Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1045/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(961/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1045
Ședința publică de la 17 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
JUDECATOR - - -
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenta-reclamantă- pârâtă ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR și de către recurenții-pârâți-reclamanți G, G, împotriva deciziei civile nr. 261 din 26.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât-reclamant G.
are ca obiect - evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, la prima strigare a pricinii, consilierul juridic, în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante-pârâte ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR, în baza delegației aflată la fila 18 dosar și recurenții-pârâți-reclamanți G și G, personal, lipsind intimatul-pârât-reclamant G.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimații-pârâți-reclamanți G și G solicită lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a fi prezent și avocatul ales, arătând că poate face dovada prin depunerea la dosar a împuternicirii avocațiale.
Curtea dispune lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a se prezenta și avocatul intimaților-pârâți-reclamanți, urmând a se pune în discuție excepția tardivității recursului declarat de recurenții-pârâți-reclamanți G, G.
La reluarea dosarului se prezintă, consilierul juridic, în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante-pârâte ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR, recurenții-pârâți-reclamanți G și G, personal și asistați de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr.58215/17.06.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, lipsind intimatul-pârât-reclamant G.
Curtea acordă cuvântul părților pe excepția tardivității declarării recursului de către recurenții-pârâți-reclamanți G, G.
Avocatul recurenților-pârâți-reclamanți G, G depune la dosar dovada înaintării recursului la Tribunalul București, respectiv factura poștală nr.-/27.04.2009 și confirmarea de primire datată 29.04.2009. Consideră că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, solicitând respingerea excepției invocată, întrucât termenul s-a prelungit până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, având în vedere sărbătorile.
Curtea, în urma verificărilor efectuate în dosar, constată că ultima zi de declarare a recursului era 27.04.2009.
Reprezentantul recurentei-reclamante-pârâte ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR solicită respingerea recursului declarat de recurenții-pârâți-reclamanți G, G ca tardiv formulat, întrucât ultima zi de declarare a recursului era 27.04.2009.
Curtea unește excepția cu fondul și acordă cuvântul părților pe recursul declarat de recurenta-reclamantă-pârâtă ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR și pe fondul cauzei în cazul în care se va trece peste această excepție.
Reprezentantul recurentei-reclamante-pârâte ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR, susținând oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul respingerii excepției autorității de lucru judecat în privința pârâtului-reclamant G și admiterea cererii principale și evacuare pârâtului-reclamant G, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenții-pârâți-reclamanți G, G, solicită admiterea excepției tardivității. În caz că se va trece peste această excepție solicită, pe fond, respingerea recursului ca neîntemeiat.
Avocatul recurenților-pârâți-reclamanți G, G, susținând oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Arată că din anul 2002 la zi numitul Gaa chitat contravaloarea lipsei de folosință a apartamantului în litigiu, nepărăsind acest spațiu, astfel că reclamanta nu a fost prejudiciată; reclamanta-pârâtă a fost notificată întrucât se solicita revendicarea imobilului; mai mult, din anul 1996 și până în prezent pârâtul-reclamant G nu a părăsit imobilul, fiind pro causa.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 B la data de 16.11.2007, sub nr-, reclamanta Administrația Fondului Imobiliar a solicitat evacuarea pârâților G, G și G din imobilul situat în B, - -, nr.l04, corp B, parter,.1, sector 4 și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a susținut că pentru spațiul cu destinația de locuință situat în B, - -, nr.104, corp B, parter,.1, sector 4, existat un contract de închiriere, nr.25005/09.12.1976, spațiul fiind abandonat de către titulara de contract la data de 07.10.2002. S-a mai arătat că în prezent spațiul este ocupat abuziv de către pârâți, după cum reiese din procesul-verbal de constatare încheiat la 14.02.2007 de un reprezentant al, Administrației Fondului Imobiliar și că, deși au fost somați să părăsească locuința respectivă, pârâții nu s-au conformat.
La data de 14.02.2008, reclamanta a depus la dosar o cerere precizatoare și modificatoare prin care a solicitat și obligarea pârâților la plata sumei de 616,73 lei, din care 598,38 lei reprezintă contravaloare de folosință, iar 18,35 lei penalități de întârziere aferente perioadei octombrie-decembrie 2007.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.61 din Legea nr.114/1996, republicată, art.26 și următoarele din OUG nr.40/1999 modificată, art. 998 999, 1073, 1429 pct.3, art.1439 alin. 2 cod civil și art. 120 din nr.OUG92/2003.
La data de 09.05.2008, pârâții G și G au depus la dosar o cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea reclamantei Administrația Fondului Imobiliar la încheierea unui contract de închiriere pentru apartamentul nr.1, situat în B, - - nr.104, Corp B, parter, sector 4.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâții-reclamanți au susținut că, potrivit adreselor Primăriei Municipiului B, spațiul respectiv, ca de altfel întregul imobil, este revendicat din anul 2001 de fostul proprietar, motiv pentru care Administrația Fondului Imobiliar nu mai poate vinde imobilul. Au mai susținut pârâții că sunt îndreptățiți la încheierea contractului de închiriere întrucât locuiesc în acel apartament din 1997, au achitat către reclamantă, în numele titularei de contract, sumele restante pentru imobil și penalizările aferente, iar din anul 2002, în nume propriu, au achitat reclamantei și toate sumele calculate de aceasta cu titlu de lipsă de folosință, pârâtul G are un handicap ce impune protecție specială, iar pârâta G nu realizează venituri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 119 Cod procedură civilă, art.3 Cod civil și cele ale Legii nr. 114/1996.
Prin sentința civilă nr. 2820/16.05.2008, pronunțată de către Judecătoria Sector 4 B, s-a admis în parte cererea principală, astfel cum a fost modificată, s-a dispus evacuarea pârâților G, G și G din locuința situată în B, - -, nr.104, corp B, parter,.1, sector 4, s-a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de 616,73 lei cu titlu de contravaloare a lipsei de folosință pentru spațiul respectiv în perioada octombrie - decembrie 2007 si penalități aferente, s-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâțiireclamanți G și G împotriva reclamanteipârâte - Administrația Fondului Imobiliar, fiind obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 10,3 lei, cheltuieli de judecată.
Examinând pe fond cererile formulate de părți, prima instanță a reținut că imobilul din B,-, corp B, parter,. 1, sector 4, compus din 2 camere și dependințe, a fost închiriat numitei de prin contractul nr. 25005 încheiat la data de 09.12.1976. Conform anexei la contract, alături de titulara de contract în locuința respectivă urma să locuiască și soțul său, numele acestuia fiind radiat însă la data de 25.04.1980 din lista persoanelor cu drept de a folosi imobilul închiriat.
Coroborând procesele verbale de constatare întocmite de reprezentanți
ai reclamantei la data de 14.09.2007, 14.01.2008, 31.01.2008 și 3.03.2008 cu mărturisirea pârâtei-reclamante G la interogatoriul luat din oficiu în ședința publică din data de 14.03.2008, instanța a reținut că spațiul locativ menționat mai sus, respectiv. 1 situat la parterul corpului B din B, - - nr. 104 sector 4, este ocupat în prezent de cei doi pârâțireclamanți și de pârâtul G, aceștia locuind în imobil din anul 1997. Cu privire la pârâtul G, față de dispozițiile art. 1206 Cod civil ce consacră regula indivizibilității mărturisirii judiciare, instanța a reținut că, potrivit susținerilor pârâtei-reclamante G de la același termen de judecată, din 14.03.2008, susțineri consemnate în încheierea de ședință respectivă, deși folosește imobilul, pârâtul G nu locuiește la acea adresă în mod permanent. Totodată, chitanțele depuse la dosar de pârâții-reclamanți atestă plata către reclamantă în perioada - a mai multor sume de bani cu titlu de contravaloare a lipsei de folosință pentru spațiul din B, - - nr. 104, și majorări de întârziere, inclusiv pentru lunile octombrie - decembrie 2007.
Pe de altă parte, potrivit relațiilor comunicate de Primăria Municipiului B cu adresele nr.19553/07.05.2008 și nr.-/ 16.04.2008, pentru imobilul situat în B, - - nr. 104 sector 4, compus din teren în suprafață de 751 mp și casă de locuit, imobil în care se află și apartamentul ocupat de pârâții-reclamanți, figurează cereri de restituire formulate de numita în temeiul Legii nr. 10/2001, care nu au fost încă soluționate.
Având în vedere existența acestor notificări, înregistrate la Primăria Mun. B sub nr. 12780 și 18977, încă nesoluționate, și dispozițiile art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, modificată, care interzic, sub sancțiunea nulității absolute, nu numai înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă, ci și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor acestei legi, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de legea menționată, instanța a apreciat neîntemeiată solicitarea pârâților-reclamanți G și G de a se dispune obligarea reclamantei-pârâte la încheierea unui contract de închiriere în beneficiul acestora pentru apartamentul nr. 1 din B, - - nr.104 corp B parter. 1 sector 4. Admiterea cererii reconvenționale în condițiile în care, potrivit actelor de la dosar, pârâții-reclamanți nu au deținut niciodată calitatea de chiriași ai apartamentului respectiv, ci au folosit spațiul doar ca tolerați, iar pentru imobil există o procedură administrativă de restituire în desfășurare, ar echivala cu obligarea reclamantei-pârâte la nesocotirea dispozițiilor imperative ale art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, ceea ce este inadmisibil, iar nimeni nu poate fi obligat la adoptarea unei conduite nelegale.
