Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 37/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 37/
Ședința publică din 11 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Paulina Georgescu
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de reclamanții, domiciliată în C,- și, domiciliat în C,-, -.C,.4,. 83 și continuat de cesionarul, domiciliat în B,-,.1, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL C, MUNCIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, C, cu sediul în C,-, -. 18, parter, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sect. 5, domiciliată în C,-,. 2, ȘI, domiciliați în C,-,. 2, împotriva sentinței civile nr. 2328 din 18.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- ( nr. format vechi 10066/1999), având ca obiect revendicare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata pârâtă C reprezentată de d-na avocat, potrivit împuternicirii avocațiale seria - nr. -/2008, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
Grefierul de ședință menționează că prin cererea trimisă prin fax la 9.02.2009 intimații pârâți persoane fizice au solicitat judecata cauzei în lipsă, să se ia act de cererile de renunțare la apelurile formulate și obligarea intimaților la cheltuieli de judecată.
După referatul grefierului de ședință;
Avocatul intimatei pârâte C învederează instanței că nu are cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul pentru intimata pârâtă C apărătorul acesteia solicită respingerea apelului și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra cererii de apel;
Reclamantul a solicitat instanței să dispună prin hotărâre judecătorească obligarea pârâților Municipiul C prin Primar, Consiliul Local C, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Exploatarea Domeniului Public și Privat C (), să lase în deplină proprietate și posesie J din imobilul situat în C,- ( fost - nr. 44, fost 46, cu str. - -, fostă fructelor nr. 11), alcătuit din teren în suprafață de 180. și construcție compusă din parter, etaj și mansardă în suprafață construită pe nivel de 125.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a devenit proprietarul imobilului în baza testamentului mistic, consemnat în Tribunalului Constanța secția a-III-a, nr. 10938/14.07.1943, menționat în dosarul nr. 1605/1943, precum și în baza actelor de vânzare-cumpărare transcrise la nr. 1592/1931, 4094/1936, 3102/1934, 2005/1933 și 5840/1932.
Prin procesul-verbal încheiat în dosarul nr. 1605/1943 s-a constatat deschisă succesiunea defunctului decedat la data de 17.05.1943 și s-a dispus trimiterea în posesiune a minorului s reprezentat de părintele său s, asupra întregii averi imobile, respectiv și asupra imobilului revendicat, constatându-se astfel îndeplinit ultimul act de executare.
Imobilul avea două intrări și două adrese: prin- pentru moștenitorii lui și prin- pentru. În baza prevederilor testamentare, J din imobil compus din parter, etaj și mansardă ( etaj 2) constituie proprietatea lui.
Trecerea în proprietatea statului s-a realizat în baza Decr. nr. 92/1950, fiind consemnat în anexă la poziția 427, pagina 48, proprietatea moștenitorilor și și este nul de drept, deoarece la data aplicării Decr. nr. 92/1950 nu se încadra în categoriile prevăzute de acest act normativ - fiind minor, iar pe de altă parte, preluarea s-a făcut de la o altă persoană decât proprietarul.
La data de 6.03.2000 reclamantul a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a MODEL în calitate de administrator direct al imobilului.
La data de 30.10.2000 numiții, și -. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, arătând că autorul lor a fost, ce a deținut partea din imobil cu intrare prin-, devenită str. - -, cu prăvălii la parter și locuință la etajul 1.
Prin încheierea de dezbateri din 15.01.2001, cererea de intervenție în interes propriu a fost încuviințată în principiu, iar ulterior, după clarificarea situației juridice în sensul că este vorba de dpuă imobile distincte și în raport de stadiul procesual al cererilor, prin încheierea din 18.09.2007 s-a dispus disjungerea cererii de intervenție și judecarea separată a acesteia.
În cauză s-a luat act de transmiterea calității procesuale către și ca urmare a decesului reclamantului, intervenit la data de 19.09.2004, iar ca urmare a decesului intervenientului la data de 26.02.2003 calitatea procesuală activă a operat în favoarea fiicei, ce figura deja în cauză în calitate de intervenientă.
În concretizarea susținerilor orale formulate la termenul de judecată din 12.02.2001, reclamanții au depus la dosar la data de 29.05.2007 cerere completatoare, solicitând ca în contradictoriu cu pârâții C, și să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 28863/22.07.1997 și nr. 28862/22.07.1997 și obligarea pârâților să restituie terenul și apartamentele.
Pe fond, comparând titlurile, instanța trebuie să constate că titlul reclamanților este perfect caracterizat din punct de vedere juridic și în baza art. 4880- 481 Cod civil, să oblige pârâții la restituirea terenului și a apartamentelor.
La termenul din 22.06.2007 reclamanții au formulat precizări, arătând că adresa actuală a imobilului revendicat este-, format din corp de clădire și teren în suprafață de 181. în timp ce imobilul revendicat de intervenienți se află la nr. 44, fiind vorba de construcții diferite, fără zid comun.
