Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1146/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1146
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
PRESEDINTE: Prof.-.dr.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.894/A/2 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul G și cu pârâții, și Consiliul Local T, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pârâta recurentă iar pentru pârâtul intimat Consiliul Local al Municipiului T se prezintă consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, pârâta recurentă depune la dosar o cerere prin care solicită instanței să fie admisă ca probă declarația cumpărătorului din care rezultă că ea are calitatea de coproprietar, solicitând totodată comunicarea acestei cereri și cu reclamantul intimat G.
Instanța respinge cererea recurentei privind comunicarea declarației depuse la dosar cu reclamantul intimat.
Pârâta recurentă solicită suspendarea judecării cauzei în baza art.244 pct.1 pr.civ. până la soluționarea dosarului nr- în care a declarat recurs împotriva hotărârii pronunțate, depunând în scris în acest sens o cerere la dosar.
Reprezentanta pârâtului intimat, consilier juridic lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de suspendare formulată în cauză.
Curtea, având în vedere natura cauzei, respinge cererea de suspendare formulată în cauză de către pârâta recurentă. Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Pârâta recurentă solicită admiterea recursului, în principal, aprecierea inadmisibilității cererii reclamantului și nulitatea acțiunii, iar în subsidiar, solicită casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motivele invocate în scris la dosar.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea inregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 04.05.2006 sub nr. 6719/2006 (-), reclamantul Gac hemat in judecata pe pârâtele si, solicitând pronuntarea unei hotărâri prin care să se dispună evacuarea pârâtelor din imobilul situat in T,-, pe care il ocupă fără titlu.
In motivarea actiunii reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului din T,-, astfel cum rezultă din extrasul CF 16794 T nr.top 4946.
Reclamantul mentionează că cele două pârâte au venit in vizită din Canada in anul 2001 si ocupă fără titlu două camere, bucătăria si B din imobil.
Reclamantul invedereaza că pârâta il șicanează prin intentarea a peste 50 de procese si plângeri penale.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.480 Cod civil.
Legal citate, pârâtele au depus intâmpinare, in conformitate cu dispozitiile art.118 pr.civ., solicitând respingerea actiunii reclamantului.
In considerentele intâmpinării pârâtele au arătat că dreptul de proprietate al reclamantului pretins asupra imobilului este litigios, intrucât există diferite procese intre reclamant, pârâte si mama reclamantului. Pârâtele mentionează că dreptul de folosință asupra terenului nu s-a transmis prin mostenire in favoarea reclamantului. Pârâtele precizează ca pe teren au fost edificate constructii fără autorizatie care nu pot face obiectul unei instrăinări, nefiind intabulate. Pârâtele au solicitat instantei suspendarea prezentei cauze până la solutionarea altor litigii asupra terenului.
Prin serviciul registratură, la data de 13.06.2006 numita a formulat cerere de interventie in temeiul art.49 al.1, 2 si 3 si urmatoarele. In considerentele cererii de interventie numita arată că intabularea cuprinsului unei sentinte s-a facut de catre reclamant, fiind influentat in luarea deciziilor de către d-na avocat.
Prin serviciul registratură la data de 23.06.2006 pârâta a depus cerere in cuprinsul căreia a solicitat suspendarea cauzei pana la solutionarea definitiva si irevocabila a dosarului nr.9779/2004 in prezent pe rolul Tribunalului T si a dosarului nr.3539/2005, in cuprinsul cărora este contestata situatia juridică a terenului pe care este edificată constructia.
Prin serviciul registratura pârâta a formulat cerere reconventionala, solicitand instantei, in contradictoriu cu reclamantul - pârât reconventional si cu numita, să se pronunte o hotărâre prin care să se constate că este beneficiara Deciziei nr.225/1957a Sfatului Popular T, in prezent Consiliul Local al Municipiului T, privind atribuirea locului de folosinta vesnică a imobilului-teren.
In motivarea cererii reconventionale pârâta - reclamanta reconventionala a arătat ca terenul a fost atribuit in folosinta vesnica tatalui său, dreptul de proprietate asupra terenului neputând fi transmis. Pârâta reclamanta - reconventionala mentioneaza că numita nu a solicitat Statului R un drept de proprietate asupra terenului si nu este proprietara terenului.
Prin incheierea de sedință din data de 26.10.2006 instanta de fond a respins cererea de suspendare a judecării prezentei cauze, apreciind ca nu sunt incidente dispozitiile art.244 pr.civilă.
Prin serviciul registratura din data de 08.11.2006 parata - reclamanta reconventionala a depus la dosar un inscris in cuprinsul căruia arată că invoca exceptia de litispendenta si conexitate privind cauza dosarului prezent cu dosarul nr.2266/2006, in cuprinsul căruia se solicita lămurirea aspectelor litigioase in legatură cu terenul si constructiile ce fac obiectul litigiului.
Prin serviciul registratura la data de 06.12.2006 pârâta - reclamanta reconventională a solicitat suspendarea prezentei cauze pana la solutionarea definitiva si irevocabila a dosarului de contencios administrativ - al Tribunalul T cu privire la drepturile reale ale pârâtei reclamante reconventionale asupra imobilului-teren inscris in CF 16794 T nr.top 4946,-.
Reclamantul - pârât reconventional a solicitat admiterea exceptiei presciptiei privind executarea sentintei civile nr.3058/2006, fiind prescris totodată si dreptul cărtii funciare de a inscrie in cartea funciara sentinta nr. 3058/2006.
Pârâta reclamanta reconventional a invocat exceptia inopozabilitatii față de Statul Român a sentintei nr.3058/2006, față de care actul administrativ 225/1957 nu poate fi modificat.
Prin sentința civilă nr. 11808/07.12.2006 pronunțată în dosarul nr. -, Judecătoria Timișoara a admis actiunea civila formulată de catre reclamantul G in contradictoriu cu pârâtele si, dispunând evacuarea pârâtelor din imobilul situat in T,-.
A fost admisă exceptia de necompetenta materiala a Judecatoriei T in solutionarea cererii reconventionale formulată de către pârâta reclamanta reconventionala in contradictoriu cu reclamantul pârât reconventional, cu pârâta si cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului T, declinând competenta de solutionare a cererii reconventionale in favoarea Tribunalului T-Sectia de contencios administrativ.
Au fost obligate pârâtele si la plata catre reclamantul pârât reconventional a sumei de 410,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu avocat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, din cuprinsul extrasului de carte funciara nr.16794 T rezulta că imobilul-constructie situat in T,- individualizat in cartea funciara mentionata, la nr.top 4946 se afla in proprietatea exclusiva a reclamantului G.
Pârâtele din prezentul litigiu nu au depus la dosarul cauzei nici un inscris prin care să dovedeasca un titlu locativ asupra imobilului in litigiu.
Pârâta a sustinut in fata instantei de fond că reclamantul nu este proprietarul imobilului teren evidentiat in cartea funciara nr.16794.
Pârâta reclamanta reconventionala arată că acest teren a fost atribuit in folosinta tatalui său, conform deciziei nr.225 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular Pârâta reclamanta reconventionala precizează că ea este beneficiara acestei decizii, contestând totodata valabilitatea ei. Aceasta sustinere a pârâtei reclamanta reconventionala nu are nici o inrâurire asupra situatiei că reclamantul pârât reconventional este proprietar tabular asupra constructiei edificată pe terenul proprietatea Statului Român.
Din cartea funciara rezulta că dreptul de proprietate asupra terenului pe care sunt edificate constructii apartine Statului Român.
Prin urmare, instanta de fond a reținut că pârâtele ocupă imobilul in litigiu fără titlu locativ, iar prin acest comportament aduc atingere atributelor dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului. Potrivit art.480 Ccivil, proprietatea este dreptul pe care il are cineva de se bucura si a dispune de un lucru in mod absolut si exclusiv, insă in limitele determinate de lege.
In speță, pârâta reclamanta reconventionala a invederat instantei de fond că a introdus pe rolul Tribunalului T - Sectia contencios administrativ, o actiune prin care solicită analizarea actului administrativ, si anume decizia nr.225/26.03.1957 emisa de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Orasului In prezentul litigiu pârâta reclamanta reconventionala a atacat acelasi act administrativ.
