Eroare judiciara. Speta. Decizia 315/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 315/A/2009 | |
Ședința publică din 18 noiembrie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTOR 2: Tania Antoaneta Nistor | --- - |
GREFIER: | - - |
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - C și de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 293 din 6 mai 2009 pronunțată de TRIBUNALUL CLUJ în dosarul nr-, privind și pe PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 4 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre când s-a amânat pronunțarea pentru data de 11 noiembrie 2009, respectiv 18 noiembrie 2009.
CURTEA:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.2121/117 din 22 mai 2008 la Tribunalul Cluj, reclamantul l-a chemat în judecată pe pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 5.400.000 lei despăgubiri morale, pentru arestarea și condamnarea lui pe nedrept, la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare.
Prin sentința civilă nr.428 din 5 septembrie 2008 a Tribunalului Cluj, s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și în consecință, a fost obligat pârâtul să îi achite reclamantului suma de 250.000 euro, reprezentând daune morale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul este îndreptățit la daune morale în sumă de 250.000 lei cu titlu de reparație morală pentru perioada de 1 an și 3 luni închisoare și consecințele produse asupra acestuia de condamnarea nedreaptă, din cauza stresului, a deteriorării sănătății și atingerii aduse demnității reclamantului.
Prin decizia civilă nr.19/A din 22 ianuarie 2009 a Curții de APEL CLUJ, s-a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.428 din 5 septembrie 2008 a Tribunalului Cluj, care a fost desființată în întregime și s-a trimis cauza pentru rejudecare pe fond, la TRIBUNALUL CLUJ.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că din considerentele sentinței apelate, nu a rezultat că prima instanță ar fi dat eficiență dispozițiilor art.505 pr.pen. care nu au fost analizate concret, prin raportare la persoana reclamantului, or în baza rolului activ al instanței, trebuia să fie administrate toate probele necesare pentru aflarea adevărului obiectiv.
Urmare a desființării cu trimitere, TRIBUNALUL CLUJ prin sentința civilă nr.293 din 6 mai 2009, a admis excepția inadmisibilității acțiunii privind acordarea daunelor morale decurgând din condamnarea politică.
S-a admis în parte acțiunea civilă precizată, intentată de reclamantul împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință, a fost obligat pârâtul să îi achite reclamantului echivalentul în lei la data plății, a sumei de 75.000 euro, cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că acordarea daunelor morale pentru săvârșirea infracțiunii politice, pentru care reclamantul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 25 de ani, din care a executat 8 ani și 10 luni de detenție, ca urmare a precizării acțiunii în rejudecare după desființarea cu trimitere, este inadmisibilă, deoarece procesul de revizuire a sentinței penale prin care a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică, se află încă pe rol.
Pe fondul cauzei, prima instanță reținut că suplimentat probatoriul testimonial, astfel că din declarația martorului care a fost încarcerat în aceeași perioadă cu reclamantul, rezultă că acesta era cunoscut ca fiind liderul lotului, ce a luptat împotriva regimului comunist, motiv pentru care a fost condamnat la 25 de ani pentru lipsa anticomunistă și la 25 de ani pentru tentativa de evadare. Martorul a mai declarat că de regulă, după ispășirea pedepsei, foștii deținuți politici nu aveau dreptul să ocupe decât "munci de jos", reclamantul fiind anterior condamnării, asistent sau conferențiar la catedra de marxism.
La rândul său, martorul a relatat că nu este în măsură să facă referire la perioada de după prima detenție a reclamantului și nici la cea de-a doua condamnare, dar știe că în timpul regimului comunist, condamnații politici erau numiți "bandiți"; ulterior anului 1989, într-o ședință a -CD, s-a pus problema că reclamantul ar fi un "hoț", lucru neadevărat.
Alți martori, reclamantul nu a putut prezenta, motivând că a avut domiciliul forțat în județul D, unde era urmărit de securitate.
Reclamantul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna avutului personal prevăzute de art.208, 209 lit.c) și alin.ultim, cu aplicarea art.38 Cod penal, prin sentința civilă nr.750 din 7 august 1978 a Judecătoriei Cluj - Prin sentința penală nr.870 din 13.09.2007 a Judecătoriei Cluj -N, s-a admis cererea de revizuire a sentinței penale nr.750 din 7 august 1978 a Judecătoriei Cluj -N și rejudecând cauza, în baza art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.a) pr.pen. l-a achitat pe inculpatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.208 alin. (1), art.209 alin. (1) lit.c) și alin.ultim cu aplicarea art.37 lit.a), d) și art.61 pen. Prin decizia penală nr.423/A din 17 decembrie 2007 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, împotriva sentinței penale nr.870 din 13.09.2007 a Judecătoriei Cluj -
În art.505 alin. (1) pr.pen. sunt stabilite criteriile privind cuantificarea daunelor, având ca punct de reper durata privării de libertate și consecințele produse asupra persoanei și a familiei celui privat de libertate.
Doctrina de specialitate a stabilit că valorile morale ale omului nu pot fi prețuite în bani, iar atingerile aduse acestora se materializează în forme concrete, judecătorul având posibilitatea să aprecieze intensitatea și gravitatea lor și să stabilească o sumă de bani în cuantumul potrivit, pentru a constitui o reparație.
Având în vedere pregătirea universitară a reclamantului, poziția pe care a avut-o în societate, inițial fiind asistent la Facultatea de drept, apoi la Facultatea de filosofie, șef de lucrări la aceeași facultate, lector la Institutul de Științe Juridice, lector la Facultatea de Istorie și, lector și șef de catedră la Institutul C în perioada 1949-1956, lupta pe care a dus-o împotriva regimului comunist, apărând valorile unei societăți democratice care are la bază respectul față de om și supremația legii, tribunalul a considerat că onoarea și demnitatea reclamantului i-au fost lezate fără putință de tăgadă, înscenându-i-se săvârșirea unei infracțiuni mărunte de drept comun, în scopul înjosirii lui ca intelectual și a marginalizării acestuia, prin distrugerea personalității sale.
În perioada anterioară condamnării, reclamantul a avut funcția de economist principal, apoi secretar de redacție la Editura "" și în final analist. După condamnare, reclamantul a reușit să se reîncadreze în muncă abia la data de 16.09.1982 în funcția de economist.
Condamnarea reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii de drept comun, a avut repercursiuni asupra acestuia, din cauza lipsei resurselor materiale. Reclamantul a fost încercat de sentimentul de frustrare din cauza imposibilității de reabilitare a situației sale, mai bine de un deceniu, fiind considerat până în momentul, ca un infractor de drept comun.
Susținerile reclamantului, potrivit cărora condamnările suferite i-au cauzat boli precum diabetul și deficiențe de vedere, ca și al doilea divorț, nu au fost dovedite.
Reclamantul se bucură pe plan național și internațional, de un prestigiu deosebit, fiind cunoscut ca fost deținut politic, iar faptele lui sunt ilustrate de diverși scriitori și de oameni politici.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamantul și pârâții.
În apelul declarat de reclamantul, s-a solicitat schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii privind obligarea Statului Român la despăgubiri în sumă de 250.000 euro.
În motivarea apelului, reclamantul a susținut că instanța de apel a făcut aprecieri greșite asupra cererii lui principale, considerând că ar fi cerut despăgubiri pentru cei 25 de ani de condamnare politică, din care a executat 8 ani și 6 luni de detenție, aspecte ce nu sunt obligatorii pentru instanța de fond, întrucât nu este posibilă modificarea obiectului și cauzei acțiunii inițiale. În această situație, este corectă soluția primei instanțe referitoare la inadmisibiltiatea capătului de cerere din completarea de acțiune, având ca obiect daune morale pentru condamnarea politică.
Dar instanța de fond a admis în parte, doar parte din pretențiile reclamantului, făcând aprecieri bizare asupra daunelor morale, lăsând impresia că a fost influențată de admiterea apelului anterior, a mai arătat apelantul.
Este adevărat că reclamantul nu a dovedit anumite aspecte, dar acelea nici nu au fost invocate drept cauză a acțiunii sale.
Motivarea sentinței este contradictorie, deoarece deși reține prejudiciul moral, se minimalizează importanța reparării lui. Instanța de fond a greșit reținând că reclamantul a executat 1 an și 11 luni, când în realitate a executat doar 1 an și 3 luni detenție de drept comun, acordându-i 3260 euro pentru o lună de detenție, dar fără să țină seama de lungii ani de după detenție, până la căderea comunismului, în care a avut statutul de condamnat de drept comun. Tribunalul București și Curtea de Apel Bucureștii -au acordat lui suma de 10.000 euro, pentru 178 zile de detenție executată nelegală.
În cazul reclamantului, care a avut un alt statut social și o cu totul altă condiție, fiind și condamnat nelegal, stând și mai mult în detenție, iar apoi suferind mai mult ca urmare a imposibilității reabilitării lui sociale, despăgubirea trebuie acordată în alt cuantum. Asupra lui s-au făcut presiuni psihice în cursul cercetării penale, așa cum rezultă din sentința penală nr.870/2007 a Judecătoriei Cluj -N, element ce nu a fost avut în vedere de către prima instanță.
Reclamantul a mai arătat că a fost sfătuit de cunoscători să solicite o sumă mai mare, întrucât judecătorii nu acordă niciodată despăgubirile morale în integralitatea lor, ci doar parțial.
În final, reclamantul le-a cerut judecătorilor completului de apel, să se transpună în situația lui, pentru a aprecia dacă suma de 250.000 euro reprezintă o despăgubire justă pentru executarea unui an și trei luni de închisoare, precum și a consecințelor ce au urmat eliberării lui din penitenciar.
În apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului în întregime.
În motivarea apelului său, pârâtul a susținut că sentința apelată este netemeinică și nelegală, deoarece la acordarea sumei de 75.000 euro pentru reclamant, nu a arătat în niciun fel modalitatea în care a realizat cuantificarea daunelor morale, fiind vorba doar de aprecieri subiective, imposibil de controlat judiciar, supraevaluând prejudiciul.
Reclamantul nu a administrat un minim de probatoriu din care să rezulte prejudiciul suferit prin privarea sa de libertate timp de 1 an și 3 luni, suferințele ce i-au fost cauzate, legătura de cauzalitate dintre acestea și faptul detenției. Cei doi martori audiați, nu au fost în măsură să dea detalii referitoare la viața reclamantului după executarea pedepselor privative de libertate și nici după condamnarea ce face obiectul acestei cauze.
Raționamentul instanței, cum că sănătatea reclamantului s-ar fi deteriorat în urma condamnării și executării pedepsei pe nedrept, se bazează doar pe prezumții neexistând nicio legătură de cauzalitate între boala de care suferă la această vârstă și condamnarea și executarea pe nedrept a pedepsei, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a prezentat niciun document medical cuprinzând istoricul bolii de care susține că suferă.
În practica instanțelor de judecată, nu s-a acordat mai mult de 500-1000 lei pe zi.
Instanța de fond și-a întemeiat soluția doar pe prezumții, ignorând însă dispozițiile art.1203 civ. întrucât pentru a trage concluzii în legătură cu situația reclamantului, s-au reținut împrejurări care nu se află în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită, pentru a angaja răspunderea civilă. Or instanța nu a arătat în ce ar fi constat relația de cauzalitate dintre boala de care suferă în prezent reclamantul, și prejudiciul moral. Prezumția trasă în legătură cu deteriorarea stării de sănătate a reclamantului, dedusă din lipsirea lui de libertate, este lipsită de fundament, în condițiile în care nu s-a dovedit raportul de cauzalitate.
Argumentele care au justificat soluția instanței de fond, cu referire la prezumții, nesocotesc accepțiunea pe care legea o acordă acestui mijloc de probă.
Regulile de evaluare a prejudiciului moral, trebuie să fie unele care să asigure o satisfacție morală, pe baza unei aprecieri în echitate, ceea ce nu s-a respectat în speță.
În apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ, s-a solicitat schimbarea sentinței apelate, în sensul reducerii cuantumului despăgubirilor acordate reclamantului, fără să precizeze suma care i s-ar cuveni reclamantului.
În motivarea apelului său, parchetul a susținut că sentința este netemeinică, raportat la dispozițiile art.504 și art.505 pr.pen.
Prima instanță a apreciat extrem de generos cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului, referindu-se și la condamnarea acestuia din anii 50, argumente care nu pot sta la baza stabilirii cuantumului despăgubirilor acordate în prezentul dosar. fostului regim față de reclamant pentru activitatea potrivnică desfășurată contra orânduirii comuniste, nu poate face obiectul acestui dosar, care trebuie restrâns numai la despăgubirea ce i se cuvine acestuia ca urmare a condamnării din anul 1978, pentru suferințele ce i-au fost cauzate legal de această condamnare, și ulterior executării pedepsei.
Întrucât reclamantul a solicitat obligarea pârâtului numai la plata daunelor morale, nu și a daunelor materiale, stabilirea cuantumului acestora include o doză de aproximare, ținând seama de consecințele negative suferite de reclamant pe plan psihic, importanța valorilor lezate și în ce măsură, precum și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, de către reclamant.
Reclamantul s-a mulțumit să solicite audierea martorilor și, care au oferit informații ce vizează condamnarea din anul 1957, iar nu cea din anul 1978.
Prima instanță a invocat în mod greșit hotărârea CEDO în cauza Rotaru contra României, când în realitate cele mai apropiate de speță sunt cauzele Pantea contra României, Filip contra României și Calmanovici contra României, prin care într-adevăr a fost sancționat cu fermitate orice abuz al statului, orice încălcare a drepturilor omului, dar în același timp s-a manifestat grija în stabilirea daunelor morale ce li se cuvin persoanelor îndreptățite, cu mare atenție, în mod echilibrat, pentru ca acestea să nu reprezinte o îmbogățire fără just temei.
Acordarea unei sume mari, nejustificate în raport cu întinderea prejudiciului real suferit, este nelegală, întrucât instituția răspunderii delictuale nu se poate transforma într-un izvor de îmbogățire fără justă cauză a celor ce se pretind prejudiciați.
Reclamantul prin întâmpinare depusă la dosar 24, a considerat că "prima instanță de fond a apreciat corect cuantumul despăgubirilor care mi se cuvin".
Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr.750 din 7 august 1978 Judecătoriei Cluj -N, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, în baza art.208, art.209 lit.c) și alin.ultim, cu aplicarea art.38 lit.a) și d) pen.
Prin sentința penală nr.870 din 13 septembrie 2007 a Judecătoriei Cluj -N, s-a admis cererea de revizuire și în consecință, a fost anulată sentința penală nr.750 din 7 august 1978 a Judecătoriei Cluj -N și rejudecând cauza, s-a dispus achitarea inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.208 alin. (1) și art.209 alin. (1) lit.c) și alin.ultim, cu aplicarea art.37 lit.a), d) și art.61 pen. apelul declarat împotriva sentinței de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N a fost respins prin decizia nr.423/A din 17 decembrie 2007, a Tribunalului Cluj.
În această situație, reclamantul a intentat acțiunea civilă împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor, având ca obiect despăgubiri morale în sumă de 5.400.000 lei în temeiul art.504 și următoarele pr.pen. iar în subsidiar în baza art.998-999 civ. pentru condamnarea lui pe nedrept, arestarea preventivă și deținerea timp de 1 an și 3 luni în baza unei hotărâri de condamnare ce a fost anulată, iar inculpatul achitat.
La data condamnării sale prin sentința penală, ulterior anulată, reclamantul era încadrat începând din data de 29.03.1978, în funcția de analist, având un salariu lunar de 2.415 lei, la Combinatul de și . "" C-N, următoarea reîncadrare în muncă a reclamantului fiind abia la data de 16.09.1982, în funcția de economist plan, cu un salariu lunar de 2.380 lei, la Întreprinderea de Prestări și Producție D, așa cum rezultă din copia carnetului de muncă.
Este adevărat că anterior, a fost condamnat prin sentința penală nr.175 din 18 mai 1957 a Tribunalului Militar Cluj, la pedeapsa de 25 de ani muncă silnică și 10 ani degradare civică, pentru crima de uneltire contra ordinei sociale. În anul 1973 reclamantul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals. De asemenea, prin sentința penală nr.89/1976 a Tribunalului municipiului B, reclamantul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, fiind eliberat condiționat la data de 22 august 1977. Toate aceste condamnări și urmările lor asupra reclamantului, nu fac obiectul prezentului litigiu.
După ce reclamantul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat din avutul privat, soția acestuia, numita, a intentat o acțiune de divorț, care a fost admisă prin sentința civilă nr.3328/1979, dispunându-se desfacerea căsătoriei și reluarea numelui avut anterior încheierii căsătoriei, acela de.
Martorul, a declarat că ulterior anului 1989, într-o ședință a Partidului Național- Creștin și Democrat, s-a ridicat problema că reclamantul ar fi un hoț, însă în cele din urmă s-a stabilit că nu era adevărat.
Potrivit art.504 alin.(1) pr.pen. orice persoană care a fost condamnată definitiv, are dreptul la repararea pagubei suferite, dacă în urma rejudecării s-a stabilit prin hotărâre definitivă că nu a săvârșit fapta imputată, ori că acea faptă nu există.
Conform art.5 parag.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană care este victima unei arestări sau a unei dețineri în condiții contrare dispozițiilor acestui articol, are dreptul la reparații.
De asemenea, potrivit art.52 alin. (3) teza I-a din Constituție Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
Despăgubirile ce pot fi acordate pentru prejudiciile cauzate de erori judiciare, pot fi materiale și morale.
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului numai la plata despăgubirilor morale, în cuantum de 5.400.000 lei, iar la termenul din 9 aprilie 2009 și-a majorat despăgubirile morale la suma de 500.000 euro. În apel, reclamantul apreciază cuantumul despăgubirilor morale ce i se cuvin, la suma de 250.000 euro.
Așadar, în speță prima instanță trebuia să stabilească o sumă la care să fie obligat Statul Român în favoarea reclamantului, într-un cuantum care să reprezinte o satisfacție echitabilă, pentru prejudiciul moral suferit de acesta ca urmare a condamnării lui la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, executată.
Suma ce poate fi acordată cu acest titlu, trebuie să reflecte dreptul reclamantului ca fiind efectiv și concret, iar nu teoretic și iluzoriu (CEDO: cauza și Nedelcu contra României). În același timp însă, cuantumul despăgubirilor morale nu trebuie să reprezinte o îmbogățire fără just temei. Echilibru și cumpătare în cuantificarea prejudiciului moral, a manifestat CEDO și în cauza Pantea contra României.
Întrucât nu există o formulă matematică de calculare exactă a prejudiciului moral, cuantificarea acestuia se stabilește prin apreciere, ținând seama de criteriile referitoare la consecințele negative suferite de reclamant în plan fizic și psihic, de importanța valorilor lezate și măsura lezării lor, de intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, precum și măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
În prezenta cauză, reclamantul nu solicitat obligarea pârâtului la plata duanelor materiale cauzate prin condamnarea la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, pentru a cuantifica de ce venituri a fost lipsit acesta în perioada detenției și ca urmare a neîncadrării imediate în muncă, după eliberarea din penitenciar.
Având de verificat numai cuantumul de spăgubirilor morale ce i se cuvin reclamantului pentru condamnarea și executarea pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare, la care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr.750 din 7 august 1978 Judecătoriei Cluj -N, instanța de apel reține că într-adevăr, în perioada detenției, soția reclmantului a divorțat de acesta prin sentința civilă nr.3328/1979 a aceleiași instanțe. De asemenea, din declarația martorului, a rezultat că după anul 1989, într-o ședință a Partidului Național- Creștin și Democrat, s-a pus problema că reclamantul ar fi "hoț".
că este lipsit de libertate, destrămarea căsătoriei și consecințele suferite de reclamant inclusiv după anul 1989 ca urmare a condamnării sale pe nedrept pentru înscenarea săvârșirii unei infracțiuni de furt calificat, degradarea stării de sănătate a acestuia, frustrarea și umilințele pe care le-a îndurat, curtea le apreciază ca fiind rezonabile la suma de 25.000 euro, în echivalentul ei în lei din ziua plății.
realității că anterior condamnării penale din anul 1978, reclamantul a îndeplinit funcțiile de comisar, asistent și lector universitar, economist, secretar de redacție, însă la data condamnării lui prin sentința penală nr.750/1978 a Judecătoriei Cluj -N, acesta era încadrat ca analist la Combinatul de și . "" din C-
Este adevărat că prestigiul reclamantului de lider al mișcării anticomuniste din România a fost afectat prin condamnarea din anul 1978, dar acesta a mai fost condamnat anterior prin sentința penală nr.175/1957 a Tribunalului Militar Cluj la pedeapsa de 25 ani muncă silnică, în anul 1973 la 2 ani închisoare, iar prin sentința penală nr.89/1976 a Tribunalului municipiului B la pedeapsa de 3 ani închisoare. Or obiectul prezentului dosar, nu îl constituie repararea prejudiciului moral suferit de reclamant și prin condamnările anterioare și ulterioare anului 1978.
