Eroare judiciara. Speta. Decizia 148/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 148/A/2008
Ședința publică din 30 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina JUDECĂTOR 2: Denisa Livia Băldean
JUDECĂTOR: - - - - președinte secție
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul, apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, precum și apelul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva sentinței civile nr. 1275 din 23 noiembrie 2007 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta intimatului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, procuror, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că reclamantul apelant a solicit judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art.242 alin. 2.proc. civ.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, arată că nu își mai susține cererea formulată la termenul anterior, privind recalificarea căii de atac din apel în recurs.
Curtea, constată că este legal investită cu judecarea acestui apel.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Curtea, după deliberare, constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra fondului cauzei.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj solicită admiterea apelului declarat de către Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul reducerii cuantumului daunelor morale acordate de instanța de fond, pentru motivele invocate prin memoriul de apel, pe care îl susține și oral.
De asemenea, solicită admiterea apelului declarat de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, iar în ce privește apelul declarat de către reclamantul solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr.1275 din 23 nov.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a admis în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu STATUL ROMÂN, reprezentat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, pârâtul Statul Român fiind obligat să plătească reclamantului, cu titlu de daune morale suma de 40.000 lei.
S-au respins celelalte cereri ale reclamantului privitoare la daunele materiale și a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare din 2 iulie 2001, reclamantul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în forma prevăzută și pedepsită de art. 189. pen.
Prin sentința penală nr. 345 din 27 februarie 2003 Judecătoriei Satu Mare, reclamantul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap la art. 10 lit. d proc. pen. a fost achitat de sub acuzația săvârșirii acestei infracțiuni.
Prin aceeași hotărâre s-a constatat că reclamantul a executat în stare de
arest preventiv perioada de la 16 iunie la 11 iulie 2001.
Această hotărâre a fost menținută prin decizia penală nr. 324/A din 27 decembrie 2005 Tribunalului Satu Mare, iar recursul declarat împotriva acestei decizii a fost respins prin decizia penală nr. 200/R din 23 martie 2006 Curții de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori.
Tribunalul a reținut că fiind incidente dispozițiile art. 504 alin. alin. 2.proc.pen. deoarece reclamantul a fost privat abuziv de dreptul la libertate pe o perioadă de 26 zile, acțiunea sa este admisibilă sub aspectul reparării prejudiciului moral.
Reclamantul a solicitat acordarea unor daune morale de 300.000 lei, ce nu pot fi însă considerate proporționale.El nu a solicitat administrarea de probe pentru a demonstra prejudiciul suferit încât să justifice suma pretinsă,fapt ce a impus acordarea unor daune morale în cuantum de 40.000 lei, în concordanță cu practica în materie.
În privința daunelor materiale solicitate de reclamant în cuantum de 122.000 lei,s-a reținut că acesta nu a propus dovezi în condițiile art. 1169-1170. civ. Reclamantul a absolvit o școală profesională în sesiunea iunie 2000, iar timp de un an, până la data arestării, nu a fost încadrat în muncă.
Susținerile sale că nu a mai fost încadrat și deci nu a putut să mai realizeze venituri sunt simple afirmații neprobate sub aspectul veniturilor nerealizate din cauza arestării. Apoi,în perioada arestării, reclamantul a primit doar un singur pachet, și cum contravaloarea acestuia nu a fost dovedită, fiind suportată de o terță persoană, nu s-a putut reține suma de 500 lei pretinsă de el în contul daunelor materiale.
În sfârșit, s-a reținut că sub aspectul cheltuielilor de deplasare solicitate, reclamantul nu a depus bonuri de benzină sau orice alte acte justificative de natură să ducă la acordarea lor.De asemenea,reclamantul nu a dovedit nici contravaloarea onorariului de avocat, pretinsă cu titlu de despăgubire, prin depunerea chitanțelor de plată a acestuia, pentru a dovedi că suma a fost achitată în cursul procesului penal.
În privința onorariului de avocat pretins de reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată, s-a reținut că acesta nu a făcut dovada caracterului real al cuantumului trecut pe împuternicirea avocațială.Susținerea că acesta va fi achitat la data rămânerii definitive a hotărârii nu are suport legal pentru a se dispune acordarea unei atari sume, nefiind în concordanță cu prevederilor art.3.3. și urm. din Codul deontologic al avocaților din Uniunea Europeană și cu cele ale art. 132 și urm. din Statutul profesiei de avocat din 25 septembrie 2004, actualizat.
În consecință,cum reclamantul nu a propus nici o probă în dovedirea pagubei materiale pretinse și nici nu a dovedit că a achitat onorariul de avocat Tribunalul a respins aceste cereri.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul, pârâtul STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice precum și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ.
Reclamantul a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul majorării cuantumului daunelor acordate de instanța de fond până la suma de 122.000 daune materiale și 300.000 lei daune morale precum și obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor la plata acestor sume.
În motivele de apel a aratat că în ceea ce privește respingerea cererii privind acordarea daunelor materiale reprezentând cheltuieli de deplasare în sumă de 6000 lei, consideră că aceasta este netemeinică deoarece este evident că reclamantul s-a prezentat la toate termenele pe parcursul celor cinci ani cât a trecut până la soluționarea definitivă a cauzei, în care a avut calitatea de inculpat, atât la instanțele din S M, cât și la Curtea de Apel Oradea, aceste deplasări fiind suportate de reclamant.
Referitor la onorariul avocațial, arată că a convenit cu avocatul un onorariu fix combinat cu onorariu de succes potrivit art.134 alin.1 lit.d din statutul profesiei de avocat urmând ca acesta să fie achitat la data soluționării definitive a cauzei, nefiind condiționat de rezultatul judiciar al cauzei, așa cum greșit a invocat instanța de fond,astfel că se impune acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat în sumă de 5000 lei.
Consideră că suma de 40.000 lei reprezentând daunele morale suferite de reclamant, acordată de instanța de fond pentru zilele de arestare nelegală a acestuia este foarte mică raportat la prejudiciul pe care acesta l-a suferit ca urmare a acestei arestări deoarece pe lângă prejudiciile materiale pe care le-a suferit, acesta a fost supus unei traume psihice extrem de puternice.De asemenea, în orașul SMu nde reclamantul s-a născut și a crescut anterior arestării ilegale, fiind cunoscut ca fiind o persoană onorabilă, cum de altfel s-a și demonstrat prin achitarea pronunțată de instanță, acesta neavând antecedente penale.
Apoi, cuantumul ridicat al daunelor morale este cu atât mai justificat cu cât ulterior acestei arestări ilegale, reclamantul nu s-a mai putut angaja la vreo societate din orașul natal sau din județul M având în vedere mențiunile din fișa de cazier;de asemenea, a fost părăsit de logodnica sa,cu care avea o relație de trei ani și cu care urma să se căsătorească, toate acestea cauzându-i un sentiment de frustrare accentuată de dezumanizare și de afectare gravă a personalității morale a acestuia.
Pârâtul STATUL ROMÂN, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat schimbarea în parte a hotărârii în sensul reducerii cuantumului daunelor morale acordate de instanța de fond.
În motivele de apel a arătat că reclamantul a fost privat de libertate pe o perioadă de 26 zile, acțiunea fiind admisibilă sub aspectul reparării prejudiciului moral, fiind incidente dispozițiile art.504 alin.2 proc.pen.
Conform art.505 alin.1 proc.pen. la stabilirea întinderii reparației se ține seama de durata privării de libertate sau a restrângerii de libertate suportate, precum și de consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii negative suferite de C în cauză atât pe plan fizic, cât și psihic.
Pe parcursul soluționării cauzei la instanța de fond reclamantul nu a solicitat administrarea de probe pentru a demonstra prejudiciul suferit.
