Eroare judiciara. Speta. Decizia 110/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.110/2009-A
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Crupșa
- - - grefier
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de reclamantul domiciliat în O,B-dul -, nr.128, județul B cu domiciliul procesual ales în O,-/A, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți, Statul Român prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,-, sector 5, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,-/B, județul B,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, împotriva sentinței civile nr.136/C din 8 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect:reparare prejudicii erori judiciare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru apelantul reclamant -lipsă, împuternicita sa, în baza procurii judiciare -fila 71-dosar fond, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că apelul este scutit de la plata taxelor de timbru, precum și faptul că, prin registratura instanței,la data de 10.06.2009, intimatul Ministerul Finanțelor a depus întâmpinare și o cerere prin care solicită comunicarea motivelor de apel, motive ce le-au fost comunicate în data de 10.06.2009 (-fila 7 dosar apel), intimatul Ministerul Administrației și Internelor și Serviciul Român de Informații au depus cereri, (filele 8, 20 dosar apel) prin care solicită comunicarea motivelor de apel și acordarea unui termen în acest sens, constatându-se totodată că, instanța a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamant față de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și față de Serviciul Român de Informații, -fila 92 dosar fond, după care:
Având în vedere faptul că în ședința publică din 1 aprilie 2009, cu ocazia judecării în fond a cauzei, reclamantul a declarat că renunță la judecată față de Serviciul Român de Informații și față de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, instanța de fond luând act de acest aspect, INSTANȚA DE APEL apreciază că din eroare aceste părți au fost citate în calitate de intimați pe conceptul de citare de la fila 6 dosar apel, calitate de intimați având doar Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, căruia i-au fost comunicate motivele de apel -fila 7 dosar apel, în concluzie, INSTANȚA apreciază că cererile formulate de aceste părți, pentru a li se comunica câte un exemplar din motivele de apel, apar ca fiind nefondate.
INSTANȚA, în temeiul art.84 Cod procedură civilă, recalifică calea de atac din recurs în apel, și comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentanta apelantului reclamant.
Reprezentanta apelantului reclamant, învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită acordarea cuvântului asupra apelului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantului reclamant susține apelul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, pentru concluziile scrise din motivele de apel.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, instanța, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.136/C din 8 aprilie 2009, Tribunalul Bihora admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și-n consecință:
A respins cererea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN - MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR PUBLICE B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, reclamantul solicită să se constate caracterul politic al condamnării sale și că în acest context el a fost victima regimului polițienesc din perioada 1945-1989, motiv pentru care solicită să fie obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata unor despăgubiri pentru prejudiciile materiale și morale produse.
Instanța de fond a apreciat că, pretențiile reclamantului nu pot fi încadrate juridic în nici o lege specială apărută după revoluție, în această situație temeiul daunelor solicitate este art.998 Cod civil.
În cazul acțiunilor întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, potrivit art.8 alin 1 din decretul nr.167 /1958, prima instanță a reținut că, prescripția începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspundea de ea, astfel, în raport cu cele susținute de reclamant în justificarea acțiunii sale, în despăgubiri, s-a apreciat că acțiunea nu poate avea ca termen de începere a cursului prescripției decât data de 22 decembrie 1989 sau ianuarie 1990.
În consecință, instanța de fond a apreciat că acțiunea s-a introdus cu depășirea termenului legal de prescripție, motiv pentru care a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și-n consecință a respins cererea, constatându-se că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, a se constata că a fost victima regimului polițienesc până în 22.12.1989, că a fost condamnat politic, a fi obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să-i plătească 200.000 EURO pentru lipsire de libertate și activitatea de urmărire ce a avut consecințe asupra vieții private și profesionale, că a avut domiciliul forțat, că a fost considerat el și familia, persoane periculoase pentru țară, până în decembrie 1989 și 200.000 EURO daune materiale.
Prin motivele de apel s-a invocat că se impunea respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, întrucât acesta poate fi exercitat de la data la care se constată starea de fapt ce impune reparațiile morale și materiale.
Sentința de condamnare, prin care i-a fost cauzat atât un prejudiciu material cât și moral, nu a suferit un act reparator, dreptul de a cere constatarea că a fost victima regimului polițienesc până la 22.12.1989 nefiind prescris. Este de necontestat suferința, umilința, privațiunile la care a fost supus ca urmare a condamnării dispuse prin sentința nr.645/29.03.1949, fiind evident că i-a fost cauzat un prejudiciu, inconveniente de ordin fizic, afectarea sănătății, onoarei, reputației, relațiile cu prietenii, apropiați, vătămări ce își găsesc expresia în durerea morală încercată de cei direct implicați, fiind incidente dispozițiile art.504 Cod procedură penală, art.48 alin.3 din Constituție.
Nu există un sistem ce să repare pe deplin daunele morale constând în dureri fizice, psihice, principiul poate fi doar cu un caracter aproximativ, în schimb, se poate acorda o indemnitate cu caracter compensatoriu pentru a-i oferi un echivalent -o sumă de bani ce să-i permită să-și aline prin anumite avantaje rezultatul dezagreabil al faptei ilicite.
