Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1070/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1070/2009-
Ședința publică din 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Galeș Maria
- - - - judecător
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă cu domiciliul ales în O, P-cul, nr. 1,. 2, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA, cu sediul în O, str. -. -, nr. 3,. 3, județul B, intimatul CONSILIUL LOCAL, cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, județul B, împotriva deciziei civile nr. 383/A din data de 12.06.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr.7236 din 3 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-,având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenta pârâtă -lipsă,reprezentanta acesteia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din data de 16.04.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual și intimata reclamantă ASOCIAȚIA O prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale din data de 16.04.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind intimatul CONSILIUL LOCAL
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 14 lei și timbru judiciar în valoare 0,3 lei, precum și faptul că, prin registratură, la data de 4.06.2009,intimatul Consiliul Local al Municipiului Oad epus întâmpinare, după care:
Reprezentanta recurentei pârâte depune la dosar 3 poze, le-a prezentat și reprezentantului intimatei reclamante, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei reclamante învederează instanței că le-a văzut și nu solicită a-i fi comunicate, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului așa cum a fost formulat, în sensul respingerii cererii principale și admiterii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru. În esență, solicită a se constata că, hotărârea pronunțată de instanța de apel este netemeinică și nelegală, raportat la probele administrate în cauză, astfel, fără să existe vreo probă certă și concludentă, cele două instanțe au reținut că recurenta ocupă în mod abuziv spațiul intimatei, însă atâta timp cât aceasta nu folosește acest spațiu, acțiunea în evacuare a sa este neântemeiată și fără obiect. De altfel, cu ocazia cercetării la fața locului, instanța de fond a reținut că accesul la spațiul intimatei se face direct din strada - - și nu pe calea de acces spre boxa recurentei, dar cu toate acestea a reținut că pârâta a blocat această intrare, neexistând nici o probă în acest sens.Nu corespunde realității nici împrejurarea că recurenta ar deține cheile de la imobilul proprietatea intimatei, câtă vreme Consiliul Local O l-a vândut societății reclamante, astfel este imposibil ca pârâta să dețină aceste chei, deoarece nu i s-au predat niciodată, de nici una dintre intimate. Referitor la obligarea recurentei la refacerea zidului, menționează că instanța de apel a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, bazată pe susținerile reclamantei și fără să existe probe din care să reiasă că, recurenta a demolat acest zid, cu atât mai mult cu cât aceasta este o femeie singură, în vârstă, acesteia fiindu-i practic imposibil să efectueze lucrări de demolare a unor construcții, iar pe de altă parte arată că, beciul casei colective în care locuiește și unde se află și spațiul din litigiu, este în stare avansată de degradare, după cum rezultă din pozele azi depuse. În ceea ce privește cererea reconvențională a recurentei, învederează că, instanța de apel nici măcar nu s-a pronunțat asupra acesteia ci a considerat doar că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, reținând astfel că nu are nici o relevanță faptul că ceea ce s-a vândut reclamantei, nu este un spațiu comercial, deoarece în urma lucrărilor ce s-ar efectua în acest spațiu, acesta ar putea să devină unul adecvat unui spațiu comercial, motivare ce nu poate fi luată în considerare, întrucât destinația unui imobil se face pe baza unor înscrisuri care să fie opozabile și terților. Consideră totodată că, intimata Consiliul Local O, nu putea în baza unei simple adrese să modifice destinația spațiului din boxă în spațiu comercial, fără a se face o delimitare în subsolul casei, iar pe de altă parte, fiind o casă colectivă, nerealizându-se sistarea de indiviziune, apreciază că intimatele aveau nevoie de acordul locatarilor pentru modificarea destinației spațiului, deoarece prin această modificare și ei sunt prejudiciați.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinare, fără cheltuieli de judecată. În concluzie, apreciază că ambele instanțe au făcut o apreciere corectă a stării de fapt și a probelor administrate în cauză, astfel, faptul că recurenta deține în mod legal spațiul vecin, nu o îndreptățește ca în absența unui titlu valabil asupra spațiului care formează obiectul acestui litigiu, să aducă atingere atributelor pe care dreptul de proprietate le conferă titularului, acesta fiind astfel îndreptățit să beneficieze de protecția legală pentru a solicita pe cale judiciară încetarea folosinței exercitate fără titlu, ceea ce echivalează cu evacuarea din imobil. De altfel, cu prilejul deplasării instanței la fața locului, s-a constatat că accesul la imobil prin strada - - nu este posibil, intrarea fiind blocată, iar refuzul recurentei de a permite instanței intrarea în imobilul litigios, a determinat concluzia că aceasta ocupă în mod abuziv partea achiziționată de reclamantă.
În replică, reprezentanta recurentei pârâte precizează că, în situația în care ar exista un spațiu comercial, care de altfel nu există, accesul la el nu se poate realiza prin boxa proprietatea recurentei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față,instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7236 din 03.-12.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis cererea principală formulată de reclamanta ASOCIAȚIA împotriva pârâtei.
A fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențional împotriva reclamantei-pârâte reconvențional Asociația și a pârâtului Consiliul Local al mun..
S-a dispus evacuarea pârâtei-reclamante reconvențional din imobilul înscris în ind. 83.534 O nr. top. 2328/sp.com. în natură reprezentând spațiu comercial din casă colectivă cu o suprafață construită subsol de 82, 77 mp și suprafață utilă de 69, 47 mp situată administrativ în O-.
A fost obligată pârâta-reclamantă reconvențional să procedeze la ridicarea zidului despărțitor indicat de experta - în releveul întocmit prin linia punctată ( limita de proprietate ) în stadiul în care exista la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare.
A fost obligată pârâta-reclamantă reconvențional la plata către reclamanta-pârâtă reconvențional a sumei de 529 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare autentificat la BNP prin încheierea nr.1121/23.02.2006, reclamanta - pârâtă reconvențional a devenit proprietară asupra imobilului înscris în CF 83534 O, nr. top 2328/spațiu comercial ( fila 9 ).
După cum reiese chiar din înscrierile operate în cartea funciară, imobilul face parte dintr-o casă colectivă compusă din mai multe apartamente printre care se numără și cel aflat în proprietatea pârâtei - reclamantă reconvențional.
La baza dobândirii dreptului de proprietate de către ceas din urmă s-a aflat contractul de vânzare - cumpărare a locuinței în rate nr.1440/6.12.1996 încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995. Potrivit mențiunilor cuprinse în acesta, obiectul său derivat l-a constituit transferul dreptului de proprietate asupra apartamentului nr.1 compus din 2 camere, antreu, bucătărie, de alimente, boxă și boxă la subsol.
Potrivit art.9 alin.1 din Legii nr. 112/1995 chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art.14, pentru cumpărarea acestor apartamente, cu plata integrală sau în rate a prețului. Atât din această prevedere legală, cât și din ansamblul legii rezultă că obiect al contractului de vânzare - cumpărare în temeiul ei îl putea constitui numai locuința deținută anterior cu titlu de chirie. De altfel, în contractul de vânzare - cumpărare nr.1440/6.12.1996 încheiat de pârâta- reclamantă reconvențional se specifică în mod expres că locuința care se vinde este ocupată de cumpărătoare în baza contractului de închiriere nr.111.340/1.03.1996.
Așa fiind, pentru a se putea dispune desființarea unui alt act juridic ce privește vreo cotă parte a imobilului, e necesar să se fi cauzat vreo atingere unui drept sau interes legitim protejat al pârâtei - reclamantă reconvențional. În măsura în care o asemenea atingere nu s-a produs, este neîndoielnic că nu se poate proceda la desființarea actului juridic.
Din această perspectivă instanța a reținut că pârâta - reclamantă reconvențional putea dobândi în baza Legii nr. 112/1995 numai boxa de la subsol corespunzătoare apartamentului pe care îl deținea ca și chiriașă. Ea apare indicată în fișa suprafeței locative ( anexa 1 la contractul de închiriere nr.11340/1.03.1996 - filele 31-32 ). Potrivit acesteia, suprafața utilă totală este de 35,58 mp.
Comparând mențiunile amintite cu schița întocmită de d-na expert - ( fila 86 ) rezultă că pârâta - reclamantă reconvențional nu putea pretinde recunoașterea îndreptățirii la achiziționarea diferenței de 69,57 mp din subsolul imobilului. În calitatea sa de proprietar, Statul Român reprezentat prin Consiliul Local O putea proceda la înstrăinarea lui către orice persoană interesată.
Atestarea făcută anterior de către Primăria mun. O ( adeverința nr.8675/2006 - fila 27 ) referitoare la destinația imobilului - spațiu comercial - reprezintă un element important pentru determinarea prețului stabilit de reclamanta - pârâtă reconvențional și pârâtul Consiliul Local Întrucât ea emană de la instituție publică abilitată de lege în acest sens, conținutul ei se impune terților atâta timp cât din alte probe certe nu reiese contrariul. Or, probele administrate în prezenta cauză nu pot duce la o altă concluzie, astfel încât, instanța consideră că cererea reconvențională este nefondată și a respins-o ca atare.
În ceea ce privește cererea principală instanța a reținut că calitate de proprietară reclamanta-pârâtă reconvențional poate să-și exercite toate atributele conferite de dreptul de proprietate: jus possidendi, fruendi abutendi.
Folosirea bunului de către o terță persoană în absența unui titlu valabil este de natură să aducă atingere atributelor pe care dreptul de proprietate le conferă titularului său și ca atare să cauzeze acestuia un prejudiciu. În aceste condiții titularul dreptului real are posibilitatea de a solicita pe cale judiciară încetarea folosinței exercitate fără vreun titlu, ceea ce echivalează cu evacuarea lui din imobil în cazul în care obiectul dreptului de proprietate îl constituie un asemenea bun.
Nu are relevanță din această perspectivă dacă terța persoană are calitatea de proprietară asupra unui spațiu vecin atâta timp cât nu poate opune reclamantei-pârâte reconvențional un drept propriu.
Cu prilejul deplasării instanței la fața locului în vederea îndeplinirii actului procedural încuviințat la termenul din 19.11.2007, s-a constatat că accesul la imobil direct din str. - - în acest moment nu este posibilă, intrarea fiind blocată. Raportând această împrejurare la conținutul raportului de expertiză încuviințat în cauză, rezultă că singura intrare practicabilă în prezent este cea indicată de d-na expert ca fiind accesul la pivniță/demisol (fila 86).
Refuzul pârâtei - reclamantă reconvențional de a permite instanței intrarea în imobilul litigios în condițiile în care proba a fost solicitată chiar de ea, constituie un element ce permite ca în condițiile art.1203 cod civil să se tragă concluzia justeței susținerilor reclamantei - pârâtă reconvențional. Faptul că pârâta - reclamantă reconvențional este singura care deține cheile de la imobil și refuzul ei vădit nejustificat de a permite accesul la acesta converg spre ideea că ocupă în mod abuziv și partea achiziționată de către reclamanta - pârâtă reconvențional. Ca atare în raport de prevederile art. 480.civ. având în vedere că pârâta-reclamantă reconvențional nu poate invoca vreun drept propriu opozabil reclamantei-pârâtă reconvențional în privința imobilului va admite cererea principală sub acest aspect și va dispune evacuarea pârâtei-reclamante reconvențional din imobilul înscris în ind. 83.534 O nr. top. 2328/sp.com. în natură reprezentând spațiu comercial din casă colectivă cu o suprafață construită subsol de 82, 77 mp și suprafață utilă de 69, 47 mp situată administrativ în O-.
Referitor la cererea accesorie privind obligarea pârâtei-reclamantă reconvențional să refacă zidul ce desparte cele două spații, instanța reține că potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, acesta apare demo9lat parțial. În cuprinsul releveului întocmit de SC Proiect SRL la solicitarea reclamantei - pârâtă reconvențional anterior încheierii contractului de vânzare - cumpărare acesta apare evidențiat însă poartă mențiunea că este parțial demolat. Întrucât aceasta invocă cauzarea unui prejudiciu ulterior încheierii respectivului contract, este neîndoielnic că și eventuala obligație ce ar putea fi impusă pârâtei-reclamantă reconvențional trebuie să urmărească restabilirea situației de fapt din acel moment. Reconstituirea în întregime a zidului ar duce la îmbogățire fără just temei a reclamantei-pârâtă reconvențional întrucât obiectul derivat al contractului a fost determinat ținându-se seama și de schița amintită.
Așa fiind, având în vedere că pârâta-reclamantă reconvențional a fost cea care avut acces exclusiv la imobil și că prin fapta sa a împiedicat-o pe reclamanta-pârâtă reconvențional să exercite atributele de posesie și folosință asupra lui consideră că era singura care putea proceda la demolarea acestuia. Tocmai de aceea, cererea accesorie este întemeiată, urmând ca pârâta-reclamantă reconvențional să fie obligată la refacerea zidului în stadiul existent la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate, instanța a reținut că ele constau în onorariu avocațial și taxe de timbru. Ținând seama că cererea a fost admisă, în raport de art.274 cod procedură civilă consideră că se află în culpă procesuală pârâta, astfel încât a obligat-o la plata sumei de 529 lei cu acest titlu.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâta, solicitând instanței admiterea apelului. Modificarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii și admiterea cererii reconvenționale.
Prin decizia civilă nr.383/A din 12 iunie 2008, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta, în contradictoriu cu intimații ASOCIAȚIA O și CONSILIUL LOCAL O, împotriva sentinței civile nr. 7236 din 03.12.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prin contractul de închiriere nr. -/01.03.1996 încheiat între RAGCL O și, s-a dat în chirie locuința situată în O,-,. 1, având conform, fișei suprafeței locative și o boxă în suprafață de 35,58 mp.atașat contractului de închiriere aflându-se și releveul locuinței, precum și cel al boxei, iar în anul 1996 beneficiind de prevederile Legii nr. 112/1995, apelanta a cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1440/06.12.1996 locuința închiriată.
S-a mai reținut de tribunal că, conform art. 9 din Legea nr. 112/1995 chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, pot opta după expirarea termenului prevăzut de art. 14 pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.
S-a apreciat de instanța de apel că, apelanta nu putea dobândi mai mult decât ceea ce a deținut cu titlu de închiriere, astfel cum se identifică prin fișa locuinței, aceasta nefiind îndreptățită, cum în mod corect a reținut și prima instanță a pretinde recunoașterea îndreptățirii, la achiziționarea diferenței de 69,57 mp din subsolul imobilului, întrucât această suprafață nu este aferentă apartamentului pe care l-a cumpărat și pe care anterior l-a deținut cu titlu de chirie.
Proprietar asupra acestei părți din imobil a fost Statul Român, reprezentat prin Consiliul Local O, care în mod legal l-a înstrăinat intimatului Asociația, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP și intabulat în CF sub nr. 83534
Schița întocmită cu ocazia vânzării arată amplasamentul spațiului cumpărat și suprafața acestuia.
Așa cum reiese din procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit în primă instanță la data de 19.11.2007,s-a reținut de instanța de apel că, accesul la imobilul cumpărat de intimați direct din str. - -, în acest moment nu este posibil, intrarea fiind blocată de apelantă care deține cheile de la imobil și care ocupă în mod abuziv și partea achiziționată de către intimată, intimată care, în calitate de proprietar legal asupra spațiului litigios are dreptul să se bucure, potrivit art. 480 cod civil de toate atributele conferite de dreptul de proprietate, dispoziția de evacuare a apelantei fiind legală și temeinică.
Împrejurarea că în prezent spațiul cumpărat de către intimată nu are aspectul unui spațiu comercial,instanța de apel a reținut că nu împiedică ca prin investițiile pe care aceasta le-ar face ulterior, acest spațiu să devină unul adecvat desfășurării unei astfel de activități, destinația conferind-o proprietarul, iar calificarea unilaterală ca spațiu comercial nu afectează drepturile legitime ale apelantei, cât timp aceasta nu era îndreptățită la cumpărarea acestei părți din imobil în temeiul Legii nr. 112/1995.
De asemenea, s-a mai constatat de instanța de apel că, apelanta în mod abuziv a demolat parțial zidul despărțitor dintre cele două părți ale imobilului pentru a ocupa și folosi spațiul cumpărat de intimată.
