Speta Legea 10/2001. Decizia 111/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.111/2009-A
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Crupșa
- - - grefier
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de reclamanții domiciliat în O,-/C, -,.10, județul, -domiciliat în,-, județul B, -ambele domiciliate în O,-/C, -,.A,.2,.10, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți, COMISIA LOCALĂ O PENTRU APLICAREA LEGII NR.10/2001, INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O-cu sediul în O,nr.1, județul B și SC SA O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.92/C din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect:Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru apelanții reclamanți, reprezentanta lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.125 din 17.06.2009, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet de Avocat, lipsă fiind intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că apelul este scutit de la plata taxelor de timbru, după care:
Reprezentanta apelanților reclamanți învederează instanței că a formulat cerere în probațiune și în fața instanței de fond, depuse pentru termenul de judecată din 10 martie 2009, cerere ce le-a fost respinsă, motiv pentru cere, reiterează cererea în probațiune și efectuarea unei expertize bunuri mobile devenite bunuri imobile în înțelesul Legii nr.10/2001.
INSTANȚA respinge cererea în probațiune ca inutilă cauzei,având în vedere că instanța de fond nu a analizat fondul pretențiilor deduse judecății și a soluționat cauza doar pe excepție,INSTANȚA acordă cuvântul asupra acestui aspect.
Reprezentanta apelanților reclamanți solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a soluționa cauza pe fond, cu atât mai mult cu cât, prima instanță nu s-a pronunțat nici asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei SC SA O, invocată de aceasta prin întâmpinare, soluționând cauza cu superficialitate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, instanța, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.92/C din 10 martie 2009, Tribunalul Bihorar espins acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților SC SA, COMISIA LOCALĂ de aplicare a legii 10/2001- PRIMARUL MUNICIPIULUI
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, conform art. 1 din Legea 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 se restituie în natura, în condițiile legii, din actele de la dosar rezultând că reclamanții solicită restituirea bunurilor din listele anexe depuse alăturat acțiunii, care sunt bunuri mobile.
Prima instanță a reținut că, legea nu cuprinde dispoziții referitoare la bunurile mobile, într-o cauză similară ridicându-se excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii 10/2001, dat fiind că nu cuprinde dispoziții în acest sens - Curtea Constituțională arătând clar că legea nu contravine prevederilor constituției, fiind evidentă intenția legiuitorului de a dispune numai cu privire la imobile.
Totodată s-a mai apreciat de tribunal că, reclamanții au mai invocat dispozițiile art. 6 din Legea 10/2001, arătând că potrivit acestui text legal, prin imobile se înțeleg, terenurile cu sau fără construcții cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin incorporare în aceste construcții.
Din cuprinsul anexelor rezultând că este vorba despre bunuri mobile, materii prime, materiale care sunt bunuri mobile devenite imobile prin destinație, situație față de care, instanța de fond a constatat că acțiunea este neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a SC SA care trebuia unită cu fondul pentru a verifica dacă deține bunurile - nemaiinpunându-se a fi analizată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, au declarat apel reclamanții:, și, solicitând admiterea acestuia, casarea, desființarea sentinței, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de apel s-a invocat că, în mod subiectiv și împotriva legii s-a considerat că bunurile mobile ce fac obiectul acțiunii -anexa 1-14- sunt bunuri ce nu fac obiectul Legii nr.10/2001, fiind mobile, ori nu s-a avut în vedere Legea nr.247/2005 prin care s-a clarificat ce bunuri mobile fac obiectul acestei legi, respectiv art.6 alin.1, conform căruia și bunurile mobile prin încorporare sunt avute în vedere.
Au respectat procedura instituită prin notificarea organului competent, solicitând restituirea în natură Comisiei de pe lângă Primăria O sau despăgubiri, ori, în loc să se soluționeze, a trimis notificarea la SC SA O, care, trebuie să le restituie bunurile cu care era dotată fabrica și atelierul în momentul naționalizării, cuprinse în inventar.
S-au invocat în drept dispozițiile Legii nr.10/2001, Legea nr.247/2005.
Intimații pârâți, deși legal citați, nu s-au prezentat și nici nu și-au comunicat poziția.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel constată următoarele:
Prin notificarea, înregistrată sub nr.524/N/7.08.2001 la Biroul Executorului judecătoresc - -filele 71-72 dosar fond, a solicitat în calitate de fiică a lui, acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajele și instalațiile preluate de Stat în baza proceselor verbale de predare-preluare întocmite la 14 iulie 1948, fără a primi plăți compensatorii sau despăgubiri.
Această notificare, ce a fost înregistrată la Comisia Locală de aplicare a Legii nr.10/2001 din cadrul Municipiului O, sub nr.567/2001 a fost transmisă la SC SA spre soluționare, ca deținător al bunurilor.
Legea nr.10/2001 a reglementat în art.1 alin.1 situația imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6.03.1945-22.12.1989 și a celor preluate în baza Legii nr.139/1940, imobile ce art.6 alin.1 modificat prin Legea nr.246/2005 le-a explicitat ca fiind terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare din destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții.
Potrivit procesului-verbal din 14 iulie 1948 -filele 6-12 dosar fond, s-a preluat Fabrica de și atelier de curelărie, fostă proprietatea lui de către Ministerul Industriei, sens în care s-au întocmit mai multe anexe în care s-au specificat bunurile preluate cu aceea ocazie -anexele nr.1-18. Din cuprinsul acestora se reține că s-au preluat bani, butoaie, baloane sticle, petrol, ulei, cuie, șpalț, mașini, curele, piei, dulapuri, lămpi, birouri, mașini de scris, sobe, mese, aparate, prese, scule, cuțite, clești, dosare, semifabricate, produse fabricate etc. fără însă a reieși că în schimbul acestora Statul Român ar fi plăti fostului proprietar vreo compensație materială.
