Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 394/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 394/2009-
Ședința publică din 05.03.2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Popa
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator cu domiciliul în O,-, - 63,. 15, județul B, împotriva sentinței civile nr. 819/LM din data de 02.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a admis contestația, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă intimatul contestator personal, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Intimatul contestator arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul contestator solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 819/LM din data de 02.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr- s-a admis contestația formulata de contestatorul domiciliat in loc.O, str.B-dul -, nr.12-3,.15 județul B in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B cu sediul in O,- județul B si in consecinta:
S-a dispus anularea deciziei nr.-/15.10.2007 emisa de intimata, pe seama contestatorului si a fost obligată intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, sens in care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.-/30.11.2005 fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă in temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006,in speța de față
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie funcția si locul contestatorului încadrându-se in grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de legea nr.226/2006.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea in munca aflate in dosarul de pensionare, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate in condiții speciale respectiv 26 de ani 11 luni si 28 zile, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006, v admis în parte contestația, a dispus anularea deciziei nr.-/15.10.2007 și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens în care a obligat intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
Instanța a luat act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației.
Prin motivele de recurs s-a invocat că intimatului i s-au stabilit și acordat drepturile la pensie în baza Legii nr. 3/1977 începând cu 01.01.2001. A fost în eroare instanța cu privire la interpretarea art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004, ce prevede că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legea în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie.
În opinia instanței, stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării, nu este cel impus de art. 8 din Legea nr. 3/1977 ce reglementa vechimea integrală în muncă de 30 de ani la bărbați și 25 ani la femei, ca și condiție necesară înscrierii la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă, ci un alt număr de ani de vechime, fără ca opinia să fie fundamentată pe o dispoziție legală.
Nu poate fi aplicat principiul - la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie, întrucât HG nr. 1550/2004 stabilește în art. 2 alin. 3 excepțiile de la acest principiu pentru cei a căror drepturi s-au stabilit în intervalul 1 iulie 1977 - 31.03.2001 stagiul de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual fiind reglementat de Legea nr. 3/1977.
Art. 14 alin. 4 din Legea nr. 3/1977 acorda beneficiul reducerii vârstei de pensionare celor ce au lucrat cel puțin 15 ani în grupa I sau 20 de ani în grupa a II-a, s-a făcut astfel confuzie între stagiul complet de cotizare pe care Legea nr. 3/1977 îl impunea a fi realizat și anumite reduceri a vârstelor de pensionare.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă, HG nr. 1550/2004.
Intimatul contestator a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Intimatului i-au fost stabilite drepturile la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, începând cu data de 01.01.2001, în baza Legii nr. 3/1077, având o vechime în muncă totală de 44 ani din care 26 ani, 9 luni, 28 zile în grupa I de muncă.
Din adeverința nr. 41/C/5/2000 fila 33 dosar fond - emisă de Regionala CFR C, se reține că anterior pensionării, intimatul a lucrat în funcția de operator RC la O, iar conform copiei carnetului de muncă - filele 34 - 60 dosar fond, în perioada 29.12.1971 a fost încadrat ca elev practicant, la Stația CFR O, din 03.03.1973 a lucrat ca impiegat de mișcare, din 01.07.1988 ca operator, apoi ca șef de tură, aspecte din care se reține fără dubii faptul că activitatea desfășurată de acesta în grupa I de muncă a avut loc în siguranța circulației feroviare.
Chiar dacă instanța de fond a făcut o analiză a succesiunii actelor juridice în materie, a aplicării principiului la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie, a procedat la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 226/2006, astfel că, doar din acest punct de vedere se vor examina motivele de recurs, celelalte aspecte nefiind relevante față de cele dispuse. Pe de altă parte, recurenta nu s-a referit la modul în care s-a dispus aplicarea acestui act normativ, însă, din oficiu, instanța de recurs va analiza modul în care s-a procedat.
Legea nr. 226/2006 reglementează încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, începând cu data de 01.04.2001, însă în art. 2 alin. 2 s-au asimilat stagiului de cotizare în condiții speciale și perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și locurile de muncă încadrate de legislația anterioară în grupe speciale de muncă, deci și celor pensionați în baza Legii nr. 3/1977.
Ca urmare, chiar dacă intimatul s-a pensionat în baza Legii nr. 3/1977, îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 226/2006 ce în anexa nr. 1 la pct. 7 prevăzut că activitățile desfășurate de personalul din siguranța circulației, precum și cei ce îndeplinesc funcțiile de mecanic locomotivă, automotor, mecanic ajutor și instructor, fac parte din locurile de muncă încadrate în condiții speciale, astfel că, în mod corect instanța de fond a dispus în acest sens.
Activitatea desfășurată de intimat în siguranța circulației depășește 25 de ani, astfel că, raportat la dispozițiile art. 5 din Legea nr. 226/2006 conform cărora pentru astfel de asigurați, punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizat în perioada de cotizare, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea acestei dispoziții legale.
Ca urmare, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul și în consecință va menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator cu domiciliul în O,-, - 63,. 15, județul B, împotriva sentinței civile nr. 819/LM din data de 02.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 13.03.2009
- judecător fond -,
- dact. gref. - 13.03.2009 - 2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia, Popa
