Eroare judiciara. Speta. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 40/2009-
Ședința publică din 05.03.2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Popa Aurora
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea apelurilor civile declarate de apelantul reclamant, cu domiciliul în O,-,. 5, județul B, apelanții pârâți DIRECȚIA GENEALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O, str. -, nr. 3. județul B, STATUL ROMÂN - MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 333/C din data de 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a admis în parte acțiunea, având ca obiect reparare prejudicii din erori judiciare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă apelantul reclamant personal și reprezentantul acestuia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 285 din data de 05.03.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, reprezentanta apelantului pârât Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, consilier juridic, în baza delegației nr. 166/D/FI din 05.03.2009, emisă de apelant, și reprezentanta apelantului pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, procuror -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentele apeluri sunt scutite de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul apelantului reclamant solicită admiterea recursului declarat de acesta, conform petitului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii, respectiv obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 5.000.000 lei în favoarea reclamantului, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a arestării acestuia, având în vedere că fost obligat doar la plata unei sume de 50.000 lei, iar în subsidiar majorarea daunelor morale, fără cheltuieli de judecată. Apreciază hotărârea apelată ca fiind neîntemeiată doar în parte și anume, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, instanța de fond neapreciind în mod echitabil gravitatea și natura prejudiciului suferit de reclamant și implicit întinderea despăgubirilor. De asemenea, instanța de fond nu a luat în considerare măsura preventivă, restrictivă de liberate și anume aceea a interdicției de a părăsi țara pe o perioadă de 30 de zile. Arată că, starea de sănătate a reclamantului s-a înrăutățit datorită stresului, acesta suferind un preimfarct, viața de familie a acestuia a fost în mod iremediabil compromisă, acesta ajungând în postura de a divorța și de a fi îndepărtat de fiul său. Părinții reclamantului au avut și ei de suferit de pe urma arestării reclamantului, starea de sănătate a mamei acestuia s-a agravat, iar tatăl său a fost nevoit să-și dea demisia din funcția de prefect a județului B și i-a fost respinsă candidatura de consul al României la. De asemenea, i-a fost prejudiciată imaginea, întreaga presă scrisă precum și audiovizualul l-au catalogat drept "mafiot", "contrabandist", "fugar", "infractor". Apreciază că daunele morale acordate de instanța de fond sunt foarte reduse având în vedere suferințele provocate de cele două măsuri privative și restrictive de liberate luate în mod abuziv și nelegal față de reclamant. Solicită respingerea apelurilor declarate de apelanții pârâți Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.
Reprezentanta apelantului pârât Ministerul Finanțelor Publice solicită admiterea apelului declarat de acesta, conform petitului, modificarea hotărârii apelate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului, admiterea apelului declarat de apelantul pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și respingerea apelului declarat de apelantul reclamant. Arată că, reclamantul nu a efectuat detenție propriu-zisă, nu a fost încarcerat, ci stat în spital. Conform Ordonanței din data de 08.05.2006 s-a dispus a nu se începe urmărirea penală față de reclamant, condiție cerută în mod expres de prevederile art. 504 pct. 3 Cod procedură penală pentru a putea beneficia de măsuri reparatorii din partea Statului Român.
Reprezentanta apelantului pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor solicită admiterea apelului declarat de acesta, desființarea hotărârii apelate ca fiind netemeinică și nelegală. Arată că, reclamantul nu are dreptul la repararea pagubei, atâta timp cât, prin Ordonanța din 22 aprilie 2001 Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihors -a dispus revocarea mandatului de arestare preventivă avându-se în vedere starea de sănătate a reclamantului și nu nelegalitatea acestei măsuri. Reclamantul nu a efectuat detenție propriu zisă, nu a fost încarcerat și a stat în spital. Având în vedere prevederile art. 404 Cod procedură penală, cuantumul daunelor morale acordate reclamantului de către instanța de fond, este exagerat, instanța neavând în vedere practica constantă a Instanței Supreme, care a apreciat că prejudiciul moral se acordă printr-o apreciere nu de ordin general ci având în vedere criteriile în cazul concret dedus judecății bazat pe probe, astfel că solicită
reducerea cuantumului despăgubirilor în raport de prejudiciul real suferit de reclamant. Solicită respingerea apelului declarat de apelantul reclamant și admiterea apelului declarat de apelantul pârât Ministerul Finanțelor Publice.
În replică, apelantul reclamant arată că nu înțelege cum se poate susține de către apelanții pârâți că nu efectuat nici o zi de detenție, în condițiile în care a fost legat cu cătușe de patul din spital și a fost păzit permanent timp de trei zile. Arată că nu și- văzut copilul timp de 5 ani, i s-a prejudiciat imaginea. Arată că, procurorul care l-a arestat a fost trimis în judecată chiar de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru arestarea lui nelegală.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 333/C din data de 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul procedural ales în O,-,. 5, jud. B împotriva pârâtului STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și în contradictoriu cu PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Bihor și în consecință:
A fost obligat pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR în favoarea reclamantului la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale și la plata sumei de 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Conform procesului verbal de începere a urmării penale din 19.04.2001 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor în dosar 138/P/2001, s-a dispus începerea urmării penale față de reclamant pentru săvârșirea infracțiunii de folosire de acte falsificate la autoritatea română, în bandă, prevăzută și pedepsită de art. 178-179 din Legea 141/1997.
Prin ordonanța din 20 aprilie 2001 Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din dosar 138/P/2001, s-a dispus arestarea preventivă a reclamantului pentru o perioadă de 5 zile, cu începere de la data de 20.04.2001 și până la data de 24 aprilie 2001, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 107 din 20 aprilie 2001, în dosar 138/P/2001 pentru 5 zile din data de 20 aprilie 2001 și până la data de 24 aprilie 2001.
Ulterior prin Ordonanța din 22 aprilie 2001 Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor pronunțată în dosar 138/P/2001 s-a dispus revocarea mandatului de arestare preventivă nr. 107 din 20 aprilie 2001 privind pe reclamant, avându-se în vedere actele medicale depuse din care a rezultat că reclamantul suferă de defect congenital de sept interventricular, boală pentru care a suferit mai multe internări în ultimii ani.
Prin ordonanța din 8 mai 2006 pronunțată în dosar 83/D/P/2005 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradeas -a dispus în temeiul art. 262 pct. 2 litera "a" raportat la art. 11 pct. 1 litera "b" pr. Pen. Cu aplicarea art. 10 litera "d" pr. pen. art. 228. pr. pen. raportat la art. 10 litera "d" pr. pen. cu aplicarea art. 13. pen. a nu se începe urmărirea penală față de reclamant cu privire la care au fost efectuate acte premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 178 din Legea 141/1997 și a nu se începe urmărirea penală față de reclamant sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare de bani prevăzută și pedepsită de art. 23 din Legea 686/2002 cu aplicarea art. 13. penal și art. 23 din Legea 21/1999, deoarece faptelor le lipsește latura obiectivă.
Din cuprinsul constatărilor Ordonanței de mai sus, rezultă că s-a avut în vedere la pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi penale față de reclamant, împrejurarea că materialul probator administrat în cauză nu a putut conduce la concluzia certă a implicării acestuia în săvârșirea acestor fapte.
La dosar s-a depus și rezoluția din 06.02.2007 a Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradeas -a dispus în temeiul art. 228 al. 6/2 pr.pen. cu referire la art. 10 lit. d pr. pen neînceperea urmăririi penale față de reclamant.
Instanța având în vedere că prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, s-a contestat incidența în cauză a dispozițiilor art. 504. pr. pen a reținut că potrivit prevederilor art. 504 aliniat 2. pr. pen. are dreptul la repararea pagubei și persona care în cursul procesului penal a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal. De asemenea art. 504 aliniat 3. pr. pen. stipulează că "restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită după caz prin ordonanța procurorului de revocare a măsurii privative de libertate, prin ordonanța procurorului de scoatere de sub urmărire penală de încetare a urmăririi penale" cât privește noțiunea de restrângere de libertate, aceasta trebuie înțeleasă în sensul dispozițiilor art. 20 din Constituție și se referă la drepturile și libertățile fundamentale, precum și a dispozițiilor art. 1 și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În speță împotriva reclamantului așa cum s-a reținut mai sus, a fost luată măsura arestării preventive pe o perioadă de 5 zile, începând cu data de 20 aprilie 2001 până la data de 24 aprilie 2001, măsură revocată ulterior prin Ordonanța din 22 aprilie 2001 în baza unor acte medicale.