Ca urmare a acestor precizări, s-a modificat și cadrul procesual, stabilindu-se că MODEL are calitate procesuală pasivă doar în cererea de intervenție, ce a fost disjunsă, așa cum s-a arătat mai sus.
La cererea părților, a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică imobiliară.
Analizând cu precădere, conform art. 137 al.1 Cod pr. civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român în acțiunea în revendicare, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au formulat acțiunea în revendicare în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, C, Consiliul Local C, Municipiul C prin Primar, și, iar în cererea privind nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare au chemat în judecată pe pârâții C și persoanele fizice menționate mai sus.
Prin acțiunea în revendicare formulată reclamanții ce se pretind proprietari dar nu au posesia bunului imobilului, cer pârâților posesori, cărora le contestă dreptul de proprietate, să recunoască dreptul lor de proprietate și să le restituie bunul.
Prin nr.HG 113/1992 bunurile de interes local din domeniul public și privat al statului au fost trecute în patrimoniul comunelor, orașelor sau județelor. Cum imobilul revendicat, făcând parte din domeniul privat al statului, a fost transmis în patrimoniul unității administrativ-teritoriale, care a încheiat acte de înstrăinare cu pârâții persoane fizice, calitatea procesuală a statului nu este justificată.
De asemenea, nici chestiunea comparării titlurilor, ce ține de fondul acțiunii în revendicare, nu justifică procesual calitatea de pârât a statului deoarece, în speță, nu este vorba de o comparare de titluri tipică acțiunii în revendicare.
Pe fondul cauzei s-a reținut că, în cererea de revendicare imobilul revendicat de reclamanți a fost identificat prin expertiza tehnică imobiliară ca fiind cel situat actualemente pe-.
Conform dispozițiilor nr.HG 20/1996 republicată, prin imobil trecut în proprietatea statului potrivit Decr. 92/1950 se înțelege imobilul naționalizat cu respectarea prevederilor art. I pct. 1-5 și ale art. II din decret, precum și cu respectarea identității dintre persoana menționată ca proprietar în listele anexă la decret și adevăratul proprietar al imobilului la data naționalizării.
În speță, s nu era minor la data naționalizării, așa cum au susținut reclamanții, deoarece era născut la data de 14.06.1931. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că ulterior aplicării decretului acesta a absolvit cursurile unei școli tehnice în anul 1952 și a fost lăsat la vatră în anul 1955. Prin urmare, la data aplicării decretului de naționalizare reclamantul avea în proprietate 6 imobile, așa cum rezultă din actele încheiate în dosarul Tribunalului Constanța nr. 1605/1943, parte din ele fiind închiriate, nu era minor și nu rezultă ocupația concretă a acestuia la momentul respectiv.
Aplicarea greșită a Decr. 92/1950 rezultă însă din aspectul lipsei de identitate dintre persoana menționată ca proprietar în anexa la decret și adevăratul proprietar la data naționalizării.
Astfel, aplicarea decretului s-a realizat greșit în persoana numitei ( ), aceasta având doar uzufructul imobilului, în timp ce nuda proprietate aparținea lui.
Cu privire la constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare s-a reținut că spațiile locative vândute au aparținut pârâtei în calitate de chiriaș, care avea vocație la cumpărarea acestora în temeiul legii și care practic a cedat dreptul său nepotului pentru imobilul ce a făcut obiectul închirierii. La rândul său, acesta avea încheiat contract de închiriere pentru partea respectivă din imobil, în baza unui drept locativ propriu.
În consecință, s-a reținut valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 28862/22.07.1997 și nr. 28863/22.07.1997, acestea fiind încheiate cu respectarea dispozițiilor art. 6 din nr.HG 20/1996.
S-a mai reținut că prin contractele de vânzare-cumpărare statul, în calitate de proprietar aparent, care preluase abuziv imobilul litigios de la adevăratul proprietar, a înstrăinat acest bun conform Legii nr. 112/1995 pârâților, care îl dețineau în calitate de chiriași.
Menținerea judiciară a actului de înstrăinare a bunului altuia consolidează transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului în patrimoniul subdobânditorului. Un asemenea efect este de esența contractului de vânzare-cumpărare și nu poate fi anihilat, prin compararea titlurilor, ca simplă ipoteză de probațiune a revendicării.
Pârâții persoane fizice au invocat în apărare buna credință, iar reclamanții nu au contestat-
Jurisprudența a statuat că titlul de proprietate al subdobânditorului de bună credință, constituit în baza legii nr. 112/1995 și validat în dreptul intern printr-o hotărâre judecătorească, este protejat prin art. 1 din Protocolul I la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Diminuarea vechilor atingeri nu trebuie să creeze noi prejudicii disproporționate, astfel încât, " persoanele care și-au dobândit bunurile cu bună credință să nu fie aduse în situația de a suporta ponderea responsabilității statului care a confiscat în trecut aceste bunuri (cauza Raicu contra României, hotărârea din 19.10.2006).
