Eroare judiciara. Speta. Decizia 153/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Dosar nr-
- Secția civilă mixtă -
DECIZIA CIVILĂ nr. 153/A/2008
Ședința publică din 15 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Cigan Dana JUDECĂTOR 2: Popa Aurora
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol este pentru azi soluționarea apelului civil introdus de petentul domiciliat O- - 2 A. 1 în contradictoriu cu intimații Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B sector 5- împotriva sentinței civile nr. 56/C din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă apelantul și reprezentanta intimatului Ministerul Economiei și Finanțelor B, consilier juridic în baza delegației nr. 143/D din 15 octombrie 2008 emisă de intimat.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA este reprezentat de domnul procuror.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, apelul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Părțile nu solicită alte probe.
Nefiind alte probe sau excepții de invocat, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul părților asupra apelului.
Apelantul susține apelul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea lui, schimbarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată la instanța de fond dispunându-se respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune potrivit motivelor de apel depuse la dosar susținute oral, solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului Economiei și Finanțelor solicită respingerea apelului, menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică susținând excepția tardivității introducerii acțiunii.
Reprezentantul parchetului formulează concluzii de respingere a apelului și menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile atacate.
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 56/C din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor O în dosar nr- a fost respinsă excepția de inadmisibilitate a acțiunii formulată de reclamant, invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, în reprezentarea Statului Român.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiunea al reclamantului, invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, în reprezentarea Statului Român, și în consecință:
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul,.în O,-, -.2,.1, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român,prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut cu privire la excepția de inadmisibilitate, că aceasta este neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare, față de disp.art.6 din CEDO și dispozițiile art.21 din Constituție, care reglementează principiul accesului liber la justiție.
Referitor la excepția prescripției, instanța a reținut că reclamantul, prin acțiunea formulată, a solicitat obligarea Statului Român la plata sumei de 3.000.000 euro cu titlu de despăgubiri materiale și morale, precum și recunoașterea vechimii în muncă durata pedepsei executate, cererea sa pentru repararea prejudiciului cauzat prin erori judiciare săvârșite în procesul penal, fiind întemeiată pe 620/24 iulie 1961, pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Șimleu, rămasă definitivă prin 1450/4 septembrie 1961, prin care s-a admis cererea sa de revizuire a 1280 din 4 noiembrie 1957, pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Șimleu, rămasă definitivă prin 1566 din 17 iulie 1958 Tribunalului Regional.
De asemenea, reclamantul a arătat că acțiunea formulată este una imprescriptibilă, putând fi promovată la orice dată, sens în care a invocat Declarația Universală a Drepturilor Omului, care reglementează dreptul fiecărei persoane de a obține cuvenita despăgubire pentru încălcarea drepturilor sale fundamentale.
Instanța, având în vedere că reclamantul nu și-a întemeiat în drept acțiunea pe o dispoziție legală din dreptul intern și ținând cont de obiectul cererii formulată de reclamant, prin care solicită despăgubiri materiale și morale, constatarea vechimii în muncă, a apreciat acțiunea reclamantului ca fiind o cerere pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în proces penal, cum, de altfel, și reclamantul precizează în cererea de chemare în judecată și căruia îi sunt aplicabile disp.art.504 și urm.
C.P.P.Dispozițiile art.504 pr.pen. reglementează cazurile care dau dreptul la repararea pagubei.
Alineatul 2 al art.506 mai C.P.P. stipulează că termenul în care pot fi promovate cererile întemeiate pe alin.1 din același text de lege este de 18 luni (termen care, în timp, sub aspectul duratei, a cunoscut mai multe modificări).
Într-adevăr, art.1 din CEDO stipulează obligația de a respecta drepturile omului, iar art.5 prevede dreptul fiecărei persoane la libertate și siguranță, însă instanța reține că prezenta acțiune este prescriptibilă, fiindu-i aplicabile disp.art.504 și urm. Chiar C.P.P. și în situația în care s-ar reține că anterior anului 1990, din motivele obiective vremii de la acea dată, o asemenea acțiune nu ar fi putut fi formulată, însă, în speță, reclamantul a formulat prezenta cerere la data de 21.09.2007.
Din perspectiva termenului reglementat de art.506 al.2 C.P.P. instanța a mai reținut că stabilirea acestui termen nu contravine nici principiului accesului liber la justiție, fiind un termen de prescripție care nu îngrădește accesul la justiție, ci doar asigură stabilitatea și certitudinea necesare în raporturile juridice.
Împotriva hotărârii pronunțare reclamantul a declarat apel solicitând schimbarea în întregime a sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost aceasta formulată.
Reclamantul apelant a formulat o acțiune în despăgubiri împotriva Statului Român ca urmare a faptului că hotărârea prin care a fost condamnat la 2 ani închisoare corecțională - pedeapsă pe care a și executat-o - pronunțată la 4 noiembrie 1957 fost anulată ca urmare a admiterii cererii de revizuire la 4 septembrie 1961, dispunându-se achitarea lui.
Statul Român a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, excepție admisă de instanță în temeiul art. 506 alin. 2 cod pr. penală.
Criticile formulate de apelant, care au fost dezvoltate de altfel și în fața instanței de fond, se referă la imprescriptibilitatea unei astfel de acțiuni potrivit dispozițiilor Declarațiilor Universale ale Omului.
Este reală afirmația făcută de apelant că potrivit art. 20 din Constituția România instanța are obligația de a aplica cu precădere normele mai favorabile referitoare la Drepturile Fundamentale ale Omului conținute de tratate la care România este parte, dar din analiza art. 8 Declarațiilor Universale ale Omului invocate de însăși apelant se reține faptul că aceasta face referire doar la recunoașterea dreptului la despăgubiri în cazul în care drepturile părții au fost încălcate.
Practica Curții Europene a Drepturilor Omului nu însă dreptul statului de a reglementa o procedură, caz în care se impune respectarea acesteia sub aspectul îndeplinirii condițiilor cerute de actul normativ respectiv.
Codul d e pr. penală a prevăzut întotdeauna dreptul la despăgubiri în cazul încarcerării abuzive, și întotdeauna a fost prevăzut un termen de prescripție a acțiunii. Considerând că a fost suspendată curgerea acestui termen până la 22 decembrie 1989, reclamantul apelant avea deschisă ulterior calea unei astfel de acțiuni din anul 1990.
Față de prevederile legale speciale acțiunea formulată la 21 septembrie 2007 este prescrisă, excepție corect admisă de instanța de fond.
Față de toate cele precizate instanța va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de petentul domiciliat O- - 2 A. 1 în contradictoriu cu intimații Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B sector 5- împotriva sentinței civile nr. 56/C din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec.CD
06.11.2008.
Jud fond
Dact IM/06.11.2008/5 ex.
11.11.2008/3 com. domiciliat O- - 2
A. 1
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA,
Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B
sector 5-.
Președinte:Cigan DanaJudecători:Cigan Dana, Popa Aurora