Cu privire la acordarea daunelor morale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, în mod constant, că, în cazurile de violare a art.5 paragraful I al convenției (privare nelegală de libertate), sunt întemeiate cererile de acordare a unor despăgubiri bănești pentru prejudiciul moral și fizic suferit pe perioada detenției nelegale.
Daunele morale constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, la sănătatea și integritatea corporală, la cinste, la demnitate, onoare, prestigiul profesional și alte valori similare. Astfel, instanța de judecată va avea în vedere principiul reparării corecte a prejudiciului cauzat prin acordarea unor despăgubiri echitabile cu reală funcție reparatorie.
În ce privește cuantumul daunelor morale,s-a arătat că trebuie stabilit având în vedere consecințele pe plan social și familial pe care le-a avut arestarea asupra persoanei reclamantului ca și efectele acesteia asupra stării sale de sănătate sale,fără a depăși 500- 1000 lei pe zi, considerând că sumele acordate sunt mari și parțial neîntemeiate.
Pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘa solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate și reducerea cuantumului daunelor morale acordate de instanța fondului.
În motivele de apel s-a arătat că hotărârea pronunțată de instanța fondului cu privire la cuantumul daunelor morale acordate este netemeinică.
Astfel, atât doctrina cât și jurisprudența a statuat că în cazul privării ilegale de libertate, persoana arestată pe nedrept are deschisă calea recuperării prejudiciului cauzat. Cu referire, însă, la întinderea despăgubirii pentru prejudiciul moral la care reclamantul este îndreptățit s-a statuat, în echitate, printr-o apreciere atentă și pertinentă a complexității materialului probator, că evaluarea adecvată a daunelor morale compensatoare presupune examinarea, în principal a unor criterii referitoare la consecințele suferite pe plan fizic și psihic, expunerea la disprețul public, atingerea gravă adusă onoarei și demnității, sentimentul de frustrare, etc. cuantificarea trebuind să țină seama și de durata perioadei arestării pe nedrept, daunele morale reprezentând compensația datorată pentru atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, la sănătatea și integritatea corporală, la cinste, la demnitate, onoare, prestigiul profesional și alte asemenea valori.
Arată că instanța de fond nu a motivat în nici un fel cuantumul daunelor morale acordate, reținând succint și needificator că suma acordată este în concordanță cu practica în materie, neputându-se verifica hotărârea pronunțată sub aspectul considerentelor de fapt care au impus stabilirea cuantumului daunelor morale acordate.
Instanța a acordat o sumă de peste 1.538 lei/zi, raportat la perioada de 26 de zile cât reclamantul a fost privat de libertate ilegal, ceea ce apare ca fiind într-o evidentă disproporție cu dreptul lezat, chiar și dacă se ține cont de vârsta reclamantului și de consecințele pe care privarea de libertate le-a avut asupra persoanei acestuia și asupra statutului său social.
Chiar dacă stabilirea cuantumului prejudiciului nepatrimonial implică, de regulă, o operațiune de estimare, apreciază că instanța de fond nu a statuat în echitate, întrucât suferințele psihice, atingerea adusă onoarei și demnității reclamantului și personalității sale morale nu justifică, în cazul dat, cuantificarea daunelor morale compensatoare la nivelul acordat de instanța fondului.
Cu privire la cele două apeluri,reclamantul a arătat că acestea sunt nefondate, deoarece motivele invocate au un caracter evaziv și încearcă să subestimeze traumele psihice și fizice la care a fost supus reclamantul pe perioada detenției ilegale, iar indicarea de către pârâți a unei sume fixe pentru fiecare zi de arestare nelegală induce ideea că libertatea unei persoane poate fi stabilită pentru fiecare zi ca și în cazul unui angajat fără a se avea în vedere atingerea adusă onoarei, demnității și personalității morale a reclamantului prin această măsură abuzivă și ilegală.
Verificând sentința prin prisma motivelor de apel, Curtea reține următoarele:
În ce privește apelul reclamantului, Curtea reține că reclamantul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în forma prevăzută și pedepsită de art.189 pen. însă prin sentința penală nr.345 din 27 februarie 2003 Judecătoriei Satu Mare reclamantul a fost achitat de sub acuzația săvârșirii acestei infracțiuni, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d din proc.pen. Această hotărâre a fost menținută în apel, iar recursul declarat împotriva deciziei a fost respins.
În raport cu prevederile art.504 proc.civ. reclamantul, în privința căruia s-a pronunțat o soluție definitivă de achitare pentru infracțiunea ce i s-a imputat, este îndreptățit să i se plătească despăgubiri pentru arestarea sa nejustificată.
Cu privire la cererea privind plata daunelor materiale, Curtea reține că până la data arestării sale, reclamantul nu a fost încadrat în muncă, pentru perioada ulterioară arestării preventive nu a făcut dovada că ar fi făcut demersuri să se angajeze, iar refuzul angajării să aibă legătură cu arestarea sa.
Referitor la critica adusă hotărârii cu privire la neacordarea daunelor materiale reprezentând cheltuieli de judecată în procesul penal, critica este,de asemenea, neîntemeiată, câtă vreme reclamantul nu a făcut dovada acestor pretenții în condițiile art.1169 civ.
În ce privește stabilirea daunelor morale, criticile aduse hotărârii vor fi examinate în cadrul cercetării apelurilor declarate de pârâți.
Astfel, cu referire la daunele morale, în conformitate cu dispozițiile art.505 proc.pen. la stabilirea întinderii reparației se ține seama de durata privării de libertate suportate, precum și de consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate, reparația constând în plata unei sume de bani, ce se suportă de stat, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor presupune luarea în considerare a unor elemente de apreciere, a unor criterii de determinare a valorii prejudiciului moral real suferit, cum ar fi consecințele negative suportate sub aspect fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate și urmările produse prin lezarea lor, măsura în care au fost afectate familia și situația profesională sau socială a reclamantului, ce a fost victima arestării preventive.
Raportat la probele administrate, având în vedere consecințele în plan social și familial pe care le-a avut în concret arestarea asupra persoanei reclamantului, Curtea apreciază că prima instanță nu a aplicat aceste criterii la determinarea cuantumului despăgubirilor, în aplicarea principiului reparării corecte a prejudiciului cauzat, prin acordarea unor despăgubiri echitabile,cu reală funcție reparatorie.
Ținând seama de consecințele produse asupra reclamantului, astfel cum s-a dovedit prin probațiunea administrată în cauză, Curtea apreciază cererea reclamantului ca fiind parțial întemeiată, pârâtul fiind ținut să repare reclamantului prejudiciul moral real suferit, în limitele sumei de 20.000 lei, în opinia instanței această sumă reprezentând o reparație justă pentru arestarea nelegală pe perioada de 26 zile.
În consecință, față de considerentele reținute, în temeiul art.282, 296.proc.civ. se va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant și se vor admite apelurile declarate de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, urmând a se modifica în parte sentința cu privire la cuantumul obligației de plată a daunelor morale, pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor urmând a fi obligat să plătească reclamantului suma de 20.000 lei cu titlul de daune- morale.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR ȘI DE PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva sentinței civile nr. 1275 din 23.11.2007 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte cu privire la cuantumul obligației de plată a daunelor morale.
Judecând, obligă pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, să plătească reclamantului 20.000 lei, cu titlu de daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondat apelul reclamantului în contra aceleiași sentințe, nr. 1275 din 23 nov. 2007 Tribunalului Maramureș.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
în conc.odihnă
Semnează.
GREFIER SECȚIE
Red.AR
Dact./7ex./30.06.2008
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Denisa Livia Băldean
