Eroare judiciara. Speta. Decizia 5/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR. 5/A/2009
Ședința publică din 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan JUDECĂTOR 2: Felicia Toader
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol, soluționarea apelurilor civile declarate de apelantul pârât STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, sector 5 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța - nr. 3-5, județul S M și apelantul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M, str - nr. 8, județul S M în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în S M,-, județul S M împotriva sentinței civile nr. 1389/D din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare; având ca obiect: reparare prejudicii erori judiciare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă în reprezentarea Ministerului Public procuror din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea,av.,în reprezentarea intimatului reclamant, lipsă apelanta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice S
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru; la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură la data de 14 ianuarie 2009 întâmpinare, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul Ministerului pune concluzii de admitere a apelului,în principal,schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul,în subsidiar,schimbarea în parte a sentinței în sensul diminuării daunelor morale acordate.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea ambelor apeluri ca nefondate, menținerea în totalitate a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Referitor la apelul declarat de Ministerul Public, reprezentantul intimatului reclamant arată că în cauză nu-și găsesc incidența dispozițiile art.96 alin.5 din Legea nr.303/2004, din probele administrate în cauză cât și din lucrările dosarului penal rezultând că punerea la dispoziția celorlalți doi inculpați a autoturismului proprietatea reclamantului de către acesta din urmă s-a realizat în necunoștință de cauză, respectiv că acest autoturism urma a fi utilizat ca mijloc de transport pentru substanța toxică.
Contrar susținerilor apelantei Direcția Generală a Finanțelor Publice SMr eferitoare la disproporția între prejudiciul moral afectiv suferit în mod efectiv de către reclamant și cuantumul despăgubirilor solicitate în prezenta cauză, reprezentantul reclamantului arată că activitatea societăților deținute de reclamant în perioada în care acesta a fost arestat preventiv cât și ulterior punerii în libertate a acestuia a fost afectată în mod semnificativ sub aspectul scăderii încasărilor. La aceasta se adaugă pierderea reputației reclamantului și, mai mult, prejudiciul moral afectiv suferit de soția acestuia care, urmare a acestor succesiuni de evenimente nefericite a fost obligată să preia atribuțiile administrative ale soțului ei la scurt timp după șocul emoțional cauzat de decesul copilului, reclamantul fiind în imposibilitate de a se afla alături de soție într-un asemenea moment, spre a-i oferi sprijin afectiv.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1389/D din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare s-a admis acțiunea civilă înaintată de reclamantul împotriva pârâtului STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și în consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 200.000 lei, despăgubiri reprezentând daune morale pentru perioada 08.04.2005 - 06.06.2005, în care reclamantul a fost arestat în mod nelegal.
Din considerentele sentinței se reține că prin Rechizitoriul din data de 18.08.2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare din dosar nr.78/P/2005 a fost trimis în judecată inculpatul, reclamant în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de substanțe toxice, prev.și ped.de art.26 Cod penal, raportat la art.312 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplic.art.14 din Decretul nr.466/1979, reținându-se în sarcina acestuia că a încercat împreună cu alte două persoane, și, să valorifice o cantitate de 30 kg substanță toxică mercur metalic contra sumei de 500 Euro/kg. reclamantul punând la dispoziție autoturismul propriu și asigurând verificarea zonei în data de 15.03.2005 pentru identificarea eventualilor urmăritori (filele nr.4-6).
Se mai reține că ulterior, prin sentința penală nr.315/05.06.2006 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr.3101/2005 (filele nr.7-10) inculpatul a fost achitat de sub această învinuire, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod de procedură penală, hotărârea rămânând definitivă prin decizia penală nr.209/A/19.12.2006 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr.- (atașat la dosarul cauzei).
Totodată, se mai reține că în perioada 08.04.2005 - 06.06.2005 reclamantul din prezenta cauză a fost inițial reținut pentru 24 ore și apoi arestat preventiv, iar în tot acest interval a negat vinovăția sa în cauză.
Cu privire la starea de fapt descrisă mai sus instanța mai reține că au fost aduse următoarele două contraargumente:
Pe de o parte, s-a invocat de către reprezentanta DGFP SMd isproporția între prejudiciul moral afectiv suferit în mod efectiv de către reclamant și cuantumul despăgubirilor solicitate în prezenta cauză, arătându-se că, pe de o parte, SC SRL la care reclamantul a avut calitatea de administrator și unic asociat și-a continuat activitatea și ulterior punerii în libertate a reclamantului, iar pe de altă parte, că decesul copilului nou născut al reclamantului a survenit anterior luării măsurii preventive față de acesta, astfel încât reprezentanta pârâtei de mai sus apreciază că nu se cuvin despăgubiri și pentru această categorie de suferință morală.
Cu privire la aceste aspecte instanța apreciază, pe de o parte, reținând declarațiile celor doi martori audiați în cauză (fila nr.41) și (fila nr.46) că în perioada în care reclamantul a fost arestat preventiv activitatea SC SRL a fost afectată în mod semnificativ sub aspectul scăderii încasărilor, că urmare a măsurii preventive dispuse au fost influențate în mod considerabil atât activitatea cât și încasările ulterioare punerii în libertate a reclamantului, că măsura preventivă dispusă în cauză a determinat preluarea atribuțiilor administrative de către soția reclamantului la scurt timp după șocul emoțional cauzat de decesul, la data de 06.01.2005 al copilului reclamantului născut la data de 03.01.2005 (fila nr.34).
De asemenea, din declarația martorului (fila nr.46) se mai reține că arestarea reclamantului s-a repercutat în mod negativ și asupra activității desfășurate în cadrul unei alte societăți comerciale deținute de reclamant (barul ) și că, coroborate toate aceste împrejurări au avut ca efect o diminuare serioasă a veniturilor obținute în familia reclamantului, în condițiile în care atât acesta cât și rudele, prietenii și cunoscuții reclamantului s-au aflat sub șocul arestării preventive astfel dispuse.
În ce privește apărările pârâtei DGFP SMs tructurate pe considerentul că între perioada decesului copilului reclamantului și luarea măsurii preventive s-a scurs un interval de timp suficient de îndelungat pentru a înlătura invocarea unui prejudiciu de această natură, instanța apreciază că dimpotrivă, de la data de 06.01.2005 (data decesului copilului ) și până la data de 08.04.2005 (data reținerii și apoi a arestării preventive a reclamantului) intervalul de timp astfel scurs nu poate fi apreciat ca fiind suficient pentru ștergerea oricăror suferințe în plan moral afectiv suportate de reclamant.
Dimpotrivă, așa cum rezultă și din cuprinsul scrisorii medicale eliberate de Spitalul Clinic Județean C - Clinica Obstetrică Ginecologie ICN din data de 06.01.2005 (fila nr.36) soția reclamantului a prezentat antecedente în sensul că a suferit anterior un număr de 3 avorturi spontane în trimestrul I, că în speță copilul s-a născut, decedând la 2 zile după naștere în urma unor complicații la naștere, astfel încât cu atât mai mult este greu de apreciat că suferința cauzată ca urmare a evenimentului nefericit de mai sus nu a fost agravată în urma luării măsurii preventive a arestului la un interval de 3 luni după acest incident.
Incontestabil, soția reclamantului a fost cea care a suferit în primul rând un prejudiciu moral afectiv ca urmare a acestor succesiuni de evenimente nefericite (însă în prezenta cauză nu aceasta este titulara acțiunii civile ce face obiectul litigiului, dar în egală măsură nu se poate nega că reclamantul la rândul său a suferit un prejudiciu de asemenea natură, în condițiile în care a conștientizat că, urmare a măsurii preventive dispuse față de el, pe nedrept, se găsește în imposibilitate de a se afla alături de soția într-un asemenea moment, spre a-i oferi sprijin afectiv.
Totodată, prin prisma aspectelor relevate anterior și care vizează consecințele de ordine patrimonial determinate de măsura preventivă dispusă față de reclamant, această suferință a cuprins și imposibilitatea reclamantului de a sprijini material familia sa.
Pe de altă parte, un al doilea contraargument adus de către Ministerul Publica fost acela al incidenței în cauză a disp.art.96 alin.5 din Legea nr.303/2004, normă juridică potrivit căreia "nu este îndreptățită la repararea pagubei persoana care în cursul procesului a contribuit în orice mod la săvârșirea erorii judiciare de către judecător sau procuror".
Sub acest aspect instanța a înlăturat această susținere, reținând că, raportat la probatoriul administrat în cauză în acest sens, respectiv sentința penală nr.315/05.06.2006 a Tribunalului Satu Mare și materialul probatoriu administrat atât în respectivul dosar cât și în căile de atac prin care s-a menținut soluția de achitare (atașate la dosarul cauzei), disp.art.96 alin.5 din Legea nr.303/2004, nu-și găsesc incidența în cauză, rezultând că punerea la dispoziția celorlalți doi inculpați a autoturismului proprietatea reclamantului de către acesta din urmă s-a realizat în necunoștință de cauză, din lucrările dosarului penal rezultând că reclamantul nu a avut cunoștință despre faptul că acest autoturism urma a fi utilizat ca mijloc de transport pentru cantitatea de 30 kg.mercur metalic.
În consecință, raportat la cele de mai sus instanța a apreciat că în speță sunt întrunite ipotezele legale prev.de art.504-506 Cod de procedură penală privind luarea unei măsuri nelegale de arestare preventivă a reclamantului, pentru intervalul 08.04.20005 - 06.06.2005, astfel încât va aprecia acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată sub acest aspect și în principiu admisibilă.
În ce privește cuantumul concret al despăgubirilor solicitate de către reclamant instanța a reținut din probatoriul administrat în cauză, în speță din declarațiile martorilor (fila nr.41) și (fila nr.46), coroborat cu situațiile financiar contabile ale societăților comerciale la care reclamantul a deținut sau deține în prezent calitatea de asociat, înscrisuri depuse în ședința publică de la termenul din data de 12.09.2008, coroborat cu considerentele anterior prezentate vizând prejudiciul moral afectiv suferit de către reclamant, că acestea se prezintă a fi întemeiate, în cuantumul solicitat prin cuprinsul cererii introductive în instanță.
De principiu, pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru atingerea scopului acestei activități judiciare, apare necesară uneori luarea anumitor măsuri procesuale care constau în oarecare privațiuni sau constrângeri personale ori reale, determinate de condițiile și împrejurările în care se desfășoară procesul penal. În egală măsură însă în conținutul măsurilor de prevenție cu caracter de constrângere și privațiune ce aduc atingere dreptului fundamental al inviolabilității unei persoane legiuitorul este obligat să instituie garanții procesuale temeinice, de respectare strică a dispozițiilor legale care permit luarea acestor măsuri procesuale. Aceste garanții procesuale constau, pe de o parte în existența unor multiple condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se dispune luarea măsurii de prevenție în cauză, iar pe de altă parte în răspunderea asumată de către stat față de victimele acestor măsuri preventive în situația în care se dovedește că ele au fost nelegale, persoanele în cauză fiind scoase de sub urmărire penală sau în privința acestora dispunându-se revocarea măsurilor privative de libertate.
Asumarea răspunderii satului fundamentată în dreptul nostru prin disp.art.504-506 Cod de procedură penală prin raportare la art.52 alin.3 din Constituția României asigură dreptul la libertate al persoanelor ca drept fundamental recunoscut de art.3 și 9 din Declarația universală a drepturilor omului (". orice ființă umană are dreptul la viață, la libertate și la securitatea sa", " nimeni nu poate fi arestat, deținut sau exilat în mod arbitrar") precum și de art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (ratificată de România în Legea nr.30/1994).
Respectarea dreptului fundamental evocat mai sus și a principiilor descrise anterior a fost de altfel consacrată și prin jurisprudența constantă în materie a Curții Europene de Drepturilor Omului (de exemplu: cauza De, împotriva Belgiei, cauza Lukanov împotriva Bulgariei, cauza Baranowski împotriva Poloniei), jurisprudență recunoscută fără rezerve de către statul nostru ca fiind obligatorie, conform art.3 din Legea nr.30/1994 mai sus amintită.
În consecință, pe lângă reținerea îndreptățirii reclamantului la daunele morale solicitate, instanța urmează a avea în vedere, în stabilirea cuantumului lor concret și la împrejurările de fapt care conturează această îndreptățire, că percepția persoanelor din mediul reclamantului a fost substanțial diferită în momentul în care acestea din urmă au avut reprezentarea că reclamantul este și autorul unei infracțiuni deosebit de grave, ceea ce a determinat o depreciere în mod evident în această perioadă a imaginii reclamantului în societate.
Împotrivasentinței au declarat apel Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S M și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare.
Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul diminuării cuantumului daunelor morale acordate.