Față de cele arătate, tribunalul a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta în contradictoriu cu intimații Asociația și Consiliul Local O, împotriva sentinței civile nr. 7236 din 03.12.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
Nu au fost acordate cheltuielile de judecată solicitate de către intimata Asociația, întrucât nu s-a făcut dovada acestora.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, solicitând admiterea lui, casarea deciziei recurate și rejudecând să se admită apelul așa cum a fost formulat în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii acțiunii reconvenționale.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că ocupă abuziv spațiul proprietatea intimatei, că a blocat accesul la acest spațiu, întrucât nu s-a administrat vreo probă în acest sens. Mai mult de vreme ce nu s-a dovedit că folosește acest spațiu în mod greșit instanțele au dispus evacuarea ei, fiind o cerere fără obiect. De asemenea nu s-a făcut nici o dovadă a faptului că zidul despărțitor între boxa ei și spațiul cumpărat de intimată, ar fi fost demolat de recurentă, zidul fiind și în prezent în starea în care se afla la momentul închirierii spațiului.
Cu privire la modul de soluționare a acțiunii reconvenționale, în mod eronat a reținut instanța de fond ca nefiind relevant aspectul că obiectul vânzării nu este încă un spațiu comercial, pentru că el poate deveni așa ceva, întrucât nu putea Consiliul Local printr-o simplă adresă să schimbe destinația spațiului mai ales că fiind vorba de o stare de indiviziune era necesar și acordul celorlalți coproprietari, aceștia fiind prejudiciați de schimbarea destinației subsolului comun, ne-mai fiind asigurat accesul la contoarele de apă și la instalațiile de la subsol în cazul unei defecțiuni.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul Consiliul Local O, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, instanța constată că recursul este nefondat și-l va respinge în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Dispoziția referitoare la evacuarea din spațiu pentru folosința lui abuzivă s-a luat în baza constatărilor expertului și a concluziilor trase de instanță ca urmare a deplasării la fața locului. Astfel potrivit concluziilor expertului, cele două spații de la subsol coexistă, erau separate printr-un zid care la data efectuării expertizei era demolat și întrucât accesul direct din strada - - este blocat, singura posibilitate de acces fiind prin spațiul boxă ce aparține recurentei, în mod logic s-a ajuns la concluzia că doar recurenta a demolat zidul despărțitor pentru a se folosi și de spațiul ce a fost vândut Asociației.
În altă ordine de idei, dacă nu ocupă spațiul Asociației, recurenta nu are de ce să fie afectată, dar opoziția constată denotă exact contrariul, ceea ce însemnă că concluziile instanțelor de fond și apel sunt corecte și implicit și soluția adoptată față de cele reținute. Faptul susținut de recurentă în sensul că zidul ar fi fost în starea în care se află și în prezent încă din momentul închirierii, trebuia dovedit de ea, deoarece expertul a constatat că au rămas urmele zidului despărțitor, iar dacă se coroborează acest lucru cu aspectul că recurenta nu a permis accesul instanței la momentul când a fost la fața locului și cu faptul că doar recurenta are acces la spațiu, în mod logic s-a ajuns la concluzia că doar recurenta avea interesul și a acționat în sensul în care s-a ajuns la starea actuală de lucruri.
Criticile privitoare la modul în care a fost soluționată acțiunea reconvențională sunt de asemenea nefondate, întrucât nu are nici o relevanță cum au intitulat părțile contractante obiectul vânzării, respectiv faptul că este sau nu spațiu comercial. Important este că spațiul la subsol există, că putea fi vândut de proprietar atâta vreme cât nu a dispus de o cotă mai mare decât avea în proprietate și că nu există motive de nulitate a contractului.
Așa fiind recursul este în totalitate nefondat și va fi respins, urmând a se constata că, partea intimată Asociația nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta cu domiciliul ales în O, P-cul, nr. 1,. 2, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA, cu sediul în O, str. -. -, nr. 3,. 3, județul B, intimatul CONSILIUL LOCAL, cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, județul B, împotriva deciziei civile nr. 383/A din 12.06.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red.concept decizie -
Data:9.06.2009
Jud.fond
Jud.apel /
Dact.
Data:11.06.2009
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Galeș Maria
