Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 97/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 97/
Ședința publică din 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Cu participarea doamnei procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, cu sediul în B,- sector 1, împotriva sentinței civile nr.664 din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și este scutit de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în apel.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță ca temeinică și legală.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 664 din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția civilă în dosarul nr- s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, cu sediul în B în contradictoriu cu pârâtul, prin care s-a solicitat să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtului în Republica Ungară, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta și a solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate și în consecință admiterea acțiunii introductive așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului s-a arătat că pârâtul a fost returnat din Ungaria la data de 4 martie 2008, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat, conform talonului întocmit de lucrătorul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și astfel autoritățile române au luat act de măsura dispusă de autoritățile maghiare fără a putea cenzura returnarea pârâtului.
S-a mai arătat că în temeiul dispozițiilor art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 restricția poate fi instituită împotriva cetățeanului român returnat, fără a fi condiționată de verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea. S-a susținut de asemenea că măsura reglementată prin art. 38 lit. a din legea menționată se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că problema migrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern, cât și extern. Pe de altă parte, Legea nr. 248/2005 asigură implementarea atât a prevederilor constituționale, cât și a prevederilor Declarației Universale a Drepturilor Omului ale Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice și ale Protocolului nr. 4 la CEDO.
Reclamanta a mai invocat faptul că prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație, conform dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene, drept reglementat prin Directiva 2004/38/CE, prin acest act normativ nefiind înlăturat dreptul statelor membre de a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetățeni.
Reclamanta a relevat totodată faptul că returnarea unui cetățean român dintr-un stat membru al UE, în baza unui acord de readmisie se aplică atunci când s-a încălcat ordinea juridică internă a respectivului stat, de cetățeanul român cu privire la care se dispune returnarea. În speță, măsura returnării pârâtului este de natură să facă dovada deplină că acesta nu a respectat condițiile de intrare și de ședere în Ungaria în momentul verificărilor efectuate de către autoritățile maghiare competente și fiind în culpă pentru nerespectarea condițiilor de călătorie în străinătate, pârâtul trebuie să suporte consecințele faptelor sale, astfel că măsura restrângerii apare pe deplin justificată.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare sau alte cereri în apărare, neprezentându-se în fața instanței.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și în raport de efectul devolutiv al apelului și având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat să se dispună restrângerea exercitării dreptului de liberă circulație a pârâtului, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, invocând faptul că din documentele înaintate Direcției Generale de Pașapoarte de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră cu privire la pârât în vederea luării măsurilor conform competențelor și a dispozițiilor legale în vigoare, rezultă că în data de 4 martie 2009 lucrătorii au întocmit pe numele pârâtului înscrisul denumit "talon", însoțit de declarația acestuia, ca urmare a măsurii dispuse de autoritățile maghiare.
Din actele dosarului rezultă că la data de 4 martie 2009 pârâtul a fost predat de autoritățile maghiare Poliției de Frontieră din Vama Nădlac, acesta declarând că în anul 2007 fost arestat în Ungaria și a executat o pedeapsă privativă de libertate de un an și
Reclamata și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, conform cărora restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români în străinătate poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat, pe baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Prin aceste prevederi legale, nu se stabilește însă că prin simpla returnare dintr-un stat a unui cetățean român trebuie să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la liberă circulație. Dimpotrivă, luarea acestei măsuri este de competența instanțelor judecătorești, care trebuie să se pronunțe pe baza probelor administrate în cauză.
În speța dedusă judecății, curtea apreciază că trebuie analizată în primul rând compatibilitatea normei interne cu normele comunitare.
Prin dispozițiile art. 18.1 din Tratatul CEE se prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a circula și de a locui liber pe teritoriul statelor membre. De asemenea, prin art. 27 din Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE, directivă care a fost transpusă și în dreptul intern prin OUG nr. 102/2005, se stabilește că limitarea dreptului cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene la liberă circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică.
Norma internă invocată de reclamantă, respectiv art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 prevede posibilitatea restrângerii dreptului la liberă circulație dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În condițiile în care norma internă stabilește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică și care sunt stabilite de norma comunitară, se constată că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară. În atare situație, în virtutea principiului supremației dreptului comunitar, norma aplicabilă în cauză este cea comunitară, respectiv prevederile art. 27 din Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE, normă care a fost aplicată și de prima instanță.
În speță nu s-a dovedit incidența vreuneia din cauzele de limitare a dreptului la liberă circulație prevăzute de directivă și în consecință, prima instanță în mod corect a reținut că acțiunea formulată de reclamantă este nefondată, în contextul în care nu s-a dovedit că măsura de repatriere a pârâtului luată de autoritățile maghiare a fost bazată pe motive de ordine publică.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, curtea reține că sentința atacată este legală și temeinică și în consecință, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, apelul reclamantei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, cu sediul în B, str. -, nr. 29, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 664 din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția civilă în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/4ex
Jud.fond:
-19.10.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