În motivarea cererii sale, apelantul reiterează ideea subliniată și în fața instanței de fond și anume aceea că nu s-a dovedit existența unui raport de cauzalitate între arestarea reclamantului și reducerea activității societății comerciale a cărui asociat era. În continuare, se arată că o astfel de relație nu există nici față de pierderea suferită de soția reclamantului care a pierdut o sarcină la începutul anul 2005, dar cu mult înainte de arestarea soțului ei.
Apreciază apelantul că, raportat la împrejurările speței și la durata stării de arest preventiv a reclamantului cuantumul despăgubirilor stabilite de instanță este exorbitant.
În ceea ce privește Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, apelantul solicită în principal schimbarea în întregime a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului,iar în subsidiar diminuarea daunelor morale acordate.
În susținerea acestei cereri se arată, în principal, că acțiunea trebuia respinsă deoarece în cauză sunt incidente prevederile art. 96 alin 5 din Legea nr. 303/2004, din probele administrate în cursul cercetării penale existând conturată suficient de clar participarea reclamantului la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, soluția de achitare nefiind imputabilă organului de cercetare penală.
Pentru susținerea cererii privind reducerea cuantumului despăgubirilor acordate apelantul face trimitere la soluțiile acordate de alte instanțe, inclusiv la valoarea daunelor morale acordate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinarea depusă, reclamantul a solicitat respingerea apelului apreciind că toate aspectele invocate de apelanți pentru a critica hotărârea instanței de fond sunt apărări asupra cărora Tribunalul Satu Mares -a pronunțat și că acestea nu sunt de natură a determina schimbarea soluției.
Cercetând criticile formulate,instanța reține următoarele:
În primul rând, motivul invocat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, care ar determina, în opinia apelantului, soluția de respingere a acțiunii nu este aplicabil în speță, deoarece se referă la persoane care în cursul procesului au contribuit la săvârșirea erorii judiciare, interpretarea literală a textului determinând concluzia că o astfel de atitudine trebuie să aparțină însuși reclamantului. Un exemplu în acest sens l-ar putea constitui, în anumite circumstanțe, recunoașterea faptei ulterior retractată sau posesia unor bunuri ce nu este explicată organului de cercetare penală. Reclamantul nu a avut o astfel de atitudine, el susținând de la început nevinovăția sa, iar faptul că a vorbit la telefon cu celelalte persoane implicate în săvârșirea faptei penale în perioada în care convorbirile erau interceptate nu este o faptă de natura celor care să dreptul său la încasarea despăgubirilor.
Problema cuantumului daunelor morale este o problemă lăsata la aprecierea judecătorului.
Instanța de apel apreciază că Tribunalul Satu Marea făcut o analiză pertinentă prejudiciului cauzat reclamantului prin măsura de arestare luată față de aceasta. Este adevărat că nu șocul arestării șotului ei a determinat pierderea sarcinii soției reclamantului, dar această arestare a survenit la câteva săptămâni de la evenimentul respectiv, într-o perioadă în care aceasta prezenta o sensibilitate accentuată și avea nevoie de sprijinul soțului ei. Nu numai că datorită arestării acestuia șotia reclamantului a fost lipsită de acest sprijin dar, a suferit un nou șoc și, pe fondul acestei stări a fost obligată să preia și activitatea societăților comerciale deținute de intimat pentru a împiedica falimentarea acestora.
În al doilea rând, corect a apreciat instanța de fond și aspectul potrivit căruia într-o comunitate a oamenilor de afaceri de anvergura celei din SMp ierderea reputației reclamantului a determinat o scădere a cifrei de afaceri, existând un raport de cauzalitate chiar dacă el este indirect.
Apreciind că nu sunt întemeiate criticile formulate, instanța va respinge, în temeiul dispozițiilor art. 296 cod procedură civilă, apelurile formulate, menținând în întregime hotărârea instanței de fond.
În baza art 274 cod procedură civilă, va obliga apelanții să plătească părții intimate reclamante suma de 15.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate apelurile civile declarate de apelantul pârât STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, sector 5 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța - nr. 3-5, județul S M și apelantul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M, str - nr. 8, județul S M în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în S M,-, județul S M împotriva sentinței civile nr. 1389/D din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
OBLIGĂ apelanții să plătească părții intimate reclamante suma de 15.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red dec
12.02.2009
Jud fond
Dact IC
2ex/13.02.2009
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader
