Eroare judiciara. Speta. Decizia 79/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 79/
Ședința publică din 21 octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul, domiciliat în M C,-, în prezent deținut în Penitenciarul Jilava, împotriva sentinței civile nr.1997 din 6 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 7 octombrie 2008 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată pentru data de 14 octombrie 2008 și apoi pentru astăzi, 21 octombrie 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă 1997 din 6 iunie 2007 Tribunalului Harghitas -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții chemați în garanție Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Justiției; s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta DGFP H reprezentanta intereselor pârâtului Ministerul Finanțelor Publice împotriva chemaților în garanție Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Justiției; s-a respins acțiunea reclamantului, împotriva pârâtului Satul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice; fără cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că prin încheierea penală nr.811 din 13 iulie 2004 Judecătoria Miercurea Ciuca dispus măsura arestării preventive a reclamantului pentru o perioadă de 30 de zile, respectiv 13 iulie 2004 până în 11 august 2004. Această măsură fiind menținută din nou prin încheierea nr.3 din 29.10.2004 a aceleiași instanțe.
S-a reținut de asemenea că prin sentința penală nr.1286 din 22 decembrie 2005 Judecătoriei Miercurea Ciucs -a dispus achitarea reclamantului pe motiv că fapta nu există, sentința rămânând definitivă atât la Tribunalul Suceava cât și la Curtea de Apel Suceava.
Ca urmare a acestei sentințe reclamantul a solicitat pagubele morale pentru lipsirea de libertate în mod nelegal în perioada 13 iulie 2004 - 17 ianuarie 2005.
Instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii patrimoniale a Statului Român pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare din următoarele considerente:
Prevederile art.96 din Legea 303/2004 modificată, prevăd că statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, răspunderea sa fiind stabilită în condițiile legii, iar la alin.3 se statuează în mod expres cazurile în care persoana vătămată are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale că sunt stabilite de Codul d e procedură penală.
Se arată că art.504 alin.3 și 4.pr.pen. prevede faptul că are dreptul la repararea pagubei persoana care în cursul procesului penal a fost privată de libertate ori i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
S-a reținut că în cazul de față, eroarea judiciară este pusă sub dubii întrucât în perioada 23 aprilie 2004 - 13 septembrie 2004, pe numele reclamantului au fost emise încă alte 4 mandate de arestare pentru săvârșirea de diferite alte infracțiunii ceea ce demonstrează faptul că reclamantul nu putea fi în stare de liberate decât după cercetarea judecătorească astfel că s-a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
S-a reținut că este admisibilă excepția lipsei calității procesuale pasivă invocată de pârâții chemați în garanție Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ și Ministerul Justiției întrucât Ministerul Justiției nu poate avea calitate procesuală în prezenta cauză, reclamantul urmând a se judeca numai în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ s-a apreciat că este stabilit de către legiuitor că statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare și că pentru repararea prejudiciului persoana vătămată se poate îndrepta numai împotriva statului reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul arătându-se că cu privire la cererea formulată dispozitivul sentinței este incomplet precizându-se că chiar dacă în considerente se menționează că cererea formulată de reclamant ar fi neîntemeiată în dispozitivul hotărârii se arată că cererea este respinsă fără menționarea: neîntemeiată, inadmisibilă.
Se precizează că hotărârea s-a pronunțat cu încălcarea art.260 alin.1 pr.civ. fiind afectată de nulitate.
Se invocă în apelul formulat și prev.art.108 ind.1 alin.1 pct.1 lit.a pr.civ. întrucât instanța nu s-a pronunțat în situația în care amânare pronunțarea de două ori, asupra unei cereri formulate de reclamant iar art.264 alin.1 pr.civ. prevede că motivarea hotărârii se face în cel mult 30 de zile iar în cazul de față acest termen nu a fost respectat.
Se susține de asemenea că din hotărârea pronunțată lipsesc motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele care s-au înlăturat susținerile părților astfel că se solicită admiterea apelului declarat, întrucât hotărârea nu a fost motivată în sensul prev. de art.261 alin.1 pct.5 pr.civ.
În întâmpinarea depusă de către DGFP H se solicită respingerea apelului formulat arătându-se că hotărârea atacată este întemeiată, reclamantul trebuind să facă dovada că prin arestarea preventivă nelegală a suferit un prejudiciu conform prevederilor art.1169 Cod civil.
Prin întâmpinarea depusă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ s-a solicitat respingerea apelului declarat și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică arătându-se că în mod corect instanța de fond a reținut că Ministerul Public nu are calitate procesuală pasivă în cauză prin admiterea excepției invocate de chematul în garanție și respingerea cererii de chemare în garanție, precizându-se că în baza art.505 alin.4 pr.pen. reparația este în toate cazurile suportate de stat prin Ministerul economiei și Finanțelor.
Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate precum și a prevederilor art.295, 297.pr.civ. instanța va admite apelul declarat și va desființa hotărârea atacată trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe Tribunalul Harghita avându-se în vedere următoarele considerente:
Art.261 alin.1 pct.5 pr.civ. prevede expres faptul că în hotărârea judecătorească se cuprind "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele prin care s-au înlăturat cererile părților" la alin.5 al acestui articol.
Apelantul a invocat acest text de lege în mod întemeiat, critică care adusă hotărârii atacate este fondată fapt ce atrage admiterea apelului declarat precum și desființarea hotărârii atacate, din cuprinsul său nereieșind motivele de fapt și de drept avute în vedere de către instanța de fond la soluționarea cauzei.
Ca urmare, se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în practica judiciară existând ca motiv de desființare a unei hotărâri judecătorești care nu reliefează cerințele prevăzute de alin.5 al art.261 pr.civ.
Instanța de fond la rejudecarea cauzei urmând a se pronunța asupra excepțiilor invocate și asupra cererilor formulate de părți cu motivarea în fapt și în drept a hotărârii ce va da dezlegare cauzei deduse judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul, domiciliat în M C,-, județul H, în prezent deținut în Penitenciarul Jilava, împotriva sentinței civile nr.1997 din 6 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Desființează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Tribunalul Harghita.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTOR 1: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
7 exp.
12.12.2008.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
