Eroare judiciara. Speta. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 84/
Ședința publică din 12 Iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Cu participarea doamnei procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ
Pe rol pronunțarea asupra apelul declarat de reclamantul, cu domiciliul ales la Cabinetul avocatului, în C,-, județul O, împotriva sentinței civile nr.500 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
In lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor și susținerile reprezentantului parchetului au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 5 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta când s-a amânat pronunțarea pe data de azi, iar în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
La data de 19.06.2008 reclamantul a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O solicitând instanței: obligarea pârâtului la plata sumei de 12.000 lei reprezentând despăgubiri materiale, cheltuieli de judecată, suportate în dosarul nr- al Curții de Apel Craiova; obligarea pârâtului la plata sumei de 40.000 lei cu titlu de reparații pentru daune morale; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată arătând că a fost pus sub acuzație pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie însă în urma soluționării acestei acuze printr-o hotărâre definitivă s-a dispus achitarea reclamantului. În urma acestui proces reclamantul a fost obligat să suporte cheltuieli de judecată în cuantum de 12.000 lei reprezentând onorariile de avocat iar pe de altă parte anchetarea sa pe o perioadă de 5 ani i-a cauzat un stres continuu, atât pentru el cât și pentru familia sa și prin urmare un prejudiciu de natură morală.
Tribunalul Olt investit cu soluționarea acestei cereri și-a d3clinat competența prin sentința civilă nr.1201/08.09.2008, în favoarea Tribunalului Harghita.
Investit cu soluționarea recursului, pe baza actelor administrate în cauză - hotărârile Tribunalului Dolj și al Curții de Apel Craiova, prin care s-au soluționat sesizarea parchetului privind săvârșirea infracțiunii de tâlhărie de către reclamant, Tribunalul Harghitaa respins cererea formulată de reclamant prin sentința civilă nr.500/12.03.2009.
În esență, Tribunalul Harghitaa constatat că într-adevăr reclamantul a fost inculpat pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, că a fost achitat printr-o hotărâre definitivă de sub acuza acestor infracțiuni însă cererea de acordare a despăgubirilor nu este fundamentată, disp.art.504 alin.1 Cod procedură penală nefiind incidente în cauză.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat apel reclamantul solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii civile așa cum a fost ea formulată.
În argumentarea apelului reclamantul a reiterat starea de fapt considerând că este îndreptățit să primească suma de 12.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în cadrul dosarului penal în care a fost achitat în acest sens reclamantul a invocat disp. art.274 Cod procedură civilă potrivit cărora cheltuielile de judecată pot fi solicitate și pe calea unei acțiuni separate dacă nu au fost soluționate în cadrul procesului.
În ceea ce privește despăgubirile pentru daunele morale reclamantul a criticat hotărârea instanței de fond considerând că aceasta s-a mărginit să constatate de răspunderea statului nu poate interveni deoarece reclamantul nu se găsește în situația prev.de 504 alin.1 Cod procedură penală fără a analiza celelalte temeiuri de drept și practica judiciară invocată în speță.
În numele Ministerului Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Haf ormulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, considerând că nu sunt fondate criticile aduse de reclamant în apel.
Astfel, Direcția Generală a Finanțelor Publice Haa preciat că temeiul de drept, invocat de reclamant este art.504 Cod procedură penală care instituie o răspundere a statului pentru arestarea pe nedrept a unei persoane și prin urmare, procedura de reparare a prejudiciului nu poate fi declanșată decât dacă se dovedește nelegalitatea măsurii preventive dispuse asupra unei persoane.
Verificând hotărârea atacată Curtea constată că apelul nu este fondat având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.112 Cod procedură civilă, prin cererea de chemare în judecată reclamantul trebuie să indice obiectul cauzei, valoarea după prețuirea sa dar și temeiul de fapt și de drept pe care se sprijină pretențiile sale.
Reclamantul deși a beneficiat de asistență juridică din partea unui avocat nu a indicat în cererea de judecată temeiul de drept al pretențiilor sale arătând doar că este îndreptățit să i se restituie cheltuielile de judecată suportate în procesul penal și în aceiași măsură să primească și despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin anchetarea sa pe o perioadă de 5 ani de zile.
În fața Tribunalului Harghita reclamantul prin același avocat a depus concluzii scrise în care reiterează pretențiile sale și invocă în schimb practica judiciară națională și practica Curții Europene a Drepturilor Omului. Practica la care face trimitere reclamantului se referă la acordarea de despăgubiri având ca temei juridic art.504 și 505 Cod procedură penală.
Raportat la această practica instanța de fond a analizat cererea în raport cu disp. art.504 și urm. Cod procedură penală.
Potrivit disp. art.504 Cod procedură penală persoana împotriva căreia s-a pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare și care în urma rejudecării este achitată precum și persoana care a fost privată de libertate în mod nelegal este îndreptățită la repararea pagubei suferite. Se observă că în cauză reclamantul a fost acuzat de săvârșirea a două infracțiuni, pentru care s-a dispus în final achitarea sa. Niciuna dintre instanțe nu a constatat vinovăția inculpatului ci dimpotrivă, iar în aceste condiții nu este incidentă prima situație prev. de art.504 Cod procedură penală pentru care pot fi acordate despăgubiri. De asemenea, cercetând actele depuse la dosar se constată că față de inculpat nu a fost dispusă o măsură privativă de libertate și deci nu se regăsește nici cea de-a doua situație reglementată de art.504 Cod procedură penală.
Potrivit art.129 Cod procedură civilă, dând aplicare disponibilității părților, instanța este obligată să analizeze cererea de chemare în judecată doar în limitele obiectului cererii așa cum a fost ea dedusă judecății. Deși nu a indicat în mod expres, (cu toate avea obligația să o facă, cu atât mai mult că avea asistență juridică asigurată) prin trimiterea la practica judiciară făcută în cadrul concluziilor scrise depuse la Tribunalul Harghita reclamantul a făcut în mod clar trimitere la disp.art.504 Cod procedură penală ca temei de drept al acțiunii sale.
Reclamantului nu-i poate fi permisă modificarea cererii de chemare în judecată în cadrul judecății apelului, în acest sens fiind aplicabile disp. art.294 alin.1 Cod procedură civilă. Cu alte cuvinte nu poate să investească instanța să cerceteze obiectul cererii sale privind acordarea de despăgubiri pentru daune morale sub un alt temei de drept direct în fața instanței de apel.
În baza acestor constatări Curtea reține că, în mod legal, instanța de fond a analizat cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor pentru daune morale.
Chiar dacă reclamantul ar fi invocat și un alt temei de drept în susținerea cererii sale de acordare a despăgubirilor pentru daune morale, Curtea constată că cererea sa nu ar fi fundamentată. Norma generală care reglementează răspunderea civilă delictuală, respectiv disp.art.998 - 999 cod civil condiționează acordarea de despăgubiri de existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între cele două aspecte și vinovăția celui despre care se susține că a săvârșit o faptă ilicită. Acestea sunt condiții cumulative ori în speță, reclamantul nu a făcut nicio dovadă, în primul rând că a existat un prejudiciu de natură morală atât pentru el cât și pentru familia sa, în al doilea rând că există o faptă ilicită și în fine, că ar exista un raport de legătură între cele două elemente.
Reclamantul a făcut trimitere la practica Curții Europene a Drepturilor Omului însă nu a indicat exact sub ce aspect i-au fost încălcate drepturile sau libertățile fundamentale. Art.6 din Convenția privind apărarea drepturilor și libertățile fundamentale stabilește o serie de standarde pentru a asigura un proces echitabil. În cauză reclamantul nu s-a plâns de faptul că procedura penală nu ar fi fost una echitabilă ci doar că anchetarea sa i-a cauzat un prejudiciu de natură morală.
În privința cheltuielilor de judecată se observă faptul că dispozițiile la care face referire reclamantul și anume art.274 Cod procedură civilă se referă la cheltuielile de judecată suportate în cadrul unui proces de natură civilă și nicidecum a unuia de natură penală. Codul d e procedură penală asigură suficiente garanții pentru ca în cadrul procedurii penale o parte diligentă să-și poată recupera cheltuielile judiciare suportate.
Astfel, la cererea părții, în conformitate cu art.349 Cod procedură penală instanța este obligată să se pronunțe asupra cheltuielile suportate de părți în litigiu.
Față de cele reținute, Curtea consideră că apelul este nefondat și în conformitate cu art.295 Cod procedură civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul, cu domiciliul ales la Cabinetul avocatului, în C,-, județul O, împotriva sentinței civile nr.500 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 Iunie 2009.
Președinte JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Pt., aflată în
concediu de odihnă,
semnează, președintele instanței,
Grefier,
Pt., aflată în concediu de odihnă, semnează,prim grefier,
Red.Fl.
Tehnored.CC/4 exp.
15.07.2009
Jd.fd.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
