Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1009/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1009/
Ședința publică din 23 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcărița
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile de apel nr.207/A/16.06.2008, pronunțată de Tribunalul Arad - secția civilă - în dosar nr- în contradictoriu cu intimații pârâți și, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul recurent G mandatar, pentru pârâții intimați avocat .
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind probe de administrat sau cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților.
Mandatarul reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților intimați, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.1802/18.03.2008 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Arada fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul G prin mandatar împotriva pârâților și, având ca obiect evacuare.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâților suma de 595 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul este proprietar tabular al imobilului situat în A,- Județul A, înscris în CF nr.19226
Pârâți au ocupat imobilul inițial în calitate de chiriași iar ulterior în calitate de proprietari, în baza contractului de vânzare cumpărare nr.5628/2004 încheiat cu Statul Român reprezentat prin SC SA.
Prin sentința civilă nr. 767/7.06.2006 a Tribunalului Arad, irevocabilă conform deciziei civile nr. 1029/17.10.2007 a Curții de Apel Timișoara acest contract de vânzare cumpărare a fost desființat, constatându-se nulitatea lui absolută.
Prin aceleași hotărâri s-a respins petitul din acțiune privind evacuarea pârâților, avându-se în vedere dreptul locativ conferit de art.6 și urm. din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 40/1999.
Prima instanță a considerat că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de a notifica chiriașul conform art. 10 alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 40/1999, dimpotrivă după primirea cererii de chemare în judecată, pârâții au fost cei care au notificat reclamantul, înștiințându-l că doresc încheierea unui contract de închiriere și că așteaptă notificarea prevăzută de art.10 alin.1 din OUG nr.40/1999.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel reclamantul care a solicitat admiterea acțiunii și evacuarea intimaților, invocând ca unic motiv de apel împrejurarea că această pricină se bucură că autoritate de lucru judecat, fiind soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 323/26.03.2008 Curții de Apel Timișoara, împrejurare în raport de care această cauză a rămas fără obiect.
Prin decizia civilă nr.207 /A/ 16.06.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arad - secția civilă - respinge apelul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr.1802/18 martie 2008 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Arad.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut în fapt și în drept că din examinarea deciziei civile nr. 36/A/6.02.2006 Tribunalului Arada rezultat că la acea dată titlul locativ al pârâtei nu fusese desființat și că în acel proces a figurat ca parte doar pârâta, nu și pârâtul, împrejurare confirmată și de cuprinsul minutei deciziei civile nr. 323/26 martie 2008 Curții de Apel Timișoara.
În cauză reclamanții au invocat ca temei al acțiunii lor faptul că pârâții au pierdut orice drept privind locațiunea, urmare a deciziei civile nr.1029/17.10.2007 a Curții de Apel Timișoara.
Așadar, cauza celor două acțiuni este una diferită, iar în plus autoritatea de lucru judecat este exclusă și de împrejurarea că în primul proces de evacuare nu a figurat ca parte pârâtul, nefiind astfel întrunite cumulativ cele trei condiții prevăzute de art. 1201 Cod civil.
Dacă sub aspect procesual, soluția preconizată în dosarul de apel nu ar putea vătăma pe apelantul G în raporturile juridice cu pârâta, față de care posedă un titlu executor de evacuare, iar soluționarea favorabilă a excepției autorității de lucru judecat nu ar fi însemnat schimbarea soluției de respingere, pronunțată de prima instanță și deci nici exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată, în raporturile juridice cu pârâtul, soluția tribunalului pornește de la constatarea că apelantul nu a criticat sentința primei instanțe sub aspectul fondului, mărginindu-se la singura obiecție privind excepția autorității de lucru judecat.
Întrucât apelul este motivat, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 292 alin.2 Cod procedură civilă, ci dispozițiile art. 295 alin.1 Cod procedură civilă, care obligă instanța să se pronunțe doar în limitele cererii de apel, cu mențiunea că nu a fost cazul invocării din oficiu a motivelor de ordine publică.
Așa fiind, potrivit principiului "tantum devolutum, quanttum apellatum", apelul formulat de reclamant apare ca neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii de apel a declarat recurs în termen legal, reclamantul G, solicitând modificarea ei tot, în sensul desființării ambelor hotărâri judecătorești invocând în drept art. 304 pct.9 Cod procedură civilă și motivând în esență că prezenta cauză se bucură de autoritate de lucru judecat, ea rămânând fără obiect, în mod practic reiterându-se aceleași motive invocate și în apel. Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art.299 și urm, Cod procedură civilă și în raport de unicul motiv de recurs invocat, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al reclamantului este nefondat, urmând a fi respins ca atare în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, deoarece bine și cu temei fost respins apelul aceluiași reclamant.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub aspectele invocate din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prevăzute de art.1201 Cod civil, când a confirmat soluția primei instanțe,neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 alin.2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul reclamantului, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.
Astfel, în dosar este bine stabilit că nu sunt întrunite cerințele legale prevăzute de art. 166 Cod procedură civilă, privind excepția puterii lucrului judecat, întrucât nu există tripla identitate de obiect, cauză și părți, așa cum pretinde art.1201 Cod civil, încât deci, în cauză nu este aplicabil motivul de recurs invocat,prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, deoarece hotărârea atacată nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fiind cazul respingerii acestui recurs.
Așa fiind, în raport de considerentele ce preced și cum criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să-l facă admisibil și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs al reclamantului, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu probele dosarului și cu respectarea principiului disponibilității, specific procesului civil, în sensul rezolvării prezentului litigiu, în limitele investirii instanței, recurentul nedovedind incidența în cauză a motivului de recurs, invocat, prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, căci nu sunt întrunite în mod cumulativ cele trei condiții prevăzute în art. 1201 cod civil care reglementează materia autorității de lucru judecat, potrivit tuturor argumentelor expuse mai sus.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, aflată în culpă procesuală, ca parte căzută în proces, recurentul reclamant va fi obligat să plătească intimaților pârâți menționați - și - la cererea acestora - suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, în recurs, reprezentând onorariu avocațial justificat cu împuternicirea avocațială nr.42/23.10.2008 și chitanța aferentă nr. -/2008, ambele ale Baroului A, aflate la dosarul cauzei de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile de apel nr.207/A/16.06.2008, pronunțată de Tribunalul Arad - secția civilă - în dosar nr- în contradictoriu cu intimații pârâți și, având ca obiect evacuare.
Obligă recurentul reclamant de mai sus să plătească intimaților pârâți menționați suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. TP/ 14.11.2008
Thred. 14.11.2008
Ex.2
Tribunalul Arad - Președinte,
Judecător.
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcărița
