Eroare judiciara. Speta. Decizia 15/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 15
Ședința publică de la 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
Grefier - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public -, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 307 din 17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 5 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, 12 februarie 2009.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat legal de Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de daune morale pentru eroarea judiciară comisă prin trimiterea în judecată și condamnarea sa pe nedrept, prin sentința penală nr.155/26.07.2007 a Judecătoriei Făgăraș și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
În drept au fost invocate dispozițiile art.504 Cod proc. pen. și ale art.43 alin.3 teza I din Constituția României.
Prin sentința civilă nr.307/17.10.2008, Tribunalul Brașova admis excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată invocată de pârâtul Statul Român reprezentat legal de Ministerul Economiei și Finanțelor și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 155/26 iunie 2007, Judecătoria Făgărașa dispus condamnarea reclamantului la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și a suspendat condiționat executarea pedepsei astfel aplicată.
Prin decizia penală nr. 23/28.01.2008, Tribunalul Brașova admis apelul, pe care reclamantul l-a declarat împotriva sentinței penale nr. 155/2007 a Judecătoriei Făgăraș, cu consecința desființării sentinței apelate și achitării părții menționate, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit d Cod procedură civilă.
Prin decizia penală nr. 421/29.05.2008, Curtea de APEL BRAȘOVa respins, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de partea civilă AF. - B împotriva deciziei civile mai sus arătată.
Așa cum am menționat, reclamantul a fundamentat prezenta cerere de obligare a pârâtului Statul Român la plata de daune, pe dispozițiile art. 504 Cod procedură penală.
Acest text de lege stipulează, persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare. Are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate sau căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal".
Textul de lege precitat instituie și condițiile de admisibilitate a unei cereri de natura celei dedusă judecății, iar aceste condiții sunt: existența unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare, existența unei hotărâri judecătorești de achitare, pronunțată în urma rejudecării cauzei, luarea, în cursul procesului penal, unor măsuri privative sau restrictive de liberate a căror nelegalitate să fi fost stabilită de instanța de judecată.
În speța dedusă judecății, tribunalul constată că, aceste condiții de admisibilitate a cererii întemeiată pe prevederile art. 504 Cod procedură penală, nu sunt îndeplinite.
Astfel se reține că, reclamantul nu a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea vreunei infracțiuni. Condamnarea părții menționate prin sentința primei instanțe nu se circumscrie cerințelor instituite de textul de lege menționat, întrucât, așa cum am subliniat, acesta instituie cerința existenței unei condamnări definitive. Or, soluția, pe care Judecătoria Făgărașa pronunțat-o în primă instanță, a fost desființată de instanța de apel, astfel încât, reclamantul nu a suferit o condamnare definitivă care să îi dea dreptul la obținerea de despăgubiri, în condițiile art. 504 Cod procedură penală, pe care acesta l-a invocat ca fundament al pretențiilor sale.
De asemenea, din actele și lucrările dosarului rezultă că, pe parcursul desfășurării procesului penal, față de reclamant nu a fost luată o măsură privativă sau restrictivă de liberate, astfel că, în speță, nu sunt incidente nici prevederile art. 504 alin. (3) Cod procedură penală.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel se invocă prevederile art.48 alin.3 teza din Constituția României, arătându-se că în urma efectuării urmăririi penale și trimiterii în judecată, a suferit pierderi materiale considerabile, i-au fost lezate valori morale fundamentale, care au afectat profund situația sa socială și familială.
Totodată se menționează că s-a decis că prevederile art.504 Cod proc. pen. sunt neconstituționale, răspunderea statului operând nu numai în cazul persoanelor deținute ilegal și nu numai în cazul persoanelor condamnate definitiv.
În drept au fost invocate prevederile art.282 și urm. și art.274 Cod proc. civ.
Analizând sentința în raport cu actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Dispozițiile art.504 stipulează că "Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare. Are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate și căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal".
În speță, prin sentința penală nr.155/2007 a Judecătoriei Făgăraș s-a dispus condamnarea reclamantului din prezenta cauză la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, iar prin decizia penală nr. 23/A/28.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Brașova dispus achitarea acestuia sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni. Această decizie a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea civilă ANAF - DGFP B prin decizia nr. 421/R/29.05.2008, pronunțată în dosarul nr- de către Curtea de APEL BRAȘOV.
În cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 504 Cod proc. pen. astfel cum, în mod corect, a reținut și prima instanță, întrucât reclamantul nu a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni, iar pe de altă parte, față de acesta nu a fost luată o măsură privativă sau restrictivă de libertate pe parcursul desfășurării procesului penal.
În cuprinsul motivelor de apel, reclamantul invocă o decizie a Curții Constituționale privind art.504 Cod proc. pen. pe care însă nu o identifică, susținând faptul că răspunderea statului operează nu numai în cazul persoanelor deținute ilegal și nu numai în cazul persoanelor condamnate definitiv.
Instanța reține că prin decizia Curții Constituționale nr.45/1998 s-a constatat că dispozițiile art. 504 Cod proc. pen. sunt constituționale numai în măsura în care nu limitează, în ipotezele prevăzute de text, cazurile în care statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, survenite în procesele penale.
Nefiind realizată o astfel de limitare a răspunderii statului prin aplicarea în speța de față a dispozițiilor art.504 Cod proc. pen. pentru considerentele mai sus expuse și în temeiul dispozițiilor art.296 Cod proc. civ. Curtea va respinge apelul declarat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr.307/17.10.2008 a Tribunalului Brașov.
Pentru aceste motive,
In numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr. 307/17.10.2008 a Tribunalului Brașov pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 12 februarie 2009.
Președinte, Judecător,
--- - - -
Grefier,
- -
Red. - 13.02.09
Dact. - 20.02.09
5 ex.
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Camelia Juravschi
