Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 109/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 109/2009
Ședința publică de la 06 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
Judecător:
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 286 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- având ca obiect partaj judiciar, în contradictoriu cu pârâții intimați jr., și .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent, personal și asistat de avocat (împuternicire fila 58), și pârâții intimați jr. și asistați de avocat, lipsind pârâții intimați și.
Având în vedere faptul că titularul completului de recursuri C3, domnul judecător și-a încetat activitatea conform Decretului nr. 368 publicat în Of. nr. 129/02.03.2009, în conformitate cu art. 98 și următoarele din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, completul s-a complinit prin prezența următorului judecător de serviciu desemnat prin persoana doamnei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța, în deliberarea față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului pentru motivele invocate, obiectul litigiului constituindu-l rectificarea de CF, sistarea de indiviziune și plata investițiilor făcute de către reclamant la imobilul în speță. Mai susține faptul că nu s-a clarificat situația de fapt, existând concluzii diferite ale celor trei experți raportat la stabilirea suprafeței imobilului, sens în care soluția de casare, pentru a doua oară, s-ar impune și în vederea efectuării unei expertize de către trei experți, solicitare de probațiune care s-a făcut atât la fond cât și în apel, însă concluziile au fost diferite. În subsidiar, solicită admiterea recursului cu consecința admiterii acțiunii formulate inițial, rectificarea suprafeței de CF, raportat la faptul că în urma partajului efectuat în anul 1995 s-a stabilit cert diferența de suprafață și calea de urmat este tocmai rectificarea de CF raportat la faptul că există înțelegere amiabilă între părți. Consideră că se mai impune și sistarea stării de indiviziune a imobilului conform variantei I din expertiza întocmită de expert, însă instanța, în mod greșit, a apreciat că varianta II ar fi soluția legală, lucru evident eronat atât timp cât îl dezavantajează net pe reclamant, în opinia sa varianta I fiind cea care ține cel mai bine cont de interesele părților și cotele așa cum se cuvin acestora și de faptul că aceștia vor să dea imobilului destinația de locuință. O ultimă problemă, cu privire la investițiile realizate, consideră că în mod greșit instanțele au respins pretențiile reclamantului pentru faptul că acesta ar fi fost de rea-credință, lucru neadevărat atât timp cât aceste investiții s-au realizat în calitate de coproprietar și nu la imobilul proprietatea altuia, neimpunându-se acordul expres al celorlalți. Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului de față. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului, menținerea deciziei tribunalului ca fiind legală și temeinică. În primul rând învederează că în cauză s-au efectuat patru expertize topografice și două în construcții prin care s-a urmărit să se stabilească suprafața reală a imobilului și dacă este partajabil în natură, iar experții au concluzionat că imobilul nu e partajabil în natură, lucru ce se coroborează cu probațiunea deja existentă la dosar, iar instanța s-a considerat edificată și a respins solicitarea reclamantului în probațiune. Mai susține faptul că reclamantul nu a cerut rectificarea de CF cu privire la imobilul propriu, cu a solicitat o reunificare a cărților funciare existente, urmând o nouă dezmembrare, deși se știe că parcelele pretinse sunt folosite de pârâți, o astfel de operațiune fiind nelegală și imposibilă. Cu privire la partajul din 1995, părțile, de comun acord, au stabilit formarea a trei parcele de cca 1050 mp, urmând ca reclamantul și pârâții să dețină un lot în indiviziune pe care se află construcții, această parcelare ducând la imobile de sine stătătoare, iar actele încheiate atunci întră în circuitul civil și produc efecte juridice. Ulterior, se mai arată, pe aceste parcele s-au construit case, lucru care, dacă s-ar face o reunificare și o nouă redezmembrare, prin modificarea suprafețelor de CF și modificarea granițelor deja existente, ar afecta amplasamentul construcțiilor, aspect impus și care rezultă și din expertizele topo și în construcții care arată că suprafața în plus folosită de pârâți nu aparține topografic imobilului în litigiu și nu face obiectul proprietății părților. Astfel, având în vedere imposibilitatea de a te întabula și a-și apropria un bun care nu-și aparține, instanțele s-au edificat și au pronunțat o soluție corectă cu privire la faptul că suprafața imobilului are aceleași limite conform expertizelor efectuate care au constatat că parcelele au alte suprafețe, mai mari și consideră că rectificare de CF nu s-ar impune în detrimentul pârâților, instanța de apel reținând corect că o atare rectificare s-ar impune a fi făcută în contradictoriu cu toți vecinii, sens în care nu exista interes procesual din moment ce acțiunea în sine a fost respinsă. Concluzionând, consideră că în principal se impune a fi respinsă ca inadmisibilă o astfel de acțiune, iar raportat la partajul imobiliar, varianta II aleasă este cea corectă, precum și față de faptul că susținerile din recurs cu privire la faptul că reclamantul ar fi adus investiții imobilului, sens în care doar 2 din cele trei camere sunt locuibile, una neavând nici măcar grup social, iar experții prin expertiză concluzionează că lucrările sunt niște cârpeli pentru a se da aspect construcției, sens în care citează din concluziile acestora, precum și faptul că singura modalitatea de partaj corectă este cea aleasă de instanța de apel, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar o serie de planșe foto, chitanțe reprezentând onorariu avocațial și concluzii scrise.