Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 110/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 110/2009
Ședința publică de la 06 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
Judecător
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâtul împotriva deciziei civile nr. 274 din 13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- având ca obiect evacuare, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și pârâții intimați și.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat cu împuternicire în reprezentarea recurentului pârât, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care.
Avocat declară că nu mai are alte cereri de formulat și nu solicită termen.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul mandatarului recurentului pârât.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea ca netemeinică și nelegală a deciziei atacate învederând în primul rând faptul că apelul era timbrat așa cum există dovada la dosar și cum instanța a impus achitarea sumei de 356,33 lei care se achită pentru termenul de 22 septembrie 2008, taxa judiciară de timbru ulterioară, dovedită cu cea de-a doua chitanță fiind achitată ulterior, astfel că instanța în mod greșit anulează ca insuficient timbrat apelul pârâtului, deși dovezile existau la dosar la data pronunțării. Mai susține că în mod nejustificat instanța de apel respinge cererea sa de amânare, sens în care se consideră că acest fapt este o denegare de justiție, fiind încălcate astfel dispozițiile Legii nr. 146/1997, pe care le citează, sens în care, în cazul în care nu ar fi existat dovezile la dosar, instanța ar fi putut să dea în debit pârâtul pentru suma reprezentând taxa judiciară de timbru neachitată la fond, din acest motiv fiind împiedicat efectiv a avea acces liber la justiție și la o soluționare justă a cauzei. În concluzie, apreciind acest motiv de recurs ca fiind fondat, solicită instanței admiterea căii de atac, cu trimiterea cauzei în rejudecare la instanța de apel.
Instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, precum și față de cele expuse de mandatarul recurentului pârât, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.2529/2008 pronunțată de Judecătoria Sibiua fost admisă acțiunea formulată de reclamanții și, împotriva pârâților, și și în consecință, s-a dispus evacuarea pârâților și a bunurilor mobile pe care le dețin aceștia din imobilul situat în Sibiu, str.- -.19.13 înscris în CF 29833 Sibiu, nr.top.2852/4.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvențională, care au fost obligați să plătească pârătului-reclamant reconvențional suma de 12.490 lei, reprezentând contravaloarea investițiilor.
A fost respins petitul privind instituirea dreptului de retenție și s-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că imobilul în litigiu este proprietatea reclamanților, care l-au dobândit cu titlu de cumpărare la licitație, fiind anterior proprietatea pârâtului.
După eliberarea actului de adjudecare, dar înainte de întabulare, pârâtul a vândut imobilul pârâților.
Prin sentința civilă 6522/2004 a Judecătoriei Sibius -a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți și s-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate pe numele reclamanților.
Prima instanță a constatat că reclamanții au făcut dovada ocupării fără titlu a locuinței de către pârâți, apreciind ca admisibilă și fondată a cererii de evacuare.
În privința investițiilor, instanța de fond a avut în vedere probele testimoniale administrate, coroborate cu poziția pârâților reconvenționali care recunosc investițiile și cu raportul de expertiză dispus în cauză.
Pe baza acestor probe, instanța de fond a apreciat întemeiată în parte cererea reconvențională, în raport cu investițiile solicitate în măsura dovedirii lor, și a respins capătul privind instituirea dreptului de retenție în favoarea reclamanților reconvenționali.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul-reclamant reconvențional care a solicitat schimbarea hotărârii în sensul admiterii în întregime a cererii reconvenționale.
În expunerea de motive apelantul susține în esență, că în mod greșit au fost respinse obiecțiunile la raportul de expertiză și s-a respins cererea de instituire a dreptului de retenție, deoarece reclamanții-pârâți reconvenționali nu au achitat suma datorată, neavând relevanță faptul că aceștia nu au intrat în posesia imobilului.
Prin decizia civilă nr.274/2008, Tribunalul Sibiua anulat ca insuficient timbrat apelul pârâtului, reținând că sancțiunea anulării trebuia aplicată încă din 22.09.2008, când apelantul s-a prezentat fără să-și îndeplinească obligația achitării taxei de timbru, dar instanța a făcut aplicarea prevederilor art.21 din Legea 146/1997, acordând un nou termen pentru plata obligației, fără însă ca partea să se conformeze.
Instanța de apel a reținut că nu poate lua în seamă plata datorată după încheierea dezbaterilor, deoarece judecata se face în funcție de actele existente în dosar, iar repunerea pe rol a cauzei nu a fost posibilă, având în vedere că prin cererea depusă nu s-a invocat nici un motiv care să fie luat în seamă de instanță fără a reprezenta o favorizare a apelantului în detrimentul intimatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul care a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, invocând prevederile art.304 pct.9 cod procedură civilă, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele de recurs se arată că taxa de timbru pentru apel a fost achitată încă de la primul termen, iar neplata taxei de timbru pentru fond nu poate să atragă sancțiunea anulării apelului. Se susține că a fost încălcat dreptul la apărare al apelantului prin respingerea cererii de amânare și că este fără relevanță că măsura anulării trebuia luată la termenul din 22.09.2008, câtă vreme nu s-a luat această măsură.
Recurentul arată, de asemenea, că instanța de fond nu a dispus repunerea pe rol a cauzei, astfel cum s-a solicitat.
Recursul este legal timbrat (23).
Reclamanții intimați au solicitat respingerea ca neîntemeiat al recursului (25-26).
Verificând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea constată fondat recursul de față și urmează să-l admită pentru considerentele ce vor fi expuse:
Instanța de apel a reținut în mod corect că dispozițiile care reglementează obligația de plată a taxei de timbru sunt prevăzute de art.20 din Legea 146/1997 dar, raportat la înscrisurile depuse la dosar, a făcut o greșită aplicare a acestor prevederi legale.
Astfel, la termenul din 8.09.2008, în fața instanței de apel s-au prezentat doar intimații reclamanți, care au depus întâmpinare, cauza fiind amânată la cererea acestora pentru a se comunica apelantului întâmpinarea, instanța dispunând prin încheiere și revenirea cu citarea apelantului cu mențiunea achitării taxei de timbru (19).
La termenul din 22.09.2008, apelantul a achitat taxa de timbru de 356,33 lei pentru apel, astfel că nu corespunde realității reținerea instanței de apel că la termenul menționat nu era achitată taxa de timbru.
În aceste condiții, in mod greșit instanța a constatat că apelul este netimbrat, întrucât, potrivit art.20 alin.3 din Legea 146/1997, sancțiunea anulării cererii se aplică dacă această obligație nu era îndeplinită la termenul la care instanță. În speță, instanța a înțeles să amâne cauza pentru data de 22.09.2008 în vederea achitării taxei, termen la care apelantul a făcut dovada îndeplinirii obligației stabilite. Ca urmare, cererea a fost timbrată conform celor dispuse de instanță, și se impunea cercetarea pe fond a apelului.
În ce privește taxa de timbru datorată la fond, Curtea reține că potrivit art.20 alin.5 din Legea 146/1997, în situația neachitării acestei taxe, stabilită de instanța de control judiciar pentru toate fazele procesuale anterioare, se va dispune, prin hotărâre, obligarea părții la plata acestor taxe.
Ca urmare, instanța de apel nu era ținută, în cercetarea apelului, de plata taxei de timbru datorată pentru fond, care de altfel a fost achitată înăuntrul termenului de pronunțare (45).
Pentru toate aceste considerente, reținând că instanța de apel a soluționat în mod greșit cauza fără a intra în cercetarea fondului făcând aplicarea art.20 al.3 din Legea 146/1997, Curtea constată fondat recursul pârâtului, față de dispozițiile art.304 pct.9 cod procedură civilă și în consecință, în baza art.312 pct.5 cod procedură civilă, îl va admite, va casa decizia atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.
Asupra cheltuielilor de judecată se va pronunța instanța de apel, inclusiv în privința celor făcute în prezentul recurs.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.274/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Casează decizia atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 Martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - -
- -
Grefier,
Red.
Dact. 2ex/11.03.2009
Jud.. Jud.fond
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
