Eroare judiciara. Speta. Decizia 96/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 96/
Ședința publică din 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Cu participarea doamnei procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamantul, domiciliat în L,-.8, jud. M, împotriva sentinței civile nr.1927 din 9 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul asistat de avocat, în substituirea avocatului,lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelul este declarat în termenul legal prevăzut de lege și este scutit de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată atașat spre studiu, dosarul nr.911/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Luduș.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate și admiterea acțiunii reclamantului pentru motivele invocate în apel. Reclamantul fiind supus unei cercetări penale abuzive din 1998 și până în anul 2005, apoi 13 noiembrie 2006, când a fost întocmit ultimul act abuziv, întrucât după 18 luni de la achitarea lui, să fie din nou cercetat pentru aceiași faptă. Odată cu arestarea sa pe 13 decembrie 2000 i-au fost sechestrate toate bunurile, făcându-se din aceasta o știre publică.
Reprezentantul apelantului în susținerea apelului invocă prevederile art.6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 8 din Declarația universală a drepturilor omului, art.48 din Constituția României și Decizia 45/1998 a Contenciosului Constituțional.
Reprezentanta Ministerului Public arată că față de actele și lucrările dosarului, instanța constatat prescripția dreptului material la acțiune al reclamantului, sens în care solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 1927 din 9 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, atât ca urmare a admiterii excepției, cât și pe fondul cauzei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut prevederile art. 504 alin. 2, 3 și art. 506 alin. 2 Cod procedură penală și faptul că acțiunea civilă formulată de reclamant și prin care acesta a invocat faptul că a suferit un prejudiciu material și moral datorită procesului penal soluționat prin hotărâre judecătorească și datorită reținerii, este prescrisă: procesul penal a fost soluționat definitiv la data de 13 ianuarie 2005 iar acțiunea reclamantului a fost formulată la data de 20 decembrie 2007, peste termenul de 18 luni prevăzut de art. 506 alin. 2 Cod procedură penală.
Prin rezoluția dată în dosarul nr. 911/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ludușs -a dispus doar încetarea urmăririi penale față de reclamant, fără a se stabili că reclamantul a fost privat de libertate în mod nelegal. În cauză nu este incident nici unul dintre motivele prevăzute de art. 504 alin. 3 Cod procedură penală.
S-a apreciat că, față de aspectele reținute, în cauză nu au relevanță celelalte prevederi invocate de reclamant.
Reclamantul a declarat apel împotriva acestei hotărâri, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, a arătat că a dobândit calitatea de inculpat ca urmare a unor cercetări abuzive efectuate împotriva sa, declanșate ca urmare a faptului că a îndrăznit să formuleze plângere penală împotriva administratorului SA din G, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții. Scopul acestor cercetări era intimidarea și determinarea sa de a-și retrage plângerea.
A înaintat plângere împotriva cap., pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu, cercetare abuzivă, scoatere ilegală a unor bunuri de sub sechestru, însă singurul rezultat a fost urmărirea sa prin tot județul, fiind amenințat cu arestarea, cu bătaia, familia i-a fost amenințată și intimidată, martorii propuși au fost urmăriți telefonic, amenințați și intimidați iar în fin al nu au fost audiați.
Din cauza celor întâmplate a ajuns la limita subzistenței, societatea sa comercială ajungând la faliment încă din 1998. făcut sesizări peste tot și după 7 ani a fost anunțat că a fost sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați pentru a se dispune efectuarea cercetărilor penale față de și, organele de conducere ale SA G, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. 1, 259 și art. 217 alin. 1 Cod penal.
Între timp a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie împotriva acestei societăți, pe motiv că ar fi intrat în posesia autotractorului prin violență. Întreg procesul penal a fost înșiruire de erori judiciare, acte și fapte nelegale ce i-au provocat grave prejudicii materiale și morale, vinovați de acestea fiind prepușii Statului Român.
nu s-au terminat prin faptul achitării sale, ci au continuat, pe considerentul că s-ar fi descoperit fapte noi săvârșite de el și că se impune reluarea cercetărilor.
Un alt aspect care a contribuit la prejudicierea sa gravă sub aspect material și moral, cu înrâurire puternică asupra sănătății, a fost întinderea nejustificată în timp (1998-2005-2006) a procesului penal. A menționat Hotărârea CEDO în cauza Stoianova și împotriva României, din 2005 și incidența dispozițiilor art. 6 alin. 1 din CEDO, art. 48 alin. 3 teza I din Constituția României, art. 504 alin. 2 Cod procedură penală, Decizia nr. 45 din 10 martie 1998 Curții Constituționale, art. 8 din Declarația Universală a Dreptului Omului.
La evaluarea întinderii despăgubirilor, instanța trebuia să aibă în vedere prejudiciul material și moral efectiv suferit ( damnum emergens, lucrum cessans), ca urmare a abuzurilor și erorilor judiciare menționate, cu consecința pierderii demnității publice, suferințele fizice și psihice îndurate, expunerea la disprețul public, atingerea gravă adusă onoarei și demnității persoanei sale, afectarea gravă a prestigiului profesional, precum și a personalității sale morale, care s-au întins pe o perioadă mult prea lungă de timp.
Tribunalul Mureș nu a ținut cont la pronunțarea hotărârii atacate de toate aspectele invocate și mai ales de Decizia Curții Constituționale și practica CEDO - absolut obligatorii pentru instanțele de judecată.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Maf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, apreciind că argumentele invocate de apelant nu pot fi reținute de instanța de apel.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, în virtutea efectului devolutiv al apelului, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În primul rând trebuie menționat că prin motivele de apel reclamantul nu a făcut referire la soluția pronunțată de instanța de fond, nefăcând nicio mențiune cu privire la admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune și la motivul respingerii petitului, analizat pe fond, mărginindu-se la a relua și dezvolta starea de fapt și temeiurile de drept aplicabile.
Curtea reține că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, prin hotărârea atacată stabilindu-se reala situație de fapt, în raport cu care s-a aplicat corect legea (art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă ).
Astfel, în mod corect s-a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata de daune materiale și morale, susținând că a suferit un prejudiciu material și moral, invocând existența unei erori judiciare datorate faptului că a fost cercetat și trimis în judecată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală și că a fost reținut la data de 13 decembrie 2000.
Instanța de fond a reținut și aplicat în mod legal prevederile art. 504 alin. 2, alin. 3 și art. 506 alin. 2 Cod procedură civilă.
Din studiul dosarelor penale acvirate spre studiu la prezentul dosar civil se constată că procesul penal a fost soluționat definitiv la data de 13 ianuarie 2005, iar acțiunea civilă a reclamantului a fost introdusă la instanța de fond la data de 20 decembrie 2007, cu depășirea termenului imperativ de 18 luni, prevăzut de art. 506 alin. 2 Cod procedură penală.
Ca atare, în mod corect s-a respins ca prescris petitul privind obligarea pârâtului la plata de daune materiale și morale pentru prejudiciul cauzat prin procesul penal soluționat definitiv prin decizia nr. 256 din 13 ianuarie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție. Motivele de apel invocate de reclamant pe fondul cauzei sunt superfluu a fi analizate, câtă vreme instanța de control apreciază corectă reținerea acestei excepții.
Cu privire la petitul respins pe fond, în mod corect s-a reținut că în cauză nu este incident nici unul din motivele prevăzute de art. 504 alin. 3 sau alin. 1 Cod procedură penală. Prin rezoluția dată în dosarul nr. 911/P/2006 al parchetului de pe lângă Judecătoria Luduș, s-a dispus încetarea urmăririi penale față de reclamant, în temeiul art. 10 lit.j Cod procedură penală, reținându-se existența autorității de lucru judecat, fără a se stabili că reclamantul a fost privat de libertate în mod nelegal. Cu atât mai mult cu cât în acest dosar penal nu s-a luat nici o măsură privativă de libertate.
textelor de lege și a hotărârii CEDO invocate în cererea de apel ar fi putut fi analizate doar în situația în care acțiunea civilă nu ar fi fost prescrisă sau ar fi fost incidente prevederile art. 504 alin. 3 Cod procedură penală.
Toate cele reținute mai sus duc la concluzia că hotărârea atacată este ferită de orice critici, urmând a fi menținută, cu consecința respingerii apelului reclamantului, în baza art. 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul, domiciliat în L,-.8, județul M, împotriva sentinței civile nr.1927 din 9 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond:
-16.11.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