Principalul efect al acțiunii în revendicare îl constituie readucerea bunului în natură și liber de sarcini în patrimoniul proprietarului. Cum acest lucru nu mai este posibil, iar în cadrul acțiunii nu a fost solicitată restituirea în echivalent bănesc, reclamanții care au fost privați în mod nelegal de proprietatea asupra imobilului preluat abuziv de stat au posibilitatea, pentru acoperirea integrală a prejudiciului, să fie despăgubiți în cadrul procedurii prevăzute de Legea 10/2001, procedură de care au și uzat de altfel.
Pe cale de consecință, prin sentința civilă nr. 2328 din 18.12.2007 Tribunalul Constanțaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor în cererea de revendicare și a respins petitul respectiv ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
A respins acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local C, Municipiul C prin primar, C, și, în întregime ca nefondată.
Au fost obligați reclamanții la 2000 lei cheltuieli de judecată către pârâții și și la 150 lei către pârâta
Împotriva sentinței civile nr. 2328/18.12.2007 a Tribunalului Constanța, au declarat apel reclamanții criticând soluția ca fiind nelegală sub următoarele aspecte:
Reclamanții au făcut dovada că au calitate procesuală activă și sunt titularii dreptului de proprietate, ca efect al transmiterii de la autorul lor.
Imobilul în litigiu, a fost delimitat, prin probe, de cel al intervenienților în nume propriu și care prin disjungere formează obiectul unui alt dosar.
Prin urmare, după întocmirea raportului de expertiză s-a delimitat dreptul lor de proprietate, care a fost preluat abuziv, prin aplicarea greșită a Decr. nr. 92/1950, neexistând identitate între adevăratul proprietar și persoana menționată în lista anexă a decretului de naționalizare.
Potrivit dispozițiilor nr.HG 20/1996, locuințele care au fost preluate de stat cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare la data respectivă sunt considerate ca fiind trecute fără titlu în posesia acestuia și prin urmare nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995.
Pârâții persoane fizice, nu au fost de bună credință la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare pentru că nu au depus un minimum de diligență iar proprietarul aparent de la care au cumpărat a preluat imobilul fără titlu valabil.
Instanța de fond respinge în totalitate acțiunea, fără a-și motiva respingerea cererii față de spațiile din imobil care nu au fost înstrăinate - subsolul 113,14. parterul care are spații cu altă destinație decât cea de locuință, de 152,80. iar din locuințele de la etaj și mansardă, sunt înstrăinare decât 2 apartamente, restul nefiind înstrăinate.
Examinând motivele de apel și verificând probele administrate, se rețin următoarele:
Reclamanții apelanți și-au dovedit calitatea de titulari ai dreptului de proprietate revendicat și pe cale de consecință calitatea procesuală activă.
Ca urmare a acestei calități la data de 18.03.2008 prin contractul de cesiune de drepturi litigioase, încheiat la. din C, reclamanții au cedat drepturile lor numitului, care în calitate de cesionar a preluat drepturile litigioase asupra imobilului ce formează obiectul cauzei dedusă judecății.
În acest context, la data de 23.07.2008, Exploatarea Domeniului Public și Privat C prin protocolul nr. 6991/23.07.2008 a predat cesionarului prin procurist, imobilul din C,-, compus din teren în suprafață totală de 184,80. și construcții cu excepția părții din imobil înstrăinată intimaților pârâți și, cumpărate în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 28863/22.07.1997 și nr. 28862/22.07.1997.
Predarea-primirea imobilului s-a făcut în baza soluționării notificării prin dispoziția emisă în baza Legii nr. 10/2001.
Față de această situație cesionarul, cu adresa din 27.11.2008, în temeiul art. 246 Cod pr. civilă declară că renunță la judecată solicitând ca instanța să se pronunțe în consecință.
Instanța, constatând că în cauză apelanții nu au renunțat la judecarea căii de atac și văzând modalitatea de rezolvare ca urmare a retrocedării imobilului, în baza legii speciale nr. 10/2001, va judeca cauza pe fond, în sensul că va respinge apelul ca nefondat față de apelanții și și va lua act de renunțarea la judecata apelului de către.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții - cedenți, domiciliată în C,- și, domiciliat în C,-, -. C,.4,. 83, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL C, MUNCIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, C, cu sediul în C,-, -. 18, parter, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sect. 5, domiciliată în C,-,. 2, ȘI, domiciliați în C,-,. 2, împotriva sentinței civile nr. 2328 din 18.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-.
Ia act de renunțarea la apelul formulat cesionarul, domiciliat în B,-,.1, împotriva aceleiași sentințe.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - Grefier, - -
- -
Jud.fond
Red.dec.jud.
27.03.2009
Dact.gref.
12 ex./ 27.03.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Paulina Georgescu