Instanța având în vedere finalitatea procesului penal, respectiv soluția de neîncepere a urmăririi penale față de reclamant, și măsura dispusă în cadrul procesului penal care a avut drept consecință privarea de libertate a reclamantului, rezultă că măsura luată împotriva acestuia este fără temei legal și constituie o violare a dreptului fundamental la libertate, cu consecința despăgubirii morale pentru prejudiciul produs.
Referitor la susținerile pârâtului din întâmpinare, potrivit cărora reclamantul nu se poate prevala de dispozițiile art. 504. pr. pen. întrucât documentele pe care și-a întemeiat acțiunea nu constituie mijloc de probă în sensul celor cerute în mod imperativ de lege, instanța a reținut că eroarea judiciară nu poate fi interpretată restrictiv doar la ipotezele prevăzute de art. 504 aliniat 1. pr. pen. respectiv când inițial a existat o condamnare iar ulterior s-a dispus achitarea și aceasta pentru că, Curtea Constituțională prin Decizia 45/10.03.1998 a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 504 aliniat 1. pr. pen. sunt constituționale numai în măsura în care nu limitează la ipotezele strict prevăzute de text cazurile în care Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare și prin urmare orice măsură preventivă luată în cursul unui proces penal, dacă se dovedește a fi fost luată nelegal și a generat un prejudiciu trebuie a fi reparată.
Din probațiunea administrată în cauză s-a reținut că potrivit actelor medicale depuse la dosarul cauzei filele 30-41 dosar reclamantul atât anterior cât și la data luării măsurii arestării sale preventive avea probleme de sănătate suferind de efect congenital de sept interventricular, boală pentru care a avut mai multe internări în spital și din care cauză s-a dispus revocarea mandatului de arestare preventivă. De asemenea din cuprinsul Buletinului de ieșire din spital din data de 20.04.2001 - fila 32 dosar se reține că reclamantul a suferit și un infarct miocardic.
Martorii audiați în cauză, și au relatat că reclamantul și familia acestuia au avut de suferit din cauza măsurii arestării preventive a reclamantului atât din punct de vedere al sănătății cât și al imaginii ca urmare a publicațiilor la adresa reclamantului prin mijloacele mass media, astfel martorii au declarat că și părinților reclamantului li s-au agravat starea de sănătate, tatăl reclamantului i s-a agravat boala de diabet, urmare a stresului permanent iar mamei acestuia i-a fost afectată grav sănătatea, motiv pentru care a urmat tratamente și în afara țării.
De asemenea martorii au mai declarat că tatăl reclamantului, tot din cauza măsurii luate împotriva reclamantului și-a dat demisia din funcția de prefect al județului și nu a mai putut ocupa funcția de consul pentru care a urmat un program de pregătire la B - filele 22-24 dosar.
S-a mai arătat de către martorii audiați că imaginea reclamantului a fost grav afectată datorită publicațiilor din mass media și termenii jignitori folosiți de genul "mafiot, bandit", inclusiv părinții reclamantului arată martora au avut de suferit întrucât trebuia "să înghită tot ceea ce transmitea televiziunea și presa scrisă", tot martorii au mai declarat că și în prezent imaginea reclamantului are de suferit deoarece lumea nu știe de finalizarea cazului său.
Nu poate fi avută în vedere susținerea reclamantului potrivit căreia datorită situației prin care a trecut căsătoria acestuia s-a destrămat și s-a desfăcut prin divorț, deoarece din cuprinsul sentinței 10841/2002 pronunțată de Judecătoria Oradea,depusă la dosar rezultă că la baza pronunțării divorțului au stat cu totul alte motive decât motivul pe care reclamantul îl susține prin acțiunea de față.
Prin urmare instanța având în vedere măsura arestării preventive a reclamantului, că față de acesta s-a dispus prin Ordonanța procurorului soluția de neîncepere a urmăririi penale, faptul că urmărirea penală față de acesta a fost începută la data de 19 aprilie 2001, iar soluția prin care s-a finalizat cercetările penale a fost emisă la data de 8 mai 2006, desfășurându-se pe o perioadă de mai mulți ani precum și de urmările produse asupra reclamantului și a familiei sale, a reținut că acesta a suferit un prejudiciu moral.