Dacă soția reclamantului a divorțat de acesta în timpul detenției suferite ca urmare a condamnării prin sentința penală nr.750/1978 a Judecătoriei Cluj -N, acesta a fost al doilea divorț, întrucât însuși reclamantul recunoaște că soția lui a mai divorțat o dată anterior de el.
Chiar agravarea reală a bolilor reclamantului ca urmare a executării pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare în baza sentinței penale din anul 1978, nu a avut o înrâurire excesiv de negativă asupra sănătății acestuia, comparativ cu efectele executării a 8 ani și 6 luni în baza sentinței penale nr.175/1957 a Tribunalului Militar Cluj, a pedepsei de 2 ani pentru uz de fals la care a fost condamnat în anul 1973 și a pedepsei de 3 ani închisoare la care a fost condamnat pentru asocierea în scopul săvârșirii de infracțiuni prin sentința penală nr.89/1976 a Tribunalului municipiului Nu este real că în timpul procesului penal, s-ar fi săvârșit presiuni asupra reclamantului.
Practica judiciară la care fac referire apelanții, nu constituie izvor de drept, astfel că nu este obligatorie pentru instanță, ea fiind avută în vedere doar orientativ, în măsura în care argumentele judiciare reușesc să îl convingă pe judecătorul care soluționează o cauză similară.
Apelantul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice (în realitate Ministerul Economiei și Finanțelor), nu este de acord să îi plătească nicio sumă reclamantului cu titlu de despăgubiri morale, susținând că ele nu au fost dovedite, și lipsa raportului de cauzalitate dintre boala de care suferă reclamantul și condamnarea acestuia pe nedrept.
Așa după cum am arătat în cele ce preced, în cauză s-au administrat probe, din care rezultă lezarea valorilor morale, sociale și familiale, de care a fost afectat reclamantul ca urmare a condamnării lui din anul 1978: declarația martorului care a declarat că în organizația de partid a -CD, după anul 1989, reclamantul era considerat "hoț"; sentința civilă nr.3328/1979 prin care soția acestuia a divorțat de reclamantul aflat în închisoare; sentința penală nr.870/2007 a Judecătoriei Cluj -N prin care s-a admis cererea de revizuire împotriva sentinței penale nr.750/1978 a aceleiași instanțe, celelalte înscrisuri la care am făcut referire și nu în ultimul rând, prezumțiile.
Având în vedere starea de fapt reținută mai sus și incidența dispozițiilor art.504 pr.pen. art.52 alin.3 teza I-a din Constituție și art.5 parag.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, evident că există și raportul de cauzalitate dintre condamnarea pe nedrept de care a suferit reclamantul ca urmare a condamnării lui prin sentința penală nr.750/1978 a Judecătoriei Cluj -N, și prejudiciul moral încercat de acesta.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.296 pr.civ. se vor admite în parte apelurile declarate de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice (Ministerul Economiei și Finanțelor) și de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ în contra sentinței civile nr.293/2009 a Tribunalului Cluj, care va fi schimbată în parte, în sensul că va fi obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice (Ministerul Economiei și Finanțelor) să îi plătească reclamantului, suma de 25.000 euro în echivalentul ei în lei din ziua plății, cu titlu de daune morale, în loc de 75.000 euro cât i-a acordat prima instanță.
În baza aceluiași art.296 pr.civ. se va respinge ca nefondat apelul reclamantului în contra aceleiași sentințe, pentru majorarea daunelor morale de la 75.000 euro, la 250.000 euro, întrucât urmare a soluționării apelurilor declarate de pârât și de parchet, despăgubirile morale urmează a fi stabilite la suma de 25.000 euro în echivalentul ei în lei din ziua plății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte apelurile declarate de STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, împotriva sentinței civile nr.293 din 6 mai 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă în parte, în sensul obligării pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să îi plătească reclamantului, echivalentul în lei la data plății, a sumei de 25.000 euro cu titlu de daune morale.
Respinge apelul declarat de reclamantul, în contra aceleiași sentințe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - --- - - -
Red.DT:26.11.2009
.CA: 30.11.2009 - 5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Tania Antoaneta Nistor
