Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1005/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1005/
Ședința publică din 9 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr.521 din 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții și prin mandatar, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă - avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen și este timbrat cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință, schimbarea în tot a sentinței civile dată de instanța de fond și admiterea acțiunii reclamantei, pentru motivele invocate în scris la dosar, pe care le reiterează și oral. Depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial și copia deciziei civile nr.171/15.02.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1979 / 11.02.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara in dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâții și .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia civilă nr. 131/A/ 14.02.2006, pronunțata in dosar nr. 9710/C/2005 al Tribunalului Timiș, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2153/R/08.11.2006, pronunțata în dosar nr- al Curții de Apel Timișoara, s-a dispus rectificarea CF nr. 8400 T, nr. top 17182 si CF nr. 28409 T, nr. top 17183, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului R, cu privire la apartamentele 9, 15 și 16 din imobilul situat în T,-, jud. T și a restabilirii situației anterioare, prin înscrierea dreptului de proprietate asupra acestor apartamente în favoarea lui.
Prin sentința civilă nr.1979/11>02.2009 Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta -, în calitate de unică moștenitoare a defunctului, potrivit Certificatului suplimentar de moștenitor nr. 90/04.07.2008, întocmit la Biroul Notarial " - " T este proprietara tabulară a apartamentului nr.9 din imobilul situat în T,-, jud. T, așa cum rezultă și din cuprinsul extrasului de carte funciară nr.-, nr. cadastral 17182/IX.
Prin procesul-verbal de restituire încheiat la data de 07.08.2008 între Primăria T și - s-a procedat la predarea imobilului situat în T, str. -, nr.5, inclusiv a apartamentului nr. 9, imobilul din discuție, cu mențiunea că, pârâtă în litigiul de față, este titulara contractului de închiriere nr.220/4/17.05.1997, prelungit conform OUG 8/2004.
Pârâta este titulara contractului de închiriere nr.220/4/27.05.1997 încheiat cu Urbis RA T, contract prelungit în baza OUG 8/2004, până la 08.04.2009 și care are ca obiect apartamentul nr. 9 situat în T, str. -, nr.5, compus din 1 cameră, bucătărie și alimente.
Din conținutul expertizei efectuată în cauză s-a reținut că apartamentul nr. 9, urmare a modificărilor făcute, nu mai este dotat cu o de alimente, în prezent fiind compus din o cameră, o bucătărie și o baie. Nu s-a putut aprecia vechimea lucrărilor de construcții, însă s-a apreciat că modificările au fost făcute după anul 1975, înainteca reclamanta să dobândească calitatea de proprietar. Consimțământul reclamantei, în calitate de proprietar, ar fi fost necesar în măsura în care lucrările respective ar fi fost efectuate după ce acesteia i-a fost recunoscut dreptul de proprietate.
Ca temei de drept prima instanță a reținut incidența dispozițiile art.13 lit. g din OUG 40/1999.
Față de cele reținute, având în vedere că pârâtele se află în posesia unui contract de închiriere valabil, nefiind incidente dispozițiile art.13 din /1999, a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva sentinței civile nr. 1979 / 11.02.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara in dosarul nr-, a formulat apel reclamanta-apelantă -, înregistrat la Tribunalul Timiș la data de 21.04.2009 solicitând să fie schimbată în totalitate hotărârea și în rejudecare, să fie admisă acțiunea așa cum a fost formulată.
În motivare, s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a considerat că nu era necesar să se ceară consimțământul reclamantei pentru lucrările care au fost efectuate în apartamentul obiect al litigiului și a omis că constate că și în situația în care modificările ar fi fost efectuate înainte de retrocedarea imobilului către locator, chiriașa era obligată, eventual, să ceară consimțământul proprietarului la acel moment, adică Statului Român, să obțină avizele și autorizațiile necesare, iar pe cale de consecință, s-ar fi modificat și componența imobilului care făcea obiectul contractului de închiriere.
De asemenea, instanța de fond în mod eronat a constatat că sunt relevante în acțiune doar dispozițiile art. 13 lit. G din OUG nr. 40/1999, nu și cele ale art. 13 lit. H din același act normativ.
În drept, invocă dispozițiile OUG nr. 40/1999, precum și art. 282 și urm. pr.civilă.
Deși au fost legal citați cu mențiunea de a depune întâmpinare, conform dispozițiilor art. 115-118.pr.civ. intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare.
Prin decizia civilă nr.521/A/2.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta -, împotriva sentinței civile nr. 1979/11.02.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara in dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții și .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
OUG nr. 40/1999 a avut ca scop principal protejarea chiriașilor din imobilele naționalizate pentru care legiuitorul român a ales calea reparării prejudiciului prin restituirea acestora în natură, sens în care a prevăzut o nouă perioadă de 5 ani de prelungire a contractelor încheiate în perioada comunistă și prelungite conform Legii nr. 17/1994.
Cu toate acestea, au fost instituite și excepții de la prelungire, care sunt reglementate în art. 13 din Ordonanță, tocmai pentru a nu oferi o protecție socială chiriașilor care nu au nevoie de o locuință de la stat, fapt ce poate rezultă din acte obiective sau subiective, în care există o culpă a chiriașului în exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor contractuale și legale.
Rezultă deci că temeiul invocat de reclamantă nu poate constitui motiv de evacuare al pârâtelor, ci doar o cauză a neprelungirii contractului în anul 2004.
De altfel, însăși reclamanta recunoaște în acțiunea introductivă, penultimul paragraf, că "nu îi mai revine obligația de a încheia cu pârâtele 1 și 2 un nou contract de închiriere ".
S- apreciat că nu este incident cazul de la lit. haa rt. 13, întrucât pârâtele nu au pricinuit însemnate stricăciuni locuinței, modificările structurale sau funcționale neputând fi încadrate în categoria degradărilor.
Prin prisma considerentelor expuse, care determină omiterea analizării existenței consimțământului statului cu ocazia efectuării modificărilor de structură, în baza art. 296.pr.civ. tribunalul a respins apelul.
Impotriva deciziei civile nr.521 din 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în termen legal, a declarat recurs reclamanta -, solicitând admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și evacuării intimatelor din imobil.
In motivarea recursului s-a arătat că reclamanta este unica proprietară a apartamentului nr.9 din imobilul situat în T-, că pârâta a fost beneficiara contractului de închiriere nr.220/27.05.1997 încheiat cu Primăria T și prelungit prin OUG nr.8/2004 până la data de 8.04.2009.
Consideră că relevante în cauză sunt doar dispozițiile art.13 lit. nu cum, în mod greșit au stabilit cele două instanțe, că ar fi incidente dispozițiile cuprinse în art.13 lit. din OUG nr.40/1999.
Susține că pârâta a schimbat destinația cămării de alimente prin separarea acestei încăperi în două camere, fapt ce rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, că este evidentă astfel incidența disp.art.13 lit.h din OUG nr.40/1999, mai mult, începând cu data de 9.04.2009 contractul de închiriere nr.220/4/27.05.1997 și-a încetat efectele, astfel că, nu se mai poate dispune prelungirea acestui contract.
Prin urmare, reclamanta solicită admiterea recursului și invocă ca temei de drept dispozițiile cuprinse în art.304 pct.9 pr.civ.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art.304 și urm. pr.civ. Curtea stabilește că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta -, în calitate de unică moștenitoare a defunctului, potrivit Certificatului suplimentar de moștenitor nr. 90/04.07.2008, întocmit de Biroul Notarial " - " T, este proprietara tabulară a apartamentului nr.9 din imobilul situat în T,-, jud. T, așa cum rezultă și din cuprinsul extrasului de carte funciară nr.-, nr. cadastral 17182/IX.
La data de 07.08.2008 Primăria Tap redat reclamantei - imobilul situat în T, str.-, nr.5, inclusiv apartamentul nr. 9, compus din 1 cameră, bucătărie și alimente în care pârâta, locuia în temeiul contractului de închiriere nr.220/4/17.05.1997, prelungit conform OUG 8/2004.
Reclamanta a solicitat evacuarea pârâtei din acest apartament în temeiul art.13 lit.g și h din OUG nr.40/1999.
Potrivit art.13 lit. nu se aplică prelungirea contractelor de închiriere în cazul chiriașilor care au schimbat total sau parțial destinația ori structura interioară a locuinței fără consimțământul scris al proprietarului și fără aprobările legale, iar potrivit art.13 lit.h din OUG nr.40/1999, contractul de închiriere nu se prelungește în situația în care chiriașul a pricinuit însemnate stricăciuni locuinței, clădirii în care este situat aceasta, instalațiilor sau bunurilor aferente acestora ori care a înstrăinat fără drept părți din acesta.
In speța de față, modificările aduse de pârâte imobilului situat în T-.15, au fost efectuate după anul 1975 când proprietar al imobilului era Statul Român, modificările constând în transformarea unei părți din cămara de alimente într-o cameră de baie, iar la data predării apartamentului către reclamantă, respectiv la 7.08.2008 (prin procesul-verbal de restituire -1865) apartamentul avea componența descrisă în raportul de expertiză.
Cum la data efectuării modificărilor reclamanta nu era proprietara imobilului aceasta nu poate invoca în favoarea sa faptul că pârâta a efectuat modificările fără consimțământul său scris.
Nici incidența disp.art.13 lit. din OUG nr.40/1999 nu au fost dovedite în cauză, fapt ce rezultă din raportul de expertiză tehnică întocmit de către expertul pe parcursul soluționării cauzei la Judecătoria Timișoara.
Față de cele ce preced Curtea stabilește că recursul declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr.521 din 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- este nefondat, astfel că în temeiul art.312 pr.civ. urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr.521 din 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 noiembrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.:/3.12.2009
Tehnored./M/ 2 ex./3.12.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Erica Nistor, Carmina Orza