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse de mandatarii părților, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 1669/2008 a Judecătoriei Sibiua fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții jr., și; a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții jr. în nume propriu și în calitate de succesor al defunctului sen., în nume propriu și în calitate de succesor al defunctului sen. în nume propriu și în calitate de succesoare a def. P- sen. și; a fost admisă cererea reconvențională formulată de defunctul sen. Și continuată de succesorii săi, și în consecință, s-a constatat că reclamantul a efectuat pe cheltuială proprie exclusivă la imobilul înscris în CF 2012 nr. top 1076/2/1/1 lucrări de investiții în cuantum de 32311 lei; s-a dispus dezmembrarea imobilului în două corpuri funciare noi, conform variantei I din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, s-a atribuit reclamantului imobilul cu nr. top 1076/2/1/1/1 - teren cu casă de locuit parter, în suprafață de 201 mp; s-a atribuit reclamanților reconvenționali imobilul cu nr. top nou 1076/2/1/1/2 - teren de construcții în suprafață de 36 mp; a fost obligat reclamantul să plătească pârâților-reclamanți reconvenționali cu titlu de sultă câte 2619,25 lei și contravaloarea în lei a sumei de 3300 euro; s-a dispus întabularea în CF a drepturilor de proprietate astfel dobândite; au fost respinse celelalte capete de cerere formulate de reclamant; au fost compensate parțial cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că din probele administrate rezultă că rectificarea suprafeței terenului de la 2595 la 2337 mp nu este rezultatul unei erori de calcul iar dezmembrarea a fost efectuată conform actului din 1995 și schiței aferente, astfel că cererea de rectificare a suprafeței de la 2337 la 2595 este neîntemeiată. S-a mai reținut că părțile sunt coproprietari asupra imobilului în suprafață de 237 mp înscris sub nr. top 1076/2/1/1, că în perioada anilor 2003-2007 reclamantul a efectuat investiții la casa de locuit în valoare de 32311 lei; față de disp. art.728 civ. a dispus dezmembrarea imobilului și sistarea indiviziunii, iar varianta de partajare a fost aleasă astfel de instanță considerând că aceasta corespunde intereselor economice ale coproprietarilor, cât și situației actuale din teren, cât și datorită faptului că atât reclamantul cât și pârâții mai au câte o suprafață de teren învecinată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, care a solicitat schimbarea acesteia în sensul rectificării suprafeței de teren de la 2337 la 2595 mp, iar sistarea de indiviziune să aibă în vedere această suprafață mai mare, cu motivarea că rectificarea suprafeței este posibilă de îndată ce înscrierea în cf nu mai este în concordanță cu situația actuală reală a imobilului, al nu are nici un interes în a ataca titlurile și încheierile de întabulare aferente acestora, din moment ce cota sa este egală cu a intimaților; actul de dezmembrare din 1995 cu schițele sale anexe și încheierea operată în cf nu pot avea, relativ la rectificarea suprafeței în discuție, valoarea probatorie absolută ori determinantă acordată de instanța de fond, ci ele pot constitui cel mult dovezi ca oricare altele; netemeinicia concluziilor expertizei rezultă nu numai din menținerea situației suprafețelor înscrise în cf a imobilelor în litigiu, dar și din însușirea poziției a pârâților intimați că suprafața suplimentară a terenului lor de 341 mp ar proveni din imobilul vecinului lor din dreapta.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat apel și pârâții reclamanți reconvențional, care au solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul dezmembrării imobilului în două corpuri funciare noi conform variantei 2 din raportul de expertiză, cu motivarea că prima instanță a procedat la atribuirea unor loturi disproporționate, ceea ce contravine art. 741 civ. apoi în varianta dată de instanța de fond construcția lui ar deveni în graniță cu lotul reclamantului, fără respectarea normelor legale privitoare la servituți, frontul la stradă al reclamantului ar fi de 21,05, iar al pârâților de doar 2,75 liniari; casa reclamantului a fost propusă pentru demolare încă din 1973, reclamantul a efectuat lucrările de investiții fără consimțământul lor, ei nu înțeleg să rețină aceste lucrări, astfel că reclamantul urmează să le ridice, iar valoarea stabilită de expert, de 32311 lei nu o datorează și nu poate fi luată în calcul la desocotirea părților, contravaloarea cotei de proprietate a reclamantului fiind de 4425,5 lei, raportat la contravaloarea materialelor recuperabile.
Prin decizia civilă nr. 286/2008 Tribunalul Sibiua admis apelul declarat de pârâții jr., și împotriva sentinței civile nr. 1669/2008 a Judecătoriei Sibiu, pe care o schimbă în parte, în sensul că dispune dezmembrarea imobilului înscris în CF 2012, nr. top. 1076/2/1/1 în suprafață de 237 mp. în două corpuri funciare noi, conform variantei II din raportul de expertiză efectuat de exp. și, raport care face parte integrantă din prezenta hotărâre și s-a dispus sistarea stării de indiviziune, astfel:
- nr. top. nou 1076/2/1/1/1 - teren de construcții de 118 mp - se atribuie reclamantului;
- nr. top. nou 1076/2/1/1/2 - teren cu casă de locuit - de 119 mp - se atribuie pârâților - reclamanți reconvenționali jr. și, în cote egale de câte 1/3 fiecare.
Au fost obligați pârâții jr. și să plătească fiecare câte 2719,25 lei către reclamantul, adică suma totală de 7857,75 lei, și echivalentul în lei la data plății, a câte 20 euro fiecare, către același reclamant.
S-a dispus întabularea în CF a drepturilor astfel dobândite.
S-au păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a respins apelul declarat de reclamantul.
A fost obligat intimatul să plătească apelanților suma de 1777 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
În ce privește apelul reclamantului, acesta este neîntemeiat. Din actele dosarului rezultă că prin actul de dezmembrare și ieșire din indiviziune încheiat între părți în anul 1995, ca urmare a operațiunilor de dezmembrare s-au creat trei corpuri funciare, astfel: un corp funciar cu nr. top 1076/2/1/1 în suprafață de 237 mp a rămas în indiviziune între coproprietarii, în cotă de și celorlalți coproprietari, fam. și împreună, cota de ; alte două corpuri funciare, care au revenit, unul de 1050 mp reclamantului, iar celălalt, tot de 1050 mp, coproprietarilor și, în indiviziune. Imobilul pentru care se cere în această cauză sistarea indiviziunii este cel rămas în indiviziune, cu suprafața de 237 mp. Din actul de dezmembrare încheiat în 1995 rezultă că părțile au înțeles la acea dată să sisteze indiviziunea pe imobilul cu o suprafață totală de 2595 mp, suprafața celor trei loturi însumate fiind însă de 2337 mp, și doar în schița anexă expertul de la acea dată a consemnat că s-a cerut rectificarea suprafeței de la 2595 la 2337 cât a rezultat din măsurători. Chiar dacă s-a produs o eroare la acea dată, aceasta nu poate fi înlăturată decât prin atacarea actelor încheiate în 1995. suprafeței presupune unificarea corpurilor funciare și apoi redezmembrarea lor, însă aceste operațiuni nu sunt posibile peste înscrierile efectuate în baza partajului din 1995. Pe de altă parte, nu s-a susținut ori dovedit că situația terenului s-a schimbat faptic prin alipirea unei suprafețe suplimentare, iar rectificarea suprafeței de la una mică la una mai mare presupune și acordul proprietarilor corpurilor funciare învecinate. Cum reclamantul nu a solicitat și anularea actului de dezmembrare și a încheierii de întabulare și nici nu a făcut dovada acordului proprietarilor învecinați, instanța de fond a respins corect cererea de rectificare a suprafeței imobilului inițial, de unificare, redezmembrare și sistare a indiviziunii pentru suprafața de 2595 mp.
În ce privește apelul declarat de pârâții reclamanți reconvenționali, acesta este întemeiat. Astfel, prin ultima expertiză efectuată în cauză experții au stabilit două variante de partaj. Cea aleasă de instanța de fond nu are în vedere disp. art. 6739pr.civ. Potrivit acestor dispoziții legale, la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama și de mărimea cotei - părți ce se cuvine fiecăruia, dar și de faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri, cu acordul coproprietarilor. Prima variantă de expertiză propune două loturi aproape egale, unul de 118 mp, altul de 119 mp, ceea ce corespunde cotelor de proprietate ale coproprietarilor, respectiv de pentru reclamantul și de pentru ceilalți trei coproprietari, asigură acestora fronturi la stradă egale și asigură o mai bună folosință a celorlalte două corpuri funciare rezultate în urma dezmembrării din 1995, ale căror proprietari sunt părțile din prezenta cauză. La stabilirea loturilor după varianta II din expertiză instanța de fond nu a avut în vedere că reclamantul a efectuat îmbunătățiri asupra unei părți din imobil, pe perioada procesului și fără acordul coproprietarilor, contrar dispozițiilor legale mai sus invocate. Din actele dosarului rezultă că la data efectuării primei expertize, în anul 2004 ( 82-86 dos.5251/2004), casa nu avea nici o valoare de circulație, fiind într-un grad avansat de degradare, expertul concluzionând că măsura reabilitării nu se justifică, costul unei eventuale reabilitări fiind mai mare decât cel al demolării. La data efectuării ultimei expertize în construcții (aprilie 2007,. 130 dos-) expertul a constatat efectuarea unor investiții de către reclamant, casa având la această dată o valoare de circulație egală cu J din valoarea tehnică plus investițiile, adică de 15.715 lei (31431:2) plus investițiile. Valoarea investițiilor, însă, nu poate fi avută în vedere, potrivit art. 494 civ. acestea fiind efectuate de reclamant fără acordul coproprietarilor, și nu mai înainte de cererea de împărțeală, ci în timpul judecării procesului, astfel că valoarea de circulație a casei este de 15.715 lei. Cum în lotul pârâților reclamanți reconvenționali intră și această casă, ei vor fi obligați, pentru egalizarea loturilor, potrivit art. 6735pr.civ. la plata sultei de 7857,75 lei, corespunzătoare cotei de a reclamantului, sumă ce va fi achitată de pârâții reclamanți reconvențional jr. și, în părți egale, corespunzătoare cotelor lor de proprietate, respectiv fiecare va fi obligat să plătească reclamantului câte 2619,25 lei. Nu va fi avută în vedere la stabilirea sultei contravaloarea materialelor recuperabile din demolare, întrucât nu aceasta reprezintă valoarea de circulație a casei, valoarea fiind cea arătată mai sus, de 15.715 lei. De asemenea, având în vedere și concluziile expertizei topografice, întrucât lotul apelanților este mai mare cu 1 mp decât al reclamantului intimat, urmează ca acesta să fie despăgubit cu contravaloarea cotei sale de din 1 mp, adică cu 60 euro sau echivalentul în lei, câte 20 euro de la fiecare din cei trei coproprietari pârâți. Potrivit art. 46 din L 7/1996, se va dispune întabularea în cartea funciară a drepturilor astfel dobândite.
În consecință, potrivit art. 296 pr.civ. instanța a respins apelul reclamantului și a admis apelul declarat de pârâții reclamanți reconvenționali jr., și și, urmând a schimba sentința atacată în sensul sistării indiviziunii conform variantei II din raportul de expertiză, care va face parte integrantă din prezenta decizie și a obligării apelanților pârâți reconvențional la plata sultelor corespunzătoare cotei de proprietate a reclamantului, și se va dispune întabularea în cf a drepturilor astfel dobândite. Vor fi păstrate celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Potrivit art. 274 pr.civ. intimatul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat și taxă de timbru aferente sultei stabilite de instanță.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamantul invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În expunerea criticilor recurentul arată următoarele:
- greșit s-au respins cererea de administrare a unei expertize tehnice topografice și în construcții; motiv de casare cu reținere pentru administrarea acestor probe;
- greșit s-a respins cererea de rectificare a suprafeței imobilului cu nr. top 1076/2/1;
Actul de dezmembrare din 1995 și schițele tehnice aferente, ca și încheierea de întabulare operată în CF în baza acestora nu sunt acte ce trebuie desființate în mod necesar și obligatoriu sub aspectul rectificării unei suprafețe înscrise în CF în baza lor, fiind suficient ca o atare suprafață să nu corespundă ca suprafață reală a imobilului în conformitate cu prevederile art. 36 alin 4 din Legea nr. 7/1996.
Din probațiune rezultă că suprafața reală este mai mare decât cea înscrisă în CF - de 2669 mp și un plus cu 332 mp.
Proprietarii imobilului vecin nu se impune a fi chemați în judecată față de probele administrate din care nu rezultă că sunt suprafețe în minus care nu se regăsesc la alți proprietari vecini.
- hotărârea este nelegală și netemeinică sub aspectul admiterii apelului pârâtului și modificarea variantei de partaj;
Varianta 1 de partaj aleasă de prima instanță este cea corectă sub aspect faptic și juridic, rezolvând cel mai bine drepturile și interesele tuturor părților.
- hotărârea este nelegală sub aspectul neluării în considerare a lucrărilor de investiții efectuate la casa de locuit. Obligarea pârâților la contravaloarea în echivalent se impune nu numai în temeiul art. 494 cod civil ci și în baza principiului îmbogățirii fără justă cauză.
Lucrările de investiții au fost utile și necesare imobilului în litigiu căruia i-au sporit valoarea.
Prin întâmpinare pârâții și au solicitat instanței respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică referitoare la administrarea probei cu expertiza topografică și în construcții este de neprimit.
E de precizat că recurentul nu indică normele legale care au fost încălcate de către instanța de apel sau care s-au aplicat greșit de către această instanță și care fundamentează motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă coroborat cu art. 312 alin 1-4 Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 212 Cod procedură civilă dacă instanța nu este lămurită prin expertiza efectuată, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză. Expertiza contrară va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării.
În speță se constată că instanțele de fond au respectat aceste dispoziții legale. Față de probele administrate și dispozițiile arătate mai sus, dispoziții care lasă la aprecierea instanței încuviințarea unei noi expertize, Curtea constată că în mod corect cererea reclamantului a fost soluționată.
Nici susținerile referitoare la rectificarea suprafeței imobilului nu pot fi primite.
Corect a reținut instanța de apel că suprafața imobilului a fost stabilită prin actul de dezmembrare încheiat în 1995, act ce s-a întabulat în cartea funciară și pentru care nu s-a solicitat anularea lor.
Dispozițiile art. 36 alin 4 din Legea nr. 7/1996 nu sunt incidente în cauză atâta timp cât recurentul a solicitat rectificarea suprafeței supuse dezmembrării în 1995, operațiune ce vizează reunificarea și redezmembrarea, cu proprietari tabulari diferiți, și nu a suprafeței imobilului proprietate exclusivă.
Corect a reținut instanța de apel că cererile formulate de reclamant era imperios a se soluționa în contradictoriu cu proprietarii imobilelor învecinate.
Critica privitoare la alegerea variantei de partaj de către instanța de apel este de neprimit.
E de menționat că motivele invocate privind starea de fapt reținută de către instanța de fond vizează interpretarea probatoriului și se încadrează motivelor prevăzute de art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă și nu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, astfel că nu pot fi examinate în condițiile în care acest punct a fost abrogat.
Chiar dacă, așa cum se pretinde pe calea recursului, statuările de fapt ale instanțelor de fond sunt greșite, eventuala eroare sub acest aspect nu se constituie caz de recurs după abrogarea punctului 11 al art. 304 Cod procedură civilă prin OUG nr. 138/2000.
În altă ordine de idei, se constată că instanța de apel corect a aplicat dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă și art. 743 Cod civil întrucât varianta dispusă respectă cotele de proprietate ale părților, aliniamentul cu celelalte terenuri ale părților, asigură front la stradă pentru fiecare imobil.
Nici ultima critică privitoare la investiții nu poate fi primită.
Față de situația de fapt reținută, corect de instanțele de fond au aplicat dispozițiile legale incidente în cauză.
Ori instanța de apel a reținut corect că la data efectuării primului raport de expertiză casa nu avea valoare de circulație, iar investițiile efectuate de către reclamant au fost efectuate în cursul procesului și fără acordul coproprietarilor, nefiind necesare și utile.
În cauză nu sunt întrunite cerințele acțiunii dein rem versonici a prevederilor art. 494 Cod civil, prevederi corect aplicate de către instanța de apel, astfel că susținerile recurentului nu pot fi primite.
Înscrisul intitulat "precizări" depus de către recurent la data de 07.01.2009 nu va fi luat în considerare de instanță întrucât criticile s-au formulat cu mult peste termenul legal prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă coroborat cu art. 303 și 306 Cod procedură civilă.
Față de considerentele expuse, întrucât în cauză nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefundat prezentul recurs.
Față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimați și justificate cu înscrisuri la dosar (filele 49 și 60).
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către reclamantul împotriva deciziei civile nr. 286/22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil -.
Obligă recurentul să plătească intimatului, suma de 3300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - -
- -
Grefier,
Red.
Tehnored. /2 ex/25.03.2009
Jud. fond:
Jud. apel:,.
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