Orice arestare, inculpare pe nedrept produce suferințe pe plan moral, social, profesional, măsuri ce lezează demnitatea și onoarea, libertatea individuală, produce prejudiciu moral ce justifică acordarea unei compensații materiale. La stabilirea acesteia, trebuie avute în vedere că părinții nu au știut de el mai multe uni, a petrecut 10 luni în beciurile securității din O, până să fie judecat, a fost torturat, s-a îmbolnăvit, iar consecințele s-au produs până în ziua de azi. A fost privat de libertate peste 4 ani, i-a fost afectată reputația, a fost supus la suferințe fizice, psihice, i s-a știrbit onoarea, demnitatea, i s-a îngrădit libertatea, a fost imposibil să-și continue studiile și a obține venituri corespunzătoare.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.8, 9, art.304/1, art.111 Cod procedură civilă, art.1075 Cod civil, art.11, 20, 52 din Constituție, art.1-19 din CEDO, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Legea nr.30/1994, Legea nr.79/1995, nr.HG868/2003.
Intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță, ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel constată următoarele:
Apelantul s-a născut la dada de 5 septembrie 1928, în localitatea, județul B, iar la data de 24 martie 1949 prin sentința nr.645 pronunțată de Tribunalul Militar Cluj -secția I-a, a fost condamnat la 3 ani închisoare corecțională și 3 ani de interdicție corecțională pentru uneltire contra ordinei sociale.
Se reține din copia extras a acestei sentințe penale -filele 17-18 dosar fond, că apelantul fiind elev, a fost învinuit pentru crima de uneltire contra ordinii sociale, faptă prevăzută de art.209 pct.III Cod penal. Organizația subversivă din care făcea parte, era expresia unui mod de acțiune al reacțiunii, ca unealtă a imperialismului monopolist anglo-american, având ca scop răsturnarea prin mijloace violente a regimului condus de democrația populară și readucerea monarhiei, a fostului regim burghezo-moșieresc.
Fapta reținută în sarcina apelantului a fost aceea constând în recrutarea pentru organizația subversivă a mai multor persoane, toți elevi la Liceul Industrial O, care s-au afiliat și au ajutat cu cotizați în bani.
Prin decizia nr.276/23.02.2006 emisă de Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența -fila 37 dosar fond, conform nr.OUG214/1999 s-a constatat calitatea apelantului de luptător în rezistența anticomunistă, întrucât a fost condamnat pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, comisia emitentă funcționând în cadrul Ministerului Justiției.
Actul normativ în baza căruia s-a emis decizia susmenționată, vizând acordarea calității de luptător, în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice și persoanelor împotriva cărora au fost dispuse din motive politice măsuri administrative abuzive, astfel că, art.7 stabilește o serie de drepturi de care beneficiază astfel de persoane, cum ar fi restituirea a ceea ce s-a confiscat, drepturile stabilite prin Decretul Lege nr.118/1990, acordarea de ordine, medalii, atribuirea numelui lor unor străzi, parcuri, piețe, orice drepturi prevăzute de legislația specială.
Decretul Lege nr.118/1990, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată din 6.03.1945 și celor deportați în străinătate, ori constituite în prizonieri, a stabilit mai mult drepturi printre care, vechime în muncă pentru perioada de detenție, lipsire libertate, internarea în spital, domiciliu forțat,-fiecare an de detenție fiind considerat vechime în muncă 1 an și 6 luni -art.1 alin.3, iar în art.3 s-a stabilit indemnizația lunară pentru fiecare an de detenție, fiind conform art.6 scutită de impozit, beneficiind de alte facilități ca asistență medicală, medicamente gratuite, transport gratuit, priorități.etc.
Prin Legea nr.221/2008 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6.03.1945-22 decembrie 1989, s-a stabilit la art.1 alin.2 lit.a că, sunt condamnări cu caracter politic, orice condamnări dispuse prin hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6.03.1945-22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte sau după 6.03.1945, ce au avut ca scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la 6.03.1945 -art.209 Cod penal din 1936 fiind inclus în această categorie, articol ce a fost incident în speță apelantului.
Art.2 din acest act normativ, prevede că toate efectele hotărârilor judecătorești cu caracter politic prevăzute la art.1 sunt înlăturate de drept, iar în art.5 s-a stabilit că persoanele astfel condamnate pot solicita în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a legii, acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, cereri ce sunt scutite de la plata taxelor de timbru, aplicabile și situațiilor celor ce au obținut drepturile recunoscute de Decretul Lege nr.118/1990.
Față de actul normativ susmenționat, întrucât instanța de fond a soluționat cauza pe excepția de prescripție ce nu este aplicabilă în speță, instanța în baza art.297 alin.1 Cod procedură civilă va admite ca fondat apelul, va desființa sentința apelată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor ce va analiza fondul pretențiilor deduse judecății, raportat la considerentele expuse mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul civil declarat de reclamantul domiciliat în O,B-dul -, nr.128, județul B cu domiciliul procesual ales în O-/A, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți, Statul Român prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,-, sector 5, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,-/B, județul B,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, împotriva sentinței civile nr.136/C din 8 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o desființează și trimite cauza la Tribunalul Bihor pentru o nouă rejudecare.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:22.06.2009
Jud.fond Fl.
Dact.
Data:30.06.2009
7 ex.
5 com.- din O,B-dul -, nr.128, jud.
- din O-/A, jud. B,
-Statul Român prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B,
-, sector 5,
-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B O,
-/B, județul B,
-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA
Data:
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Crupșa
