Eroare judiciara. Speta. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 36/
Ședința publică din 11 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Paulina Georgescu
Grefier - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror
S-au luat în examinare apelurile civile declarate de:
1) reclamanta, domiciliată în loc. S, com., mun. M, jud. C,
2) pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în C, b-dul -, nr. 18,
împotriva sentinței civile nr. 1117 din 8.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta reclamantă asistată de dl. avocat, lipsind apelantul pârât Statul Român prin ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin
Procedura este legal îndeplinită, potrivit disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Reținând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Având cuvântul pentru apelanta reclamantă, apărătorul acesteia solicită admiterea apelului reclamantei care vizează acoperirea daunelor morale acordate, prin raportare la suferința psihică, traumele suportate, pierderea respectului de sine față de modul în care a fost abordată de colectivitate pe parcursul demersurilor judiciare întreprinse pentru clarificarea situației acesteia.
Este evident că în legislație și jurisprudență nu se specifică criteriile pentru acordarea daunelor morale însă, instanța de judecată poate acorda daune morale în raport de criterii minime și indicii.
În speță, reclamanta a făcut dovada că i s-au adus prejudicii morale - nu s-a putut înscrie la Academia de Poliție, din cauza cazierului pătat nici măcar înscrierea la școala de șoferi pentru obținerea permisului de conducere nu a putut să o facă, a fost privită de colectivitate ca infractoare, cazul a fost mediatizat excesiv, situația juridică fiind remediată după circa 3 ani.
Solicită în concluzie, admiterea apelului astfel cum a fost formulat și depune note scrise pentru a fi avute în vedere la pronunțarea hotărârii.
În referire la apelul pârâtului, pune concluzii de respingere ca nefondat, întrucât se face confuzie între căile ordinare și cele extraordinare de atac.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat de reclamantă, care a suferit o condamnare nedreaptă. Din actele dosarului rezultă că s-a judecat o lungă perioadă de timp, ca urmare a traumei psihice nu a s-a putut înscrie la Academia de Poliție și nici să susțină examenul pentru obținerea permisului de conducere. În raport de acte, suma cu titlu de daune morale poate fi mărită la 150.000 lei.
Cu privire la apelul Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de C, pune concluzii de respingere ca nefondat în raport de motivele invocate, care nu au avut în vedere că reclamanta a suferit pe nedrept.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelurilor.
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Constanța, reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor a investit instanța cu acțiunea având ca obiect repararea pagubei suferite ca urmare a condamnării pe nedrept prin obligarea pârâtului la plata sumei de 150.000 lei, reprezentând daune.
În motivarea cererii s-a arătat că, prin sentința penală nr. 1333/15.06.2005 pronunțată de Judecătoria Medgidia reclamanta a fost condamnată la amendă penală în cuantum de 5.000.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violențe, prevăzută de art. 180 Cod penal, fără a fi persoana care a săvârșit fapta.
S-a menționat că în localitatea S domiciliază, reclamanta, și o altă persoană care se numește, cea care se face vinovată de săvârșirea infracțiunii pentru care reclamanta a fost condamnată.
La data condamnării, reclamanta era elevă și se pregătea pentru examenul de bacalaureat și, ulterior, susținerea examenului de admitere la Academia de Poliția, lucru care nu s-a mai întâmplat pentru că reclamanta avea cazier judiciar.
Chiar prin sentința penală prin care reclamanta a fost condamnată se menționează numele de, ceea ce dovedește o gravă eroare, deoarece reclamanta se numește.
Reclamanta a luat cunoștință de proces și condamnare la momentul executării mandatului de către organele de poliție.
În urma demersurilor care au durat circa doi ani și J, perioadă în care reclamanta a fost supusă unor traume psihice, prin sentința penală 1681/P/16.10.207 pronunțată de Judecătoria Medgidia s-a constatat că s-a produs o eroare judiciară, revizuienta nefiind autoarea agresiunii, și s-a dispus anularea sentinței penale nr. 1333/15.06.2005 pronunțată de Judecătoria Medgidia prin care reclamanta a fost condamnată și s-a dispus achitarea acesteia.
S-a arătat că în toată această perioadă reclamanta a efectuat demersuri la toate instituțiile statului, fără a primi vreun sprijin, viața sa a făcut obiect de dezbateri în mass-media, impactul social a fost acela că, pe de o parte a fot compătimită pentru că devenise o victimă a injustiției, iar, pe de altă parte, devenise subiect de persiflări la nivelul comunității locale.
Datorită cazierului judiciar, reclamanta nu a mai putut să se înscrie la școala de șoferi, nu a mai putut susține examenul la Academia de Poliție.
S-a reliefat faptul că în familie situația a fost extrem de tensionată și datorită eforturilor de a lămuri situația prezentată, pe parcursul a zece procese, zeci de petiții, sute de ore pierdute prin instanțele de judecată și cheltuielile implicate în rezolvarea acestei probleme judiciare neimputabilă.
În drept, s-au invocat art. 504 și 505 alin. 2 Cod pr. penală.
În susținerea cauzei s-a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor și-a exprimat poziția procesuală, prin întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr.1117 din 8.10.2008 prin care a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Economiei și finanțelor
A fost obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 30.000 lei, reprezentând daune morale.
Au fost respinse celelalte pretenții ca nefondate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost condamnată la pedeapsa de 5.000.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și amenințare și ulterior a fost achitată, întrucât nu a fost autoarea agresiunii, producându-se în acest mod o eroare judiciară care i-a adus grave prejudicii morale și materiale.
În decurs de doi ani și J, reclamanta a efectuat o serie de demersuri în dovedirea nevinovăției, perioadă în care aceasta a fost afectată din punct de vedere psihic, situația generând probleme atât la școală cât și în familie.
Din cauza cazierului judiciar, reclamanta nu a putut susține examenul pentru obținerea permisului de conducere și nu s-a putut înscrie pentru susținerea examenului la Academia de Poliție.
Ca urmare a traumelor psihice suferite de către reclamantă, instanța i-a acordat daune morale în sumă de 30.000 de lei.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 117 din 8.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța au declarat apel reclamanta și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
1). Apelul declarat de reclamanta:
Motivează apelul arătând că suma de 30.000 de lei acordată cu titlu de daune morale este foarte mică, raportat la suferința psihică și influența negativă a hotărârii de condamnare care i-a marcat viața, precum și necesitatea demersurilor întreprinse pentru dovedirea nevinovăției.
Ca atare, a solicitat admiterea apelului și cuantificarea daunelor morale.
2) Apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C:
Critica soluției se referă la faptul că în speță nu sunt îndeplinite condițiile legale prev. de art. 504 Cod pr. penală pentru ca reclamanta să beneficieze de acordarea de daune morale.
Pentru cele relatate mai sus, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.
Analizând sentința apelată în baza motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
1) Apelul declarat de apelanta reclamantă:
Obligația statului de a repara prejudiciile cauzate prin erori judiciare este stabilită de art 504 Cod pr. penală raportat la art. 52 al.(3) din Constituția României care statuează că statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, dispoziții care sunt în concordanță cu prev. art. 5, paragraful 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Răspunderea statului este o răspundere limitată doar la prejudiciile cauzate prin procesele penale.
Din perspectiva textelor de lege evocate mai sus, indiscutabil, reclamanta, așa cum a stabilit și instanța de fond, are dreptul la repararea pagubei suferite ca urmare a prejudiciului moral cauzat prin eroarea judiciară.
prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, cuantumul daunelor morale stabilindu-se așadar de către instanța de judecată prin apreciere, în funcție de consecințele negative produse asupra celui în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, efectul produs asupra situației sociale, familiale și profesionale. Desigur, toate aceste criterii trebuie subordonate unei aprecieri rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
În cauză, prima instanță a făcut o judicioasă aplicare a acestor criterii în raport de argumentele și indiciile produse de reclamantă din care rezultă dă timp de doi ani și Jae fectuat o serie de demersuri în vederea dovedirii nevinovăției, perioadă în care a fost afectată din punct de vedere psihic, situația generând probleme atât la școală cât și în familie.
Datorită cazierului judiciar, reclamanta nu a putut susține examenul la școala de șoferi și nu s-a putut înscrie la Academia de Poliție pentru susținerea examenului de admitere.
Toate acestea au traumatizat-o psihic pe reclamantă și i-au adus atingere demnității și onoarei sale ca persoană, motiv pentru care este îndreptățită la acordarea de daune morale.
Însă, cuantumul daunelor morale stabilit de instanța de fond nu este de natură să compenseze prejudiciul moral suferit de reclamantă, fapt ce impune majorarea acestora.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 296 Cod pr. civilă va admite apelul formulat de reclamantă în contradictoriu cu Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Va schimba în parte sentința apelată în sensul că va majora daunele morale de la suma de 30.000 lei la 150.000 lei.
2). Privitor la apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C,instanța constată că este nefondat pentru următoarele:
- În speță sunt îndeplinite condițiile legale prev. de art. 504 Cod pr. penală pentru a antrena răspunderea statului pentru prejudiciul cauzat reclamantei prin eroare judiciară, avându-se totodată în vedere motivarea instanței de apel la admiterea apelului reclamantei.
- Nu a arătat în ce constă critica adusă sentinței apelate, iar motivele de apel invocate redau copia fidelă a întâmpinării formulată la cererea de chemare în judecată la instanța de fond.
În raport de cele menționate mai sus, Curtea va respinge ca nefondat apelul Statului Român.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în C, b-dul -, nr. 18, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în loc. S, com., mun. M, jud. C, împotriva sentinței civile nr. 1117 din 8.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Admite apelul reclamantei, formulat în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, împotriva sentinței civile nr. 1117 din 8.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că majorează daunele morale de la suma de 30.000 lei la 150.000 lei.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond.
Red.dec.jud.
3.04.2009
Dact.gref.
7 ex./6.04.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Paulina Georgescu
