Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 2571/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2571/R/2009 | |
Ședința publică din 18 noiembrie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | --- - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor | --- - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 152/A din 28 iunie 2099, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâții - și -, având ca obiect servitute.
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 1 leu timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 6 noiembrie reclamantul-recurent a depus la dosar timbrajul aferent recursului, acesta fiind astfel legal timbrat, și o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
La data de 17 noiembrie 2009, pârâții-intimați au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocațial. Se solicită de asemenea judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă. La întâmpinare au fost anexate delegația pentru redactarea întâmpinării, și chitanța prin care se face dovada achitării onorariului avocațial.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2.763/9.2008 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Baia Mares -a respins ca nefondată acțiunea reclamantului împotriva pârâților și, având ca obiect intabulare servitute de trecere.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 7718/7.XI.2001 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 5793/2000 s-a stabilit linia de hotar între terenul proprietatea reclamantului înscris în 299 de nr. topo 140/2/1, 141/1/2/1, 141/1/1 și în 298 de nr. topo. 140/2/2, 141/2/2, 141/2/1, 142/2 și 142/1/2 și terenul proprietatea numitei cuprins în titlul de proprietate 40494/98/15.03 2005, pe aliniamentul D-C- conform raportului de expertiză întocmit de ing. și a schiței anexe.
Totodată s-a stabilit servitutea de trecere în favoarea reclamantului peste terenul numitei, pe aliniamentul determinat prin punctele A, B, C, 5, 6, hașurat cu culoare portocalie, conform raportului de expertiză întocmit de ing. și a schiței anexă la raport - părți integrante din hotărâre.
Conform evidențelor din nr. 323 de în data de 14.04.2004, s-a procedat la intabularea dreptului de proprietate al numitei asupra terenurilor din titlul de proprietate indicat, teren reprezentat de parcela cadastrală 139/2 ( 193 mp), număr cadastral 140/2/3/1 ( 382 mp), 141/2/2/1 ( 425 mp) și 203/2/6 ( 5800 mp).
Ulterior numita a decedat și, în baza certificatului de moștenitor nr. 52/2004 dreptul de proprietate asupra acestor terenuri s-a intabulat la 03.06.2004 pe numele moștenitorilor și.
Pârâții din prezentul proces, au cumpărat de la moștenitorii defunctei, terenul reprezentat de parcelele cadastrale 139/2, 140/2/3/1 și 141/2/2/1 intabulându-și în CF dreptul de proprietate la data de 25.09.2007.
În speță, servitutea de trecere stabilită prin hotărârea judecătorească arătată, nu a fost înscrisă în CF pentru a-și produce efectele de opozabilitate față de terți în conformitate cu prevederile art. 25 din Legea nr. 7/1996, aceștia nefiind părți în acel proces, este exclusă incidența prevederilor art. 26 alin. 1 din aceeași lege.
Apelul reclamantului a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 249/9.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș.
Prin decizia civilă nr. 291/R/16.02.2009 Curții de Apel Cluj a fost admis recursul reclamantului și casată decizia pronunțată în apel, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Maramureș:
Pentru a pronunța această decizie, curtea a reținut că tribunalul nu a examinat în nici un fel motivele de apel expuse de reclamant. Datorită faptului că decizia pronunțată în apel nu a fost motivată decât sumar, nu se poate exercita controlul judiciar și în temeiul art. 312 alin. 1,3 și 5 Cod proc.civ. a fost casată decizia tribunalului.
Prin decizia civilă nr. 152/A/28.05.2008 Tribunalului Maramureșa fost respins apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 2763/9.05.2008 a Judecătoriei Baia Mare.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut starea de fapt împrejurarea că servitutea stabilită prin sentința civilă nr. 7718/2001 pronunțată de Judecătoria Baia Mare nu a fost intabulată în cartea funciară și, în consecință nu este opozabilă pârâților, care au cumpărat imobilul aservit de servitute de la moștenitorii lui.