Potrivit art.8 din Legea nr.554 din 2004 persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.
In acord cu dispozitiile art.10 din aceleași act normativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Instanta de fond a admis exceptia de necompetenta a Judecătoriei T privind solutionarea litigiului ce face obiectul cererii reconventionale a pârâtei reclamantă reconventională, respingând și celelalte exceptii invocate ca fiind rămase fără obiect.
Retinând situatia de fapt expusă, văzând si dispozitiile legale invocate instanta de fond, a admis actiunea reclamantului si a dispus evacuarea pârâtei reclamanta reconventională si a pârâtei din imobilul proprietatea reclamantului pârât reconventional, situat in T,-.
Instanta de fond a admis exeptia de necompetenta materială a Judecătoriei T in solutionarea cererii reconventionale si a declinat solutionarea acestei cereri in favoarea Tribunalului T-Sectia de contencios administrativ.
Constatând culpa procesuală a pârâtei reclamanta reconventionala in declansarea litigiului si a pârâtei, instanta de fond a obligat pârâtele la plata către reclamantul pârât reconventional a sumei de 410,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar si onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâta care a solicitat citarea pârâtei de la o adresă din Canada, sub motivul că aceasta se află la studiu și a criticat hotărârea instanței de fond sub motivul că aceasta i-a încălcat dreptul la apărare, întrucât a dispus prorogarea discutării probatoriului iar la termenul următor, din 13.09.2006 a refuzat să pună în discuția părților, pentru a se discuta în contradictoriu probatoriul, arătând că orice amânare pe alte motive îndepărtează cel puțin o parte de înfăptuirea justiției, considerând că, evident, cumpărătorul avea interes de a nu face dovada problemelor litigioase, instanța fiind parțială atât prin refuzul de a administra probe, cât și prin felul cum tratează părțile, invocând excepția de neconstituționalitate a art. 27.pr.civ. care nu prevede că refuzul instanței de a administra la primul termen de judecată e sancționat de lege, susținând că nu-și poate apăra drepturile deoarece nu are acces la justiție și că în mod constant " dacă nu ești reprezentant de avocat, chiar și atunci când ai cunoștință de acest prim termen instanța încalcă dreptul acestui grup justițiabil care nu-și permit să aibă un avocat, făcând tot ce este posibil ca aceștia să piardă cauza", invocând o discriminare pe motive economice.
Apelanta a mai arătat că, în situația în care se declină competența, se impunea ca mai întâi instanța de contencios administrativ să-și spună punctul de vedere și apoi judecată cauza formulată de reclamantul G.
Apelanta a invocat prevederile art. 34 (3) pr.civ. considerând că cererea de recuzare trebuia admisă, această cale de atac trebuie să fie accesibilă tuturor părților din proces, spiritul legii trebuie să fie același, a favoriza o parte chiar când aparent nu ai motive, nu exclude existența acelorași motive de a acorda regim preferențial părților, arătând și că " legea la data decesului determină legea prin care se definește patrimoniul acestuia cât și a raporturilor juridice între părți, între părți și Statul Român coproprietar asupra terenului cât și legislația aplicabilă, sentința 3058/1986 nu judecă ieșirea din indiviziune asupra terenului, ceea ce face imposibilă determinarea statutului juridic al construcțiilor. A desprinde situația juridică a construcțiilor de a terenului când între acestea două există un raport stabilit de lege adică numai cel ce are un titlu asupra terenului prin accesiune dobândește un drept asupra construcțiilor - art.462, 463, 475, 476,479,482,487, 489,490,491,492.civ. cu precizarea că prin deciziunea 225/1957 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular Taa cordat aceste drepturi defunctului și copiilor care locuiau cu acesta, art. 570 al. 2 pag 20. În sentința 3058/1986 nu se află menționat dreptul tabular dobândit prin deciziunea 225/1957, pag. 20 din dosar. Instanța încalcă dreptul meu dobândit la data decesului, prin acceptarea moștenirii, prin lege, art. 650, 651,653.civ.".
De asemenea, au fost aduse critici sentinței civile nr. 3058/1986 a Judecătoriei Timișoara, întrucât aceasta nu soluționează problema titlului de proprietate, în dispozitivul sentinței nu sunt indicate actele în baza cărora s-a dobândit dreptul de proprietate tabulară și că s-a apreciat greșit că, în cazul sentinței 3058/86 se aplică art. 27(4) al Legii nr.7/1996, fără a se preciza în baza cărui articol de lege este imprescriptibil dreptul de a înscrie Sentința civilă 3058/86, apelanta susținând că sentința este nulă " căci fără a motiva în fapt și drept problema imprescriptibilității nu poate fi cenzurată hotărârea instanțe. Problema prescriptibilității este esențial și respingerea ei fără a fi motivată în fapt și în drept îmi încalcă dreptul la apărare".
S-a mai arătat că s-a solicitat de către apelantă suspendarea judecății prezentului dosar până la soluționarea dosarului nr. -, însă instanța nu a comunicat această acțiune și nu s-a pronunțat asupra cererii, nici asupra litispendenței și conexiunii acelei acțiuni cu prezenta cerere, iar vânzătoarea, pentru a dobândit dreptul trebuie să facă dovada că le-a dobândit de la Statul Român, prin autoritate administrativă, fiind invocate și excepțiile de nelegalitate a dispozițiilor Consiliului Superior al Magistraturii privind perceperea în 2005 unor taxe pentru a elibera unor titluri executorii pentru sentințe din trecut, de sub altă legislație, unde titlurile executorii se puteau elibera numai în interiorul perioadei de prescripție de 3 ani, ca nelegală, aplicarea ștampilei de definitivare retroactivă a unui titlu fiind neconstituțională, fiind invocată "excepția de neconstituționalitate a codului d e procedură care aplică ștampile identice unor acte din trecut ca cele din prezent pentru ca apoi să le dea aceeași valoare juridică dar contrară legii sub care s-au pronunțat și urmează să-și producă efectele. Se impunea a se determina prin lege în mod distinct a se delimita procedura prin care se poate sau nu valorifica acte din trecut".
A fost invocată excepția de neconstituționalitate a Legii nr.7/1996 care permite înscrierea unor drepturi care nu se puteau înscrie după 25.09.1989, fiind prezentat și un grafic al teoriei mulțimilor, pentru edificarea instanței.
La data de 04.04.2007, prin registratura instanței, pârâta apelantă, împreună cu pârâta, a depus o precizare a apelului, precizare nesemnată însă și de pârâta, care de altfel nu a formulat apel, invocând excepția de inadmisibilitate a acțiunii reclamantului sub motivul că "acesta dorește să solicite Statului Român prin autoritățile sale să ne evacueze de pe terenul care este al Statului Român, nu a fost dat în folosință veșnică și nici în proprietatea lui, ea nu are un drept de dispoziție asupra terenului și nici un drept de a construi, cu atât mai mult de a deveni proprietara acestor construcții. G nu a dobândit un drept de folosință veșnică prin cumpărarea acelui teren care nu este în comerț și nici un drept de proprietate asupra terenului și construcțiilor ci s-a substituit în locul lui care nu a decedat și deci nu o poate reprezenta. Suma pretinsă ca preț nu reprezintă un preț și a 2-a zi a luat banii înapoi încercând ca formal să dobândească drepturi prin care astfel de acțiuni să-i consolideze titlul deși a cumpărat ceva fără titlu, titlu oponent!?", invocând în continuarea precizării apelului motive de fapt și de drept care exced obiectului litigiului.
La data de 27.04.2007, pârâta apelantă depune o nouă precizare a apelului, invocând încălcarea dispozițiilor legale cu privire la drepturile procedurale ale pârâtei minore, în sensul că sentința apelată nu i-a fost comunicată la adresa indicată de către apelantă în Canada, tribunalul făcând aplicarea prev. art. 287 pct. 3 și 4 pr.civ. potrivit cărora motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, respectiv dovezile invocate în susținerea apelului constituie cerințe și pot fi îndeplinite până cel mai târziu la prima zi de înfățișare și va aplica sancțiunea decăderii pentru motivele și precizările de apel depuse după prima zi de înfățișare - 06.04.2007.
Prin decizia civilă nr.894/A/2.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișar espins apelul pârâtei, împotriva sentinței civile nr. 11808/07.12.2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. -, în contradictoriu cu reclamantul G și cu pârâții, și Consiliul Local al Municipiului T.
A fost obligată pârâta apelantă să-i plătească reclamantului intimat G 200 lei RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Judecătoria Timișoaraa reținut corect starea de fapt și a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale în materie atunci când a dispus evacuarea pârâtelor și din imobilul situat în T-, respectiv a declinat competența de soluționare a cererii reconvenționale în favoarea Tribunalului Timiș - Secția de Contencios Administrativ, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a dispune astfel Judecătoria Timișoara, conform probatoriul administrat, a avut în vedere că reclamantul este proprietarul tabular al imobilului din litigiu, înscris în CF 16794 T, nr. top. 4946, situat în-, pârâtele ocupând fără titlu cele două camere, bucătăria și B imobilului, urmare a unei vizite intervenite în anul 2001 când acestea s-au întors din Canada, ulterior între reclamant și pârâta având loc peste 50 de procese intentate de către pârâtă în contextul introducerii și a unor plângeri penale, pârâtele considerând că dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului este litigios, întrucât există procese între reclamant, pârâte și mama reclamantului, pârâtele considerând că dreptul de folosință asupra terenului construcție nu s-a transmis prin moștenire reclamantului, iar pe teren au fost edificate construcții fără autorizație, care nu pot face obiectul unei înstrăinări, nefiind intabulate, prin încheierea de ședință din 26.10.2006, Judecătoria Timișoara respingând fondat cererea de suspendare a judecării prezentei pricini, formulată de pârâtă, întrucât nu sunt incidente disp. art. 244.pr.civ. cauzele deduse judecății în dosarele 9779/2004 și 3539/2005 neavând relevanță în dezlegarea pricinii de față cât timp reclamantul a făcut dovada că este proprietarul tabular al imobilului din care a solicitat evacuarea pârâtelor.
În acest context, excepțiile de neconstituționalitate a art. 27.pr.civ. și a "dispozițiilor Consiliului Superior al Magistraturii privind perceperea în 2005 unor taxe pentru a elibera noi titluri executorii pentru sentințe din trecut de sub altă legislație unde titlurile executorii se puteau elibera numai în interiorul perioadei de prescripție de 3 ani este nelegală", astfel cum au fost formulate de către pârâta apelantă nu pot fi primite de către instanță, întrucât nu se motivează în ce constă nelegalitatea acestora în raport de prevederile constituționale, ele fiind invocate în scopul vădit al tergiversării judecării pricinii, astfel cum rezultă din analizarea motivelor apelului și a precizărilor ulterioare ale acestuia, pârâta apelantă solicitând citarea pârâtei de la o adresă din Canada, unde aceasta a refuzat primirea citației pentru proces, (procedura fiind legal îndeplinită cu această pârâtă prin citare la adresa imobilului din care se solicită evacuarea) precizând ulterior apelul și în numele pârâtei, fără mandat din partea acesteia, precizarea nefiind semnată și de pârâta, obținându-se astfel amânarea judecării pricinii și lezarea evidentă a dreptului reclamantului de a dispune de prerogativele ce-i sunt conferite de lege, în calitate de proprietar tabular al imobilului, conf. disp. art. 480 și 481.civ.
În acest context, întrucât pârâtele din litigiu nu au depus la dosarul cauzei nici un înscris prin care să dovedească un titlu locativ asupra imobilului, iar acțiunea reclamantului este una în realizarea dreptului, respectiv în revendicare, fondată pe dispozițiile art. 480.civ. Judecătoria Timișoara reținând întemeiat că pârâtele ocupă imobilul din litigiu fără titlu locativ, iar prin acest comportament aduc atingere atributelor dreptului de proprietate a reclamantului asupra imobilului, încălcând dispozițiile art. 480.civ. potrivit cărora "proprietatea este dreptul pe care-l are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod absolut și exclusiv, însă în limitele determinate de lege", excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâta apelantă fiind evident nefondată, apelul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat, iar în baza art. 274.pr.civ. aceasta va fi obligată să-i plătească reclamantului intimat 200 lei RON cheltuieli de judecată.
Impotriva deciziei civile nr.894/A/2 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a declarat recurs pârâta, în termen legal, la data de 12 ianuarie 2008, solicitând admiterea lui, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei spre rejudecare.
In motivele de recurs depuse în scris la dosar, pârâta-recurentă a invocat o serie de critici privind procedura de judecată în fața instanței de apel, respectiv cererea de recuzare depusă la termenul de judecată din 15 iunie 2007, reiterată ulterior însă neexaminată de instanță, precum și excepția nulității încheierii de ședință din data de 14 septembrie 2007, când s-a dat cuvântul pe fond, deși nu se soluționase cererea de recuzare. In acest sens, pârâta-recurentă susține că instanța de apel nu putea proceda la soluționarea pe fond a cauzei fără rezolvarea prealabilă a incidentelor procedurale ivite.
Pârâta-recurentă a susținut și faptul că instanța de apel nu a examinat și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel cu care a fost investită, conform art.295 pr.civilă.
Pe fondul cauzei, pârâta a susținut că în mod nelegal tribunalul a reținut calitatea de proprietar a imobilului în favoarea reclamantului G, susținând că ea este proprietară pe teren în virtutea legii, dreptul de folosință veșnică asupra terenului fiind un drept real distinct față de dreptul asupra construcției.
Examinând recursul, prin prisma motivelor depuse de pârâtă la dosar, detaliat ulterior, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile depuse la dosar și disp.art.299, 312 alin.1 raportat la art.480 civil, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Prin cererea introductivă de instanță înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 4 mai 2006, reclamantul Gas olicitat în temeiul dispozițiilor art.480 civ. ce reglementează dreptul de proprietate, evacuarea pârâtelor și din imobilul situat în T,-, pe care îl ocupă fără nici un titlu.
In raport de obiectul acțiunii și temeiul de drept invocat și având în vedere extrasul de carte funciară nr.16794 T, nr.top.4946, depus la fila 4 dosar fond, din care rezultă fără dubiu calitatea de proprietar tabular a reclamantului G asupra construcției, prin cumpărare în anul 2005, și văzând că pârâtele nu au opus titlului de proprietate invocat de reclamant vreun titlu justificativ al ocupării imobilului în litigiu, Curtea apreciază că în mod legal cele două instanțe de judecată au procedat la admiterea acțiunii dispunând evacuarea pârâtelor din spațiul sus-menționat.
Deși pârâta-recurentă a invocat în prezentul recurs neregularități în soluționarea incidentelor ivite în cursul judecării apelului, Curtea reține că aceste critici sunt nefondate întrucât excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.27 pr.civ. a fost corect respinsă, întrucât nu a fost motivată în raport cu dispozițiile constituționale, iar pe de altă parte, întreaga atitudine procesuală a pârâtei a dovedit tendința evidentă de tergiversare a soluționării prezentului proces, aflat pe rolul instanței din luna mai a anului 2006.
De altfel, Curtea reține că și în fața instanței de recurs pârâta-recurentă a invocat o serie de excepții, cereri de recuzare a membrilor completului de judecată formulate succesiv, a căror soluționare a determinat prelungirea duratei de finalizare a procesului prin judecata recursului.
In condițiile în care obiectul concret al acțiunii civile formulată de reclamantul G este cel de evacuare a pârâtelor din imobilul ce constituie proprietatea sa tabulară, dovedită în cauză cu extrasul de carte funciară aferent acestuia, iar pârâtele nu au reușit să opună vreun alt înscris prin care să justifice ocuparea lui, în temeiul disp.art.480 civ. cererea este întemeiată, așa cum de altfel corect a fost admisă de instanța de fond, iar recursul pârâtei apare ca nefondat, în baza dispozițiilor art.299, 312 alin.1 pr.civ. urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.894/A/2 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 noiembrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR 3: Marinela
Prof.-.dr.- - - - -
GREFIER,
Red.:/ 21.12.2009
Tehnored./M/ 2 ex./ 21.12.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Carmina Orza, Marinela
