tribunal, la justiție, acest termen neputând să curgă de la data de 1 ianuarie 2007, dreptul la acțiune născându-se la data pronunțării deciziei Curții Supreme de Justiție nr. 1334/1995.
In raport de cele reținute se va considera că acțiunea formulată de reclamant este prescrisă reclamantul formulând acțiune la mai mult de 11 ani de la data la care s-a născut dreptul la acțiune.
In raport de cele menționate anterior, se va aprecia că nu se mai impune analizarea celui de al doilea motiv de apel.
Având în vedere situația reținută Curtea de Apel în baza art. 296 cod pr.civilă va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată în sensul că va admite excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de dispozițiile art. 506 alin.2 cod pr.penală și va respinge acțiunea ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de pârâtul STATUL ROMÂN - prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N din N, str.- bis, jud. N, în contradictoriu cu reclamantul din N, str. -, -.10, jud.
Schimbă în tot sentința civilă nr. 118 din 14 februarie 2008 Tribunalului Neamț, în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge acțiunea, ca fiind prescrisă.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Sorina Ciobanu
- - - -
GREFIER,
- -
Red.sent.
Red. P: - 9.09.
.ct/5 ex.
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu
