Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 1517/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1517/
Ședința publică din 06 octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul în M C,-,. A,.15, jud. H, împotriva sentinței civile nr. 96 din 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosar nr. 2540/258//2007.
La apelul nominal se prezintă recurenta asistată de avocat, lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termenul legal prevăzut de lege și este timbrat cu suma de 10, 0 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Se constată depusă la dosar din partea intimatului întâmpinare.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului recurentei, care depune la dosar un set de fotografi cu privire la drum și arată că nu mai are cereri de formulat.
Instanța pune în discuție excepția nulității recursului invocată de intimat prin întâmpinare.
Reprezentantul recurentei solicită respingerea excepției, arătând că nu sunt dezvoltate pe larg care sunt acele motive de nulitate, mai ales că s-au invocat prevederile art. 304 Cod procedură civilă.
Instanța respinge excepția nulității recursului, având în vedere că acesta a fost motivat în fapt și în drept.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului și modificarea atât a hotărârii pronunțată în apel cât și hotărârii pronunțată de primă instanță și admiterea acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată. că prima instanța a respins acțiunea reclamantei și a admis în parte cererea reconvențională a pârâtului, stabilind dreptul de servitute al pârâtului de a trece prin curtea reclamantei, deși există un alt drum de acces, dar care nu este amenajat, iar instanța de apel a reținut același aspect, conform concluziilor celor doi experți, că drumul nu este întreținut, existând doar posibilitatea de acces cu căruța, deși cei care circulă pe el trebuie să-l întrețină.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.624 din 6 aprilie 2009 s- respins acțiunea formulată de reclamanta pârâtă-reconvențională, în contradictoriu cu pârâtul, reclamant-reconvențional, ca neîntemeiată; s-a respins primul petit din acțiunea reconvențională și anume și anume constatarea că pârâtul reclamant-reconvențional este proprietarul porțiunii de teren în suprafață de 92 mp, ca inadmisibilă; s-a admis petitul doi din acțiunea reconvențională drept urmare: a obligat reclamanta-pârâtă reconvențională să-i permită trecerea lui, atât pe jos cât și cu mijloace auto pe terenul ei, câtre calea publică; a obligat reclamanta pârâtă-reconvențională, la plata cheltuielilor de judecată parțiale către pârâtul reclamant-reconvențional în cuantum de 3.366,7 lei din care suma de 1847,55 lei reprezentând onorariu avocațial și 19,15 lei reprezentând taxa timbru judiciar și timbru judiciar aplicat.
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că reclamanta pârâtă reconvențional este proprietara terenului situat în M C- iar pârâtul reclamant reconvențional este proprietarul terenului învecinat.
S-a constat că pârâtul reclamant reconvențional nu recunoaște faptul că antecesorii lui s-ar fi înțeles cu reclamanta pârâtă reconvențională asupra dezmembrărilor imobilului conform expertizei efectuată de.
La dosarul cauzei s-a depus declarația semnată de antecesorii pârâtului reclamant reconvențional prin care aceștia declară că recunosc schița de dezmembrare și identificare întocmită de expertul declarând că aceasta corespunde realității.
Prin expertiză criminalistică grafologică s-a dovedit că tatăl pârâtului a semnat actele depuse la dosarul cauzei.
În cauză s-a efectuat o expertiză de către ing.expert prin care s-au identificat cele două imobile în litigiu și s-a constatat existența drumului de acces de la drumul național până la care este proprietatea tabulară a reclamantei pârâtă reconvențională. În cauză s-a mai efectuat o expertiză efectuată de expert. Conform celei de a doua expertize s-a constatat că deși terenul înscris în CF 7301 formează proprietatea tabulară a reclamantei pârâtă reconvențional faptic o parte din acest teren face parte din suprafața de 927 mp înscris în titlul de proprietate nr.32396 din 14 iulie 1998 emis în favoarea antecesorului pârâtului reclamant reconvențional însă din eroare de identificare nu s-a operat corespunzător în cartea funciară veche.
Expertul a mai constatat că potrivit schiței de plan întocmită de expertul corpul funciar nr.III format din nr.top.4177/3, 4176/5 și 4178/4 în suprafață totală de 147 mp este drum de acces și.
Instanța de fond a reținut că din lungimea totală a drumului de acces din 64 de metri o porțiune de 40 (corespunzător suprafeței de 92 ) face parte și din suprafața de 927 mp înscrisă în titlul de proprietate nr.32396 din 14 iulie 1998 emis în favoarea antecesorului pârâtului reclamant reconvențional și ca atare această suprafață de 92 mp este înscrisă în ambele cărți funciare.
S-a constatat că întrucât terenul pârâtului reclamant reconvențional este considerat teren înfundat neavând altă cale de acces decât prin proprietatea reclamantei pârâte reconvenționale în baza art.616 cod civil s-a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
S-a reținut că prin acțiunea negatorie promovată reclamanta a contestat existența unui dezmembrământ indirect apărându-și dreptul ei de proprietate față de pârât, drept dobândit de către ea în baza unei hotărâri judecătorești care ca titlu de proprietate este opozabil oricărei părți.