Împotriva acestei decizii formulat recurs reclamantul, solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată la aceeași instanță, iar în subsidiar, modificarea în tot a deciziei recurate, cu consecința admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței civile nr. 2763/2008 în sensul admiterii acțiunii cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că considerentele deciziei atacate în apel sunt lapidare și superficiale, conținând erori materiale sau de fond. Nu au fost analizate disp. art. 19 și 26 alin. 4 din Legea nr. 7/1996 și nici prev. art. 129 alin. 4 și 5 Cod proc.civ. în temeiul cărora recurentul invocat că instanța fondului trebuia să solicite recurentului reclamant, chiar asistat de avocat, să prezinte explicații și să pună în dezbatere împrejurări de drept asupra cărora a considerat că există îndoială pentru preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză.
Se arată că nu a fost analizat art.26 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 și instanța de apel indicat eronat numerele cadastrale pe care sunt intabulați intimații, aceștia fiind înscriși în CF 323 de identificat cu nr. cadastral 139/2, 140/2/3/1, 141/2/2/1. Prin urmare, există o eroare materială sau de fond în considerentele deciziei recurate, raportat la identificarea cadastrală.
În opinia reclamantului sentința de stabilirea servituții le este opozabilă intimaților fără înscriere în cartea funciară, fiind vorba de un drept real dobândit prin hotărâre judecătorească.
Prin întâmpinare pârâții intimați au solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de judecată. Sentința 7718/2001 în baza căreia s-a stabilit în favoarea reclamantului un drept de servitute nu este opozabilă pârâților care nu au fost parte în această hotărâre. La data când pârâții au cumpărat terenul, acesta nu era grevat de sarcini în materia cărților funciare. Acțiunea reclamantului este inadmisibilă raportat la solicitarea de notare în cartea funciară unui drept real imobiliar potrivit art. 26 din Legea nr. 7/1996.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Starea de fapt fost corect reținută de instanțele fondului și nu va mai fi detaliată.Prin sentința civilă nr. 7718/2001 s-a stabilit servitutea de trecere pe terenul lui, însă această hotărâre judecătorească nu a fost intabulată în cartea funciară. Potrivit disp. art. 20 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, drepturile reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară în temeiul înscrisului prin care s- constituit sau transmis în mod valabil.
Deși reclamantul beneficia de o hotărâre judecătorească prin care s-a stabilit o servitute de trecere pe terenul proprietatea numitei, curtea constată că terenul numitei nu era intabulat în cartea funciară, așa încât această hotărâre irevocabilă nu a fost intabulată, deoarece terenul nu putea fi identificat cu date de carte funciară.
Ulterior acestei hotărâri judecătorești, în 2004, și-a intabulat terenul în CF 323 de, potrivit încheierii nr. 8804/14.04.2004. decedat, moștenitorii și și-au intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului, dobândit prin moștenire. Aceștia au vândut în 2007 imobilul în litigiu pârâților și. În cartea funciară nu era menționată nicio sarcină imobilului, astfel că pârâții au cumpărat imobilul fără nicio sarcină.
Drepturile reale cu privire la care proprietarul consimțit stabilirea unor sarcini anterior transmiterii, sunt opozabile aceste sarcini și succesorului cu titlu particular, cu condiția să se fi respectat dispozițiile legale privind publicitatea imobiliară.
În cazul de față, constatăm că hotărârea prin care s-a stabilit dreptul de servitute nu a fost înscrisă în cartea funciară, deoarece terenul nu fost identificat în regim de cartea funciară, așa încât această hotărâre nu este opozabilă pârâților, potrivit disp. art. 25 din Legea nr. 7/1996, deoarece pârâții nu au fost parte în acea cauză.
Prin hotărârea respectivă atâta vreme cât nu a fost intabulat în cartea funciară terenul lui, s-a stabilit în sarcina acesteia o obligație de a face, de a-i permite reclamantului să treacă pe terenul său, însă acesta nu poate susține că s- constituit un drept de servitute atâta vreme cât nu au fost respectate dispozițiile legale în materie de publicitate, pentru a face opozabilă sarcina imobilului terților.
Dreptul de servitute este un drept real principal derivat, perpetuu și indivizibil, și fiind vorba de un drept real, acesta trebuie intabulat în cartea funciară, potrivit disp. art. 22 din Legea nr. 7/1996 republicată.
Potrivit disp. art. 21 din Legea nr. 7/1996 republicată, în cartea funciară în partea B imobilului sunt notate: numele proprietarului; actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de proprietate, precum și menționarea înscrisului pe care se întemeiază acest drept; strămutările proprietății;servituțile constituite în folosul imobilului,iar în partea C cărții funciare, sunt notate dreptul de superficie, uzufruct, uz, folosința, abitație,servituțile în sarcina fondului aservit, ipoteca și privilegiile imobiliare, precum și locațiunea și cesiunea de venituri pe timp mai mare de 3 ani, etc.
Din textul legal mai sus arătat, rezultă că reclamantul trebuia să-și intabuleze servitutea constituită în folosul imobilului în partea B cărții funciare proprii, iar servitutea în sarcina fondului aservit aparținând numitei trebuia intabulată în partea C imobilului.
Prin urmare, rezultă că servitutea de trecere va fi înscrisă în cartea funciară imobilului dominant în foaia B, iar în cartea funciară imobilului aservit va fi notată în foaia C cărții funciare. Dispozițiile art. 26 7/1996 au fost corect aplicate de tribunal. În cartea funciară se pot opera, înscrieri provizorii și notări. este înscrierea având ca obiect drepturi reala imobiliare, care produc efecte imediate de la data înregistrării cererii. Deoarece dreptul de servitute este un drept real acesta se va înscrie în cartea funciară nu se va nota. Potrivit 7/1996 notarea are ca obiect înscrierea actelor, faptelor sau a altor raporturi juridice în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară.
Așadar, nu poate fi primită critica reclamantului că instanțele fondului ar fi trebuit să pună în discuția reclamantului să-și precizeze acțiunea, deoarece reclamantul a beneficiat de asistență juridică calificată și în consecință, nu poate fi invocat art. 129 alin. 4 și 5 Cod proc.civ.
Hotărârea de care se prevalează reclamantul în apărarea dreptului de servitute nu poate fi avută în vedere de instanță într-o acțiune confesorie de servitute, deoarece imobilul în litigiu nu este identificat cu date de cartea funciară, așa încât să se poată stabili cu certitudine că servitutea stabilită pe pct. A,B,C,5, 6, vizează vreun număr topografic din imobilul înscris în CF 323 de. și prin urmare, corect a fost respins apelul reclamantului.
Împrejurarea că instanța de apel menționat că pârâții au cumpărat parcelele top 139/2, 140/2/3/1, 141/2/2/1, mai puțin cea cu nr. 141/2/2/1, și că aceasta era o eroare materială în opinia recurentului, deoarece pârâții au cumpărat toate parcelele cadastrale din Cf 323 de, nu are relevanță în soluționarea cauzei. Relevant este faptul că reclamantul nu și- intabulat în cartea funciară servitutea de trecere, deoarece imobilul asupra căruia s- constitut servitutea de trecere nu a putut fi identificat cu date de carte funciară, așa încât acțiunea nu putea fi admisă.
Împrejurarea că sentința de stabilirea servituții de trecere le este opozabilă pârâților și fără intabulare, deoarece a fost pronunțată o hotărâre judecătorească, nu poate fi primită, datorită faptului că nu a fost identificat cu date de carte funciară imobilul aservit. Prin hotărârea respectivă s-a stabilit doar o obligație de " a face" în sarcina defunctei și nu o veritabilă servitute de trecere.
Prin urmare, în temeiul art. 309 al. 4 Cod proc.civ. raportat la art. 312 Cod proc.civ. se va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ. curtea va obliga recurentul să le plătească intimaților - și - suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 152/A din 28 iunie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să le plătească intimaților - și - suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
- - - - - - -
GREFIER
TARȚA
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