Se reține din actele de stare civilă, aflate în dosar fond -filele 13-19 că, antecesoarea apelanților - -căsătorită, a fost fiica fostului proprietar, iar apelanții sunt copii acesteia, decedând la 23.09.2005, după formularea notificării, calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii fiind evidentă -art.4 și următoarele din Legea nr.10/2001.
Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005 a instituit acordarea de măsuri reparatorii doar pentru bunurile imobile și cele mobile devenite prin încorporare bunuri mobile, art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005 stabilind că, măsurile reparatorii privesc și utilajele, instalațiile preluate de stat sau alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse. Ca urmare, Legea nr.10/2001 a prevăzut posibilitatea recuperării bunurilor mobile -devenite imobile prin încorporare, doar dacă mai există în natură, situație în care art.4 al.art.6 a stabilit că în situație când acestea sunt evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, după stabilirea contravalorii acestora, va emite o decizie cu propunere de acordare despăgubiri.
Categoria bunurilor imobile, cuprinde potrivit Codului civil -art.461 și următoarele, pământul și toate bunurile ce în mod sau artificial sunt încorporate pământului -clădirile, construcțiile, fabricile, conductele de apă, fiind imobile prin natura lor și bunurile mișcătoare așezate perpetuu asupra unui imobil- ornamentele, aparatele, uneltele, care, deși mobile prin natura lor, sunt totuși clasificate ca imobile prin destinație, cu scopul de-a fi considerate ca fiind accesorii ale imobilului respectiv.
În speță, raportat la cele expuse, la dispozițiile art.468 Cod civil, față de anexele întocmite cu ocazia naționalizării, se poate reține că o serie de bunuri -anexa, 2, 3, 7, 8, 9, 10, 11, 15 -pot fi considerate ca fiind imobile prin încorporare, în mod greșit astfel instanța de fond le-a exclus de la aplicarea art.6 din Legea nr.10/2001.
După anul 1980, deși au existat numeroase situații de preluări abuzive și a altor bunuri mobile, fără acordarea de compensații, Statul a adoptat un singur act normativ pentru metalele prețioase confiscate -nr.OUG190/2000- lăsând nesoluționate o serie de alte aspecte, cum este și cel în speță.
Legea naționalizării, în baza căreia s-au preluat bunurile în litigiu a fost un act normativ abuziv, contrar constituției în vigoare la data adoptării, abrogat după evenimentele din anul 1989, astfel că, bunurile în litigiu au fost preluate fără un titlu valabil, fără compensații, impunându-se implicit astfel repararea prejudiciului cauzat pentru cele ce nu pot face obiectul legii speciale, pe calea dreptului comun, altfel, se aduce o încălcare a liberului acces la justiție, a art.6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, a art.1 din Protocolul nr.1.
Chiar dacă, pentru bunurile mobile, redevenite imobile prin încorporare, nu este incidentă Legea nr.10/2001 și nici pentru ce au fost clasate, înlocuite, distruse, se impunea disjungerea cererii privind acordarea despăgubirilor pentru acestea și soluționarea pe calea dreptului comun, respectiv prin aplicarea art.998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, în contradictoriu cu instituția Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice -art.3 pct.48 din nr.HG386/2007.
Este cert că, instanța de fond nu a analizat care din bunurile mobile-pot fi calificate ca imobile prin încorporare, prin destinație, pentru a verifica incidența art.6 din Legea nr.10/2001, care din acestea mai există iar în măsura în care nu mai se găsesc la societatea privatizată și pentru celelalte bunuri să dispună soluționarea cererii de acordare despăgubiri, potrivit dispozițiile dreptului comun.
A accepta ideea că pentru imobilele (bunuri mobile devenite imobile prin încorporare) ce nu mai există și pentru bunurile mobile altele ce au fost preluate abuziv, nu sunt aplicabile dispozițiile legii speciale și nici nu ar fi posibilă o acțiune de drept comun, ar echivala cu o încălcare a liberului acces la justiție, a art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
După anul 1989, cei deposedați au așteptat apariția actelor normative reparatorii, iar după intrarea în vigoare, prin faptul că nu se referă la toate situațiile, iar cererile ar fi inadmisibile pentru analiza pretențiilor, echivalează, conform celor expuse cu lipsirea de dreptul la un proces echitabil.
Față de toate cele expuse, nefiind analizat fondul cauzei, instanța de apel în baza art.296, 297 alin.1 Cod procedură civilă, va admite ca fondat apelul, va desființa sentința apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, ce va administra toate probele necesare soluționării juste, echitabile a litigiului, conform considerentelor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul civil declarat de reclamanții domiciliat în O,-/C, -,.10, județul, -domiciliat în,-, județul B, -ambele domiciliate în O,-/C, -,.A,.2,.10, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți, COMISIA LOCALĂ O PENTRU APLICAREA LEGII NR.10/2001, INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O-cu sediul în O,nr.1, județul B și SC SA O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.92/C din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o desființează și trimite cauza la Tribunalul Bihor, pentru o nouă judecare.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:22.06.2009
Jud.fond
Dact.
Data:1.07.2009
9 ex.
7 com.- din O,-/C,
-,.10, județul,
- -din,-, jud.B,
-, din O, strada -,
nr.3. -,.A,.2,.10, județul
- -idem.
-COMISIA LOCALĂ O PENTRU APLICAREA LEGII NR.10/2001,
-INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI -
-ambii cu sediul în O,nr.1, județul B
-SC SA,-, județul
Data:
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Crupșa