Cât privește întinderea acestui prejudiciu moral, este de reținut că în legislația română nu există un criteriu de apreciere a unor astfel de aspecte, o marjă minimă-maximă, însă este cert că instanța trebuie să ajungă la o concluzie pentru determinarea acordării acestor daune cât mai aproape de suferința pricinuită, iar în speță acordarea a 50.000 lei se apreciază față de cele expuse ca fiind necesară și suficientă pentru reparația morală.
În contextul tuturor acestor considerente, instanța a apreciat acțiunea formulată ca fiind întemeiată în parte urmând să o admită în temeiul art. 504-507. pr. pen. art. 5 alin. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 11 aliniat 2, art. 20 aliniat 2 din Constituția României și în consecință a obligat Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor în favoarea reclamantului la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale iar în condițiile art. 274. pr. civ. a obligat pârâtul în favoarea reclamantului și la plata sumei de 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial conform împuternicirii avocațiale depuse la dosar și a chitanței de plată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, au declarat apel reclamantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în întregime a acțiunii, cu cheltuieli de judecată; Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței.
Prin motivele de apel, apelantul reclamant a invocat că, în mod corect s-a reținut lipsa de temei legal a măsurii arestării, violarea dreptului de libertate, însă, nu s-a apreciat echitabil gravitatea și natura prejudiciului suferit, întinderea despăgubirilor. Nu s-a luat în considerare și cealaltă măsură preventivă, restrictivă de liberate - interdicția de a nu părăsi țara 30 de zile.
Reiese din probele administrate că a avut de suferit din mai multe puncte de vedere, viața de familie i-a fost compromisă, a divorțat, a fost îndepărtat de propriul fiu, starea de sănătate s-a înrăutățit datorită stresului. A fost nevoit a se acomoda cu regimul de detenție, fiind coleg de celulă cu persoane arestate pentru infracțiuni de o anumită gravitate.
Părinții săi au avut de suferit din punct de vedere al sănătății, al stării psihice, emotiv, fiind nevoiți a-și vedea fiul încătușat, blamat în presă. Tatăl său a fost nevoit a demisiona din funcția de prefect al județului B, fiindu-i respinsă și candidatura de consul la, aspecte ce i-au dat un sentiment de vinovăție.
La stabilirea prejudiciului suferit, trebuia să se pună un accent mai mare pe imaginea publică ce i-a fost creată de presă în urma acestor măsuri nelegale, fiind catalogat ca mafiot, contrabandist, fugar, infractor, stigmate ce l-au urmărit, iar prietenii, cunoștințele l-au privit în prisma acestor atribute, fiind nevoit a părăsi țara.
Este îngustă soluția raportat la practica judiciară în cazuri similare în care s-au acordat despăgubiri morale mult mai mari, și chiar în situații mai puțin grave - interdicția de a părăsi țara - ori el a suferit două măsuri privative de libertate.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 282 și urm. Cod procedură civilă.
Apelantul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice B, prin motivele de apel a invocat că reclamantul a avut mandat de arestare pe 2 zile - 20.04. - 22.04.2001 însă a fost internat la 20.04.2001 și externat la 04.05.2001, astfel că, nu a efectuat detenția propriu zisă, nefiind încarcerat ci, a stat în spital.
Conform art. 504 pct. 2 Cod procedură penală are dreptul la repararea pagubei și persoana ce în cursul procesului penal a fost privată de liberate ori i s-a restrâns libertatea în mod nelegal, ori, conform pct. 3, privarea sau restrângerea de liberate în mod nelegal, trebuie stabilită prin ordonanța procurorului de revocare a măsurii sau de scoatere de sub urmărire penală, de încetare acesteia. În speță, din ordonanța din 08.03.2006 reiese că s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 262 pct. 2 lit. raportat la art. 11 pct. 1 lit. b Cod procedură penală cu aplicarea art. 10 lit. d și nu în baza art. 10 alin. 1 lit. j, condiție cerută expres pentru a putea beneficia de măsuri reparatorii din partea Statului Român.
Actele medicale ale mamei, divorțul, documentele tatălui, nu fac dovada refuzului postului de către iar, referitor la cuantumul sumei denumite generic prejudiciu, se impune nu doar o apreciere globală, subiectivă ci cuantumului reprezentat de prejudiciul moral suferit, dovada acestuia.