Totodată, întrucât prin probele administrate în cursul judecății nu s-a făcut dovada vreunui titlu care să confere pârâților-reclamanți G și G ori pârâtului G drepturi locative asupra apartamentului nr. 1 situat la parterul corpului B al imobilului din B, - - nr. 104 sector 4, instanța a dispus evacuarea acestora din spațiul respectiv.
În ceea ce privește contravaloarea lipsei de folosință în cuantum de 598,38 lei, pretinsă de reclamanta-pârâtă pentru perioada octombrie decembrie 2007 și penalitățile aferente, de 18,35 lei, instanța a reținut că pârâții-reclamanți au făcut dovada achitării acestor sume cu chitanțele seria - nr. - și nr. - din 25 și respectiv 27 februarie 2008 depuse la dosar în copie. Cum plățile respective s-au făcut pe parcursul procesului de față, ulterior depunerii la dosar a cererii modificatoare (14.02.2008), în raport de dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, instanța a respins aceste petenții ca rămase fără obiect.
Totodată, ținând seama de soluția ce se va pronunța pe fondul cauzei și de prevederile art. 274 Cod procedură civilă, instanța a apreciat că reclamanta-pârâtă este îndreptățită la recuperarea cheltuielilor de judecată efectuate în cauza de față taxa judiciară de timbru, în cuantum de 10 lei, și valoarea timbrului judiciar, de 0,3 lei, achitate pentru capătul de cerere având ca obiect evacuare.
Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, prin decizia civilă nr.261A/26.02.2009 pronunțată în dosarul nr- a admis apelul, schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis excepția autorității de lucru judecată în privința pârâtului reclamant G, pentru capătul din cererea principală modificată având ca obiect evacuarea.
În consecință a respins cererea principală de evacuare față de acest pârât ca fiind autoritate de lucru judecat în raport de sentința civilă nr.1275/05.03.2003 a Judecătoriei Sector 4
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că:
- În dosarul nr. 13322/2002 al Judecătoriei Sectorului 4 B, aceeași reclamantă, --, a chemat în judecată pe același pârât, G, solicitând, printre altele, evacuarea acestuia din imobilul din B,-, corp B, parter,. 1, sector 4, cele doua dosare, raportat la capătul de cerere privind evacuarea, având așadar aceleași părți, obiect și cauză. Dosarul anterior, nr. 13322/2002, a fost soluționat în mod definitiv și irevocabil, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1275/05.03.2003 (fila 27, apel), astfel încât instanța de față nu poate pronunța o nouă hotărâre cu încălcarea autorității de lucru judecat și nu poate cenzura hotărârea anterioară.
- Chitanțele depuse la dosar de intimații pârâți-reclamanți, care atestă plata către intimata reclamanta-pârâtă în perioada 2002-2008 mai multor sume de bani cu titlu de contravaloare a lipsei de folosință pentru spațiul în litigiu și majorări de întârziere, inclusiv pentru lunile octombrie - decembrie 2007, nu sunt de natură a conferi legalitate demersului apelanților de ocupare a locuinței, fiind obligați a acoperi prejudiciul suferit de partea adversă prin lipsirea acesteia de folosința imobilului.
Potrivit dispozițiilor art.21 din Legea nr.114/1996, republicată, închirierea locuințelor se face numai pe baza acordului dintre proprietar și chiriaș, consemnat prin contract scris și înregistrat la organele fiscale teritoriale. Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că apelanții pârâțireclamanți locuiesc în imobilul mai sus arătat fără forme legale, având în vedere că nu au încheiat un contract de închiriere cu proprietarul, contract care să le confere dreptul de folosință asupra imobilului.
Potrivit relațiilor comunicate de Primăria Municipiului B cu adresele nr.19553/07.05.200B și nr.-/16.04.200B,pentru imobilul situat în B, - - nr. 104 sector 4, compus din teren în suprafață de 751 mp și casă de locuit, imobil în care se află și apartamentul ocupat de pârâții-reclamanți, figurează cereri de restituire formulate de numita în temeiul Legii nr. 10/2001, care nu au fost încă soluționate.
Conform dispozițiilor art.21 alin.5 din Legea nr. 10/2001, în mod corect reținute de prima instanța, sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât reclamanta cât și pârâții G și G.
Reclamanta Administrația Fondului Imobiliar prin motivele de recurs arată că decizia este nelegală întrucât:
În mod greșit s-a respins acțiunea față de pârâtul G ca fiind autoritate de lucru judecată deoarece:
- Obligativitatea lucrului judecat nu mai poate fi reținută în condițiile în care sentința civilă nr.1275/05.03.2003 nu mai poate fi pusă în executare, titlul fiind prescris, și, în al doilea rând, faptele care au fost deduse judecății prin cererea de chemare în judecată care fac obiectul dosarului nr-, deși nu sunt de aceeași natură - ocuparea abuzivă a locuinței din - - nr. 104, - parter,.1 - acestea s-au petrecut într-un alt interval de timp - după pronunțarea sentinței civile la care instanța a raportat autoritatea de lucru judecat.
- Instanța de apel, acceptând excepția autorității de lucru judecat în privința pârâtului-reclamant G, pentru capătul de cerere privind evacuarea și, respingând cererea recurentei-reclamante de evacuare față de acesta, a dus la crearea unei situații absurde în care recurenta-reclamantă se află în imposibilitatea de a evacua o persoană care ocupă în mod abuziv o locuință aflată în administrarea sa, deoarece sentința civilă nr.1275/05.03.2003 nu mai poate fi pusă în executare.
Recurenții-pârâți G și G, la rândul lor critică decizia pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ședința publică din 17.06.2009, Curtea, având de soluționat recursul declarat de recurenții-pârâți-reclamanți G și G împotriva deciziei civile nr.261 A din 26.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în examinarea acestui recurs, a invocat, din oficiu, excepția tardivității recursului, în raport de dispozițiile art.301 Cod procedură civilă coroborate cu art.303 Cod procedură civilă.
În conformitate cu art.301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, recursul trebuind a fi motivat prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, conform art.303 alin.1 Cod procedură civilă.
Procedând la analiza excepției, potrivit art. 137 Cod procedură civilă, Curtea observă că aceasta este întemeiată.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, se constată că decizia civilă nr.261 A din 26.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă le-a fost comunicată apelanților-pârâți-reclamanți G și G, la data de 09.04.2009, astfel cum rezultă din dovezile de primire ale acestor comunicări (filele 24, dosar nr-), iar aceștia au exercitat recursul la data de 29.04.2009, cu depășirea termenului legal de decădere reglementat de art.301 Cod procedură civilă (fila 27 dos. recurs).
Cum recursul lor a fost declarat la data de 29.04.2009, înseamnă că acesta a fost formulat în afara termenului legal prevăzut de art.301 Cod procedură civilă.
Drept consecință, Curtea va respinge ca tardiv formulat recursul astfel declarat.
În ceea ce privește recursul declarat de Administrația Fondului Imobiliar, Curtea îl constată întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.405 Cod procedură civilă (1)"dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani. (2) Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. (3) Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie".
Cum titlul executoriu, respectiv sentința civilă nr.1275/05.03.2003 a Judecătoriei Sectorului 4 Bar ămas definitivă și irevocabilă prin neapelare (hotărârea fiind comunicată la data de 14.04.2003 - fila 28 dosar apel), Curtea constată că până la data promovării prezentei acțiuni 16-XI-2007 au trecut mai mult de 3 ani de la data când s-a născut dreptul de a cere executarea silită, astfel încât această hotărâre nu mai poate fi pusă în executare și nici nu mai poate fi opusă reclamantei puterea lucrului judecat.
Având în vedere că, din actele dosarului rezultă că pârâtul-intimat G locuiește în imobil fără titlul, considerentele instanței de apel, privind lipsa titlului și neplata la termen a chiriei referitoare la ceilalți pârâți-intimați, fiindu-i pe deplin aplicabile, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va admite recursul reclamantei, va modifica decizia în sensul că va respinge ca nefondat și apelul formulat de acest pârât.
Se vor menține restul dispozițiilor deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenții-pârâți-reclamanți G și G, împotriva deciziei civile nr. 261A/26.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât-reclamant G.
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR, împotriva aceleiași decizii.
Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul și față de pârâtul G.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Tehnodact. / 2 ex./10.07.2009
- Secția a III-a Civ. -;
Jud. Sectorului 4. - Civ. - -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