S-a constatat că în cauza dedusă judecății reclamanta pârâtă reconvențională și-a dovedit dreptul de proprietate prin CF nr.7301 T față de pârâtul reclamant reconvențional care invocă dreptul de proprietate al antecesorului său înscris în CF 2611/N dobândit prin titlul de proprietate nr.32396/1998.
S-a apreciat că pârâtul a solicitat obținerea recunoașterii dreptului său de proprietate asupra terenului de 92 mp înscris în ambele cărți funciare printr-o acțiune în constatare în condițiile în care avea la îndemână o cerere în realizarea dreptului său și ca urmare s-a respins acest petit, dar s-a admis petitul privitor la obligarea reclamantei să-i permită trecerea pe terenul său către calea publică. Prin decizia civilă nr.96 din 23 iunie 2009 Tribunalului Harghitas -au respins apelurile declarate de părți reținându-se că:
Reclamanta și pârâtul sunt proprietari asupra unor terenuri intravilane învecinate.
S-a reținut că printr-o expertiză efectuată de expert s-a stabilit că terenul pârâtului poate fi considerat înfundat iar calea de acces propusă de reclamantă pentru folosința pârâtului nu este practicabilă fiind neamenajată, aceleași concluzii fiind susținute și de către expertul.
Ca urmare s-a respins apelul declarat de către reclamantă și s-a considerat aplicabile în speță prevederile art.616 și 617 Cod civil.
Referitor la apelul pârâtului se constată că în condițiile de suprapunere a terenurilor nu poate fi vorba de dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către numai una dintre părți întrucât ambii folosesc aceeași porțiune de teren și sunt proprietarii tabulari ai acestuia.
S-a considerat că în privința porțiuni de 92 mp înscrisă în ambele cărți funciare în mod legal instanța de fond a apreciat că, clarificarea situației juridice se poate face numai prin compararea titlurilor în cadrul unui proces de revendicare.
Împotriva deciziei civile nr.96 din 23 iunie 2009 Tribunalului Harghitaa reclamant recurs reclamata invocând prevederile art.304 pct.9 pr.civ. susținând că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În motivele de recurs formulate se reiterează starea de fapt menționată în acțiunea introductivă, faptul că pârâtul a înaintat o acțiune reconvențională și soluția instanței de fond.
Referitor la decizia atacată cu recurs se arată că instanța de apel a ajuns la concluzia așa cum au stabilit doi expert topografi că drumul de acces nefiind amenajat, terenul se consideră înfundat, dar drumul existent se arată că este drum public și acum și nu este șosea națională peste care să treacă pârâtul prin curtea reclamantei și peste podul de beton construit de reclamantă.
Recurenta susține că pârâtul poate ajunge foarte ușor la șoseaua națională pe drumul existent și ca urmare solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor pronunțate în fond și apel, admițându-se acțiunea formulată de reclamantă și respingerea acțiunii reconvenționale.
În întâmpinarea depusă de către intimat se solicită constatarea nulității recursului declarat precizându-se că nu îndeplinește condițiile prev. de art.302 ind.1 lit.c pr.civ. și în subsidiar respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
Se arată că motivarea recurentei are la bază un singur aspect, respectiv acela că ar exista un drum mai și astfel trecerea peste terenul reclamantei ar fi neîntemeiată aspect care nu rezultă din materialul probator administrat în cauză.
Se arată că din cele două expertize s-a constatat că nu există un alt drum fiind vorba de un teren înfundat astfel încât este absolut necesară înființarea unei servituți de trecere în vederea ajungerii la proprietatea pârâtului.
Ca urmare se solicită respingerea recursului declarat.
Examinând recursul formulat prin prisma prevederilor art.304 pct.9 pr.civ. invocate, se constată că este nefondat urmând a se respinge avându-se în vedere următoarele considerente:
Atât instanța de fond cât și instanța de apel au constatat, conform expertizelor efectuate în cauză de către experții și că, terenul pârâtului este un teren înfundat astfel încât sunt aplicabile în speță prevederile art.616 și 617 Cod civil.
Se constată că pârâtul neavând altă cale de acces decât un drum mai și impracticabil instanțele de judecată au făcut o corectă aplicare a legii în speța dedusă judecății astfel în cât criticile aduse se vor respinge ca nefondate.
În ce privește susținerea intimatului că recursul declarat este nul se va respinge avându-se în vedere că recurenta a invocat art.304 pct.9 pr.civ. ca temei de drept al recursului formulat și a indicat critica adusă hotărârii atacate și pronunțate de Tribunalul Harghita.
Aplicând prevederile art.274 pr.civ. reclamanta va fi obligată să plătească suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în M C-,.A,.15, județul H, împotriva deciziei civile nr.96 din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosar nr-.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului, domiciliat în M C,-,.16, județul H, suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 octombrie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
4 exp.
26.10.2009.
Jud.fond:Cs.
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