Art. 504 Cod procedură penală nu conține referiri la modul în care se realizează repararea, astfel că, acordarea unor sume mari nejustificate în raport cu întinderea prejudiciului real suferit, nu se poate transforma într-un izvor de îmbogățire fără just temei al celor ce pretind dezdăunări. În legislația română nu există un text ce să prevadă criteriile după care trebuie evaluate despăgubirile, aspect ce însă nu dă dreptul reclamantului de a solicita plata unei sume la liberul său arbitru. Prejudiciul moral, conform instanței supreme, se stabilește prin apreciere având la bază criterii rezultate din cazul concret dedus judecății, bazate pe probe.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 282 și urm. cod procedură penală, art. 504 Cod procedură penală.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, prin motivele de apel a invocat că art. 504 - 507 Cod procedură penală, cuprind dispoziții prin care cel condamnat pe nedrept sau împotriva căruia s-a dispus privarea ori restrângerea de libertate, nelegal, poate cere repararea pagubelor. Conform art. 504 alin. 2 Cod procedură penală, are dreptul la repararea pagubei și persoana ce în cursul procesului penal a fost privată de liberate, ori i s- respins liberarea, dar sub condiția rezultată din art. 3 respectiv, aceste aspecte să reiasă din ordonanța procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de liberate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale pentru cauze prevăzute de art. 10 alin. 1 lit. j, ori prin hotărâre de revocare a măsurii, prin hotărâre de achitare sau încetare a procesului penal conform art. 10 alin. 1 lit. j Cod procedură penală.
Față de cele expuse, reclamantul nu are dreptul la recuperarea pagubei atâta timp cât s-a dispus revocarea mandatului de arestare preventivă din motive medicale, nefiind stabilit că măsura ar fi fost nelegală. Cuantumul daunelor pe de altă parte, este excesiv, mandatul de arestare a fost emis pentru două zile, nu a făcut detenție propriu zisă ci, a stat în spital.
Actele medicale ale mamei, documentația tatălui, nu fac dovada refuzului postului de către, neavând relevanță cât privește cuantumul sumei acordate care de altfel este exagerat, contrar practicii instanței supreme, izvor de îmbogățire fără justă cauză.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 504 - 507 Cod procedură penală.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel constată următoarele:
Potrivit Ordonanței din 20.04.2001, emisă în dosar nr. 138/P/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, s-a dispus arestarea preventivă apelantului reclamant pe o perioadă de 5 zile, cu începere din 20.04.2001 - 24.04.2001, orele 19,00, motivat de faptul că, împreună cu, ar fi desfășurat activități pentru importul a 1495 tone benzină prin folosirea la activitățile vamale române unor documente comerciale și de transport falsificate, ca aferente unor importuri de benzină aviație - fila 16 dosar fond.
Anterior emiterii ordonanței susmenționate, la data de 19.04.2001, s- întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în același dosar nr. 138/P/2001, procesul verbal de începere a urmăririi penale, dispunându-se începerea acesteia față de, și de apelantul reclamant pentru săvârșirea infracțiunii de folosire acte falsificate la autoritatea vamală română - faptă prevăzută și pedepsită de art. 178 - 179 din Legea nr. 141/1997, întrucât în perioada ianuarie - aprilie 1998, în baza unei înțelegeri prealabile, au folosit în vama documente comerciale de calitate, de transport falsificate, în vederea obținerii unui regim vamal prin care să eludeze plata accizelor și a taxei pentru fondul special al drumurilor publice pentru 1495 tone benzină importată, prezentată ca benzină pentru aviație.
Referitor la aceeași faptă, prezentată mai sus, în dosar nr. 83/D/P/2005 al DICOT - Serviciul teritorial Oradea, s-a emis ordonanța din 08.05.2006 din cuprinsul căreia se reține - filele 7 - 13 dosar fond - că, prin ordonanța din 6 iunie 2001 emisă în dosar nr. 23/P/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradeas -a dispus infirmarea procesului verbal de începere a urmăririi penale față de, iar prin ordonanța din 30.11.2001 - neînceperea urmăririi penale față de acesta, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 178 - 179 din Legea nr. 141/1997. La data de 20 mai 2002, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a dispus infirmarea ordonanței emise și s-a reluat urmărirea penală. La data de 09.07.2004, în dosarul nr. 254/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, soluție infirmată prin ordonanța din 05.08.2001 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Cauza a fost declinată în cursul anului 2005 la DICOT B ce în dosar nr. 83/D/P/2005 prin ordonanța din 8 mai 2006 dispus neînceperea urmăririi penale față de .
Se mai reține totodată din actele aflate în dosarul de fond - fila 20 - că, prin ordonanța din 22.04.2001 emisă în dosar nr. 138/P/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, a fost revocat mandatul de arestare preventivă privindu-l pe din motive medicale, reținându-se că acesta suferă de defect congenital de sept interventricular. Din cuprinsul acestei ordonanțe se mai reține că, după emiterea mandatului, învinuitul a fost examinat de medicul de la Arestul IPJ B ce a dispus trimiterea acestuia de urgență la Spitalul Județean B pentru consult de specialitate, acesta fiind internat la secția de cardiologie.
Motivul pentru care prin ordonanța din 8 mai 2006 pronunțată în dosar nr. 83/D/P/2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DICOT - Serviciul teritorial Oradeas -a dispus neînceperea urmăririi penale a fost împrejurarea că faptelor le lipsește latura obiectivă - aplicarea art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Potrivit art. 504 Cod procedură penală, alin. 1 persoana care a fost condamnată definitiv, are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare, iar conform alin. 2, are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de liberate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal. 3 din acest articol, prevede faptul că, privarea sau restrângerea de liberate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului de revocare măsurii privative sau restrictive de liberate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, pentru cauza prevăzută de art. 10 alin. 1 lit. j, ori prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de liberate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal, pentru cauza prevăzută de art. 10 alin. 1 lit.
În speță, conform celor expuse mai sus, împotriva apelantului reclamant a fost începută urmărirea penală la data de 19.04.2001, emis mandat de arestare pentru 5 zile la 20.04.2001, revocat la 22.04.2001, prin ordonanța din 6 iunie 2001 fost infirmată dispoziția de începere a urmăririi penale iar la 30.11.2001 s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Ulterior, la 20 mai 2002, s-a dispus prin ordonanță reluarea urmăririi penale, la 09.07.2004 neînceperea urmăririi penale față de, iar la 08.05.2006 prin ordonanță s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Din expunerile arătate se poate reține că împotriva apelantului reclamant a fost luată măsura restrictivă de liberate pentru 5 zile, revocată după 2 zile pentru motive medicale, acesta fiind privat de liberate 2 zile, chiar dacă în interiorul acestora s-a aflat la spital sub pază. Tocmai datorită faptului că soluția de începere a urmăririi penale fost infirmată, apoi reluată urmărirea, iar infirmată, în final dispunându-se neînceperea urmăririi penale prin ordonanță a procurorului, face aplicabile dispozițiile art. 504 alin. 2 - 3 Cod procedură penală, dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. j referindu-se doar la situațiile de încetare a urmăririi penale neincidente în cauză, criticile apelanților Statul Român prin Ministerul Economiei și finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor fiind nefondate referitor la inaplicabilitatea în speță dispozițiilor art. 504 alin. 2 - 3 Cod procedură penală, prin infirmarea soluției de începere urmăririi penale, dispunerea neînceperiii acesteia implicit, măsura restrictivă de liberate apare ca fiind astfel una nelegală, durata procedurilor încălcând art. 6 al CEDO.
Cât privește însă prejudiciul suferit de către apelantul reclamant ca urmare a acestei măsuri, a duratei procedurii ( interdicția de a părăsi țara timp de 30 de zile nu fost invocată de acesta în cadrul acțiunii de fond ca temei al despăgubirilor solicitate și nici nu s-au produs dovezi în acest sens), într-adevăr nu există o dispoziție legală ce să precizeze câtimea acestuia, o limită minimă și o alta maximă, instanțele având dreptul și obligația totodată de a proceda la o apreciere a acestuia în funcție de probele administrate, tocmai pentru nu ajunge la o situație excesivă a acordării unor sume foarte mari comparativ cu consecințele produse asupra persoanei ori familiei acestuia.
Art. 505 Cod procedură penală prevede că la stabilirea întinderii reparației se ține seama de durata privării de liberate, a restrângerii de liberate suportată, a consecințelor produse asupra persoanei ori familiei celui privat de liberate, ori a cărui liberate a fost restrânsă, reparație ce constă în plata unei sume de bani sau constituirea unei rente viagere, reparare suportată de stat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Din cele expuse se poate reține caracterul civil al dreptului de reparație, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 998 - 999 cod civil ( art. 998 Cod civil - omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauza prin neglijența sau imprudența sa -, art. 1000 alin. 1 Cod civil - suntem de asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligați a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră) dispoziții ce nu fac distincție între prejudiciul moral și cel material. În speță nu s-a solicitat repararea unui prejudiciu material ci doar a unuia de ordin moral. Din probele administrate reiese într-adevăr faptul că apelantul reclamant avut probleme de ordin medical ce s-au agravat urmare a luării măsurii privative de libertate, suferind un infarct miocardic - fila 32 dosar fond -, iar referitor la trauma suferită de el și familia acestuia, martorii audiați -, au confirmat acest aspect. Atât starea de sănătate reclamantului cât și părinților a avut un regres, fiind practic obligat datorită mediatizării negative să-și înainteze demisia dintr-o funcție publică - prefect al județului B, nemai-ocupând funcția de consul al României pentru care se instruise în prealabil - filele 21, 24 dosar fond. Nu se poate contesta faptul că în situația expusă, atât reclamantul cât și familia acestuia au avut de suferit atât din punct de vedere al sănătății cât și psihic, a imaginii sociale, ( actele medicale aflate la dosar fond filele 42 - 49 confirmând acest aspect), dar, referitor la desfacerea căsătoriei, din cuprinsul sentinței civile nr. 10841/2002 pronunțată de Judecătoria Oradea - filele 25 - 27, aceasta s-a datorat unor aspecte apărute după încheierea căsătoriei ce a avut loc în anul 1998 - lipsă de afecțiune, interes față de căminul conjugal, lipsa de la domiciliu, comportament verbal violent al soțului.
Acordarea a 50.000 RON daune morale în favoarea apelantului reclamant, raportat la durata măsurii restrictive de liberate ( 2 zile efectiv în care a stat la spital sub pază), durata procedurilor - peste 5 ani de zile - chiar dacă am include și măsura interdicției de a nu părăsi țara 30 de zile - ce conform celor expuse nu fost un motiv al solicitărilor de la fond - trauma suferită fizic, psihic de către acesta și familie, imaginea publică creată de presă, se apreciază ca fiind o măsură excesivă.
Trebuie subliniat și faptul că, prin infirmarea începerii urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului, acordarea daunelor morale constituie în sine o reparație echitabilă atât prejudiciului moral suferit de acesta, familia lui, cât și a duratei excesive procedurii, suma de 20.000 RON fiind apreciată ca suficientă în această cauză, pentru a-i retrage calitatea de victimă prin încălcarea art. 5, 6 din CEDO - cauza Dalbau / României, / României, / României, / României.
Cât privește acordarea unor daune morale în alte situații, pentru alt gen de cauze, alte măsuri restrictive de liberate, soluțiile anexate în dosarul de fond privesc și daune materiale iar în altă situație au fost respinse de instanța de recurs, apărările în acest sens fiind neavenite.
Față de toate considerentele expuse, fiind incidente dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, instanța de apel urmează a admite ca fondate apelurile declarate de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant și în consecință va schimba în parte sentința în sensul că va reduce daunele morale acordate de la suma de 50.000 lei în favoarea reclamantului, în sarcina Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor la 20.000 lei, păstrând celelalte dispoziții ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondate apelurile civile declarate de apelanții pârâți STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, sector 5 și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 333/C din data de 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Reduce cuantumul daunelor morale acordate, de la suma de 50.000 RON la 20.000 RON, în sarcina Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice
celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelantul reclamant, cu domiciliul în O,-,. 5, județul
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINTIIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2009.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 16.03.2009
- judecător fond -
- dact. gref. - - - 16.03.2009 - 6 ex.
- emis 4 comunicări - 16.03.2009 -, DIRECȚIA GENEALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, STATUL ROMÂN - MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Popa Aurora
