Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 115/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR--20.11.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 115/
Ședința publică din 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții G, G, și și de pârâta SC SRL A, împotriva deciziei civile nr. 291/A/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați SC B SA, SC B SA- Sucursala A și SC SRL, pentru evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă, pentru reclamanții recurenți G, G, și, domnul avocat iar, în reprezentarea pârâtei recurente SC SRL A, domnul avocat A, lipsă fiind celelalte părți.
Recursurile au fost declarate în termen legal și timbrate cu 1.674 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 5 lei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei recurente SC SRL depune la dosar răspunsul nr. 2102/27.01.2009 al Primăriei Municipiului A, din care rezultă că în arhiva instituției nu se regăsește o copie a autorizației de construire, copia chitanței nr. - din care rezultă că a achitat taxa necesară eliberării autorizației, înștiințarea de plata din 12.02.2009 și concluzii scrise.
Reprezentanții părților arată că își mențin concluziile puse în ședința din 18.12.2008, înainte de redeschiderea dezbaterilor și nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, apreciază recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestora.
Reprezentantul reclamanților recurenți, domnul avocat solicită admiterea recursului formulat de reclamanți, modificarea în tot a deciziei recurate și, pe fond, admiterea apelului, cu consecința modificării sentinței civile nr. 403/24.01.2008, în sensul respingerii cererii reconvenționale de obligare a reclamanților la plata contravalorii construcțiilor edificate de pârâta recurentă pe terenul reclamanților, pentru motivele arătate pe larg în cererea de recurs, pe care le reiterează instanței. Solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei recurente SC SRL A, domnul avocat A solicită admiterea recursului formulat de pârâta pe care o reprezintă și, în principal, casarea deciziei pronunțată în apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, rejudecarea cauzei, în sensul soluționării cererii formulate în apel, privind obligarea reclamanților la plata sumei de 223.000 lei, reprezentând contravaloarea actualizată a construcțiilor fixe edificate pe terenul proprietatea reclamanților, cu cheltuieli de judecată. Pune concluzii de respingere a recursului reclamanților, pentru motivele arătate în întâmpinare.
Cu privire la recursul pârâtei SC SRL A, reprezentantul reclamanților recurenți, domnul avocat pune concluzii de respingere, conform întâmpinării.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 403/24.01.2008, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, în rejudecare, a fost admisă în parte acțiunea civilă principală precizată formulată de reclamanții G, G, și - împotriva pârâtelor SC "" SRL și SC "" SA B - Sucursala A; prin aceeași hotărâre a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională SC "" SRL împotriva pârâților reconvenționali G, G, și și a fost respinsă cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională SC "" SA împotriva acelorași pârâți.
În consecință, instanța a dispus evacuarea pârâtei SC SA B - Sucursala A din imobilele situate în A,-, înscrise în CF nr. 69377 A, nr. top. 3393/94/1; 3393/94/2/1/4, în suprafață de 2500 mp și CF 69377 A, cu nr. top. 3393/94/1; 3393/94/2/1/5 în suprafață de 9906 mp; a dispus evacuarea pârâtei SC SRL din imobilul situat în A,- înscris în CF nr. 69377 A, nr. top. 3393/94/1; 3393/94/2/1/3, în suprafață de 1784 mp, condiționat de plata de către reclamanții-pârâți reconvenționali a sumei de 105.000 lei.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că reclamanții au solicitat evacuarea necondiționată a pârâtei SC SRL din imobilul situat în A, str. - -, înscris în CF nr. 69377 A, cu nr. top. -/94/2/1/7 în suprafață de 3050 mp; evacuarea necondiționată a pârâtei SC SRL A din imobilul situat în A, str. - -, înscris în CF nr. 69377 A, cu nr. top. -/94/2/1/3 în suprafață de 1784 mp; evacuarea necondiționată a pârâtei SC B Sucursala A din imobilul situat în A, str. - -, înscris în CF nr. 69377 A, cu nr. top. -/94/2/1/4 și -/94/2/1/5 în suprafață de 250 și 9906 mp.
În motivare, au invocat calitatea lor de proprietari ai imobilelor ocupate de pârâți care au fost anterior notificați, în sensul ridicării construcțiilor demontabile de pe parcelele pe care le ocupă.
În ședința publică din 05.09.2006, reclamanții au renunțat la cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu SC SRL.
În fine, în ședința publică din 12.09.2006, reclamanții și-au precizat cererea, solicitând evacuarea pârâtei SC SA Suc. A de pe terenurile situat în A,- și-, înscrise în CF nr. 69.377 A nr. top. 3393/94/1; 3393/94/2/1/4 și nr. top. 3393/94/1; 3393/94/2/1/5 și a evacuării pârâtei SC SRL de pe terenul situat în A,- înscris în CF nr. 69.377 A nr. top. 3393/94/1; 3393/94/2/1/3.
Pe cale de excepție, pârâta SC SRL a solicitat să-i fie recunoscut un drept de retenție. Ulterior, cererea reconvențională a fost precizată, solicitând să se constate că este titulara unui drept de superficie asupra edificatelor situate pe imobilul înscris în CF nr. 69377 A și să se dispună Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară să înscrie dreptul de superficie în CF. În subsidiar, a solicitat obligarea reclamanților - pârâți reconvenționali să plătească în solidar suma de 105.000 RON, cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea construcțiilor.
În motivare a invocat ridicarea cu bună-credință a unor construcții pe terenul în litigiu, construcții pentru care a și plătit impozitul cuvenit, terenul fiindu-i închiriat de stat.
În drept a invocat dispozițiile art. 492, 494 Cod civil.
Și pârâta SC SA Bas olicitat pe cale reconvențională recunoașterea unui drept de superficie asupra terenului pe care sunt edificate construcții proprietatea sa.
Prin sentința civilă nr. 4459/26.09.2006, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 1390/2006, s-a dispus evacuarea pârâtelor SC "" SRL și SC "" SA B - Sucursala A din imobilele menționate de reclamanți.
Prin decizia civilă nr. 197/A/26.04.2007, pronunțată de Tribunalul Arad, a fost admis apelul declarat de pârâte împotriva sentinței, cu consecința desființării acesteia cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei a fost respins prin decizia civilă nr. 1042/18.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.
Astfel investită, instanța a reținut din probele administrate că imobilul înscris în CF 2782 A nr.top 3393 compus din casă și teren în suprafață de 638 stânjeni pătrați, a fost preluat de Statul Român după anul 1945, suferind o serie de dezmembrări. O parte din parcelele nou formate au fost concesionate, respectiv transmise în proprietatea altor persoane decât pârâtele.
Prin adresa nr. 30459/83/09.03.1985 a fostului Consiliu Popular al Mun. A, a fost aprobată cererea de Instalații și, devenit ulterior prin reorganizare, în temeiul Legii nr. 15/1990, SC SA, în sensul acordării suprafeței de 11.000 mp în vederea organizării unui șantier, lucrările fiind efectuate.
Prin contractul de închiriere - anexa nr. 1 la Hotărârea nr. 50/26.06.1995 a Consiliului Local al Mun. A, pârâta SC SRL a obținut, cu titlu de locațiune, terenul în suprafață de 1725 mp situat în A, str. - -, FN, identificat ulterior prin raportul de expertiză întocmit în cauză, ca fiind amplasat în parcela nr. top. 3393/94/1; 3393/94/2/1/3 înscris în CF nr. 69377 A, situându-se, deci, la nr. administrativ 3 din A, str. - -. Conform clauzelor contractuale, durata închirierii a fost de un an, urmând ca la solicitarea locatorului A, chiriașul să dezafecteze terenul în 3 zile de la data înștiințării, iar dacă nu era cazul, convenția se prelungea automat încă un an. Prin adresa nr. 3891/A1/24.04.2003 a A, se confirma închirierea terenului proprietatea Statului Român, înscris în CF nr. 2782 A, la acea vreme, parte componentă a parcelei nr. top. 3393/94/2/1 în favoarea pârâtei SC SRL, pentru a-i servi la Camera de Comerț și Industrie
Conform celui de al doilea raport de expertiză, pârâta a obținut certificatul de urbanism nr. 895/1994 și autorizația de construcție eliberate de Primăria Mun. A, în baza cărora a realizat următoarele construcții și instalații: clădire de birouri - sediu firmă, atelier de producție, garaj pentru autobetonieră, împrejmuiri din panouri de beton armat cu două porți metalice, racord electric aerian și tablou electric general, racord telefonic, racord apă, platformă betonat incintă (1100 mp) și racord betonat la drum, toate având o vechime cuprins între 10 și 12 ani. Concluzia este că înlăturarea construcțiilor se poate realiza doar prin demolare.
În baza dispoziției nr. 534/14.04.2005 a Primarului Mun. Aaf ost transmis, în temeiul Legii nr. 10/2001, în favoarea moștenitorilor foștilor proprietari, dreptul de folosință special asupra terenurilor înscrise sub 103 - 106, 108 și 109, având numerele topografice 3393/94/1;3393/94/2/1/2 reprezentând teren intravilan în suprafață de 954 mp situat în A,-/1; 3393/94/1;3393/94/2/1/3 constând în intravilan în suprafață de 1748 mp situat în A,-; 3393/94/1;3393/94/2/1/4 intravilan în suprafață de 2500 mp situat în A,-; 3393/94/1;3393/94/2/1/5 intravilan în suprafață de 9906 mp situat în A,-; 3393/94/1;3393/94/2/1/7 intravilan în suprafață de 3050 mp situat în A,-; 3393/94/1;3393/94/2/1/9 intravilan în suprafață de 13.321 mp situat în A,-.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 3684/19.08.2005 de notarul public, aceștia au vândut reclamanților imobilele de mai sus, grevate de dreptul de servitute cu piciorul și autovehicule, cu prețul de 586.975 euro, echivalentul a 1.029.580,21 RON, cu mențiunea că o parte din terenuri sunt ocupate abuziv de societăți comerciale.
Ulterior, aceste imobile au fost transcrise în CF nr. 69377
imobilelor în litigiu moștenitorilor foștilor proprietari în baza Legii nr. 10/2001 al cărei obiect îl constituie reglementarea regimului juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 1945 - 1989, avut ca efect restituirea în natura a acestora, conform art. 9 din lege, în starea în care se aflau la data respectivă, indiferent în posesia cui se aflau și libere de orice sarcini. Prin vânzarea terenurilor, dreptul de folosință special al cumpărătorilor s-a transformat în drept de proprietate prin intrarea în patrimoniul reclamanților, cetățeni români, aceștia subrogându-se în toate drepturile vânzătorilor.
Prin notificările comunicate pârâtelor prin intermediul executorului judecătoresc în dosarele execuționale nr. 31 și nr. 32/2006, la data de 27.01.2006, reclamanții le-au cerut pârâtelor să elibereze terenurile în litigiu.
A mai avut în vedere instanța că dreptul de superficie invocat de pârâte nu cunoaște o reglementare legală, fiind definit în doctrină ca fiind acel drept real principal, dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui teren, ce constă în dreptul de proprietate al unei persoane numită superficiar asupra unor construcții, plantații sau alte lucrări, ce se află pe terenul proprietatea altei persoane, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosință. Constituirea acestuia se poate realiza prin titlu, ce poate fi un act juridic (convenție, testament sau act de concesiune) sau actul administrativ individual prin care se acorda dreptul de folosință asupra terenurilor proprietate de stat până la intrarea în vigoare a Legii nr. 50/1990, prin uzucapiune sau prin lege.
În cauza de față interesează doar dobândirea dreptului de superficie prin act juridic.
Din probatoriul administrat reiese că pârâta SC SA Suc. Aar idicat construcțiile în baza aprobării exprese a statului, fără însă a dobândi un drept de folosință asupra terenului printr-un act administrativ și nici printr-o convenție.
Art. 492 din Codul civil consacră prezumția că proprietarul terenului este cel care a realizat construcțiile, plantațiile sau alte lucrări aflate pe terenul său, pe cheltuiala lui, până la dovada contrară. În speță, această probă a fost realizată și, de altfel, nici reclamanții nu au pretins că ei au ridicat construcțiile pe terenurile în litigiu. În aceste condiții, situația diferă după cum acesta a fost unul de bună sau de rea credință. Astfel, constructor de bună credință este cel care a ridicat construcția pe un teren având convingerea fermă, dar eronată că acel teren se află în proprietatea sa. Pârâta SC SA nu poate invoca o astfel de convingere, știind că terenul aparținea la vremea realizării construcțiilor Statului Român, a cărui aprobare a obținut-o, fără constituirea unui drept real de folosință asupra terenului. Însă acest acord al statului nu creează nici o obligație în sarcina persoanelor îndreptățite la restituire în condițiile Legii nr. 10/2001, respectiv reclamanților - cumpărători, având în vedere că preluarea de către stat a dreptului de proprietate s-a realizat abuziv, iar restituirea terenurilor a avut loc, în virtutea legii, libere de orice sarcini.
Simpla permisiune acordată de stat pârâtei în vederea ridicării construcțiilor nu constituie un titlu în favoarea acesteia asupra terenurilor și nici nu are valoarea unei promisiuni de transmitere în viitor a dreptului de proprietate sau a unui alt drept real asupra terenurilor, drept dovadă stând faptul că pârâta SC SA Suc. A nu a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate, conform HG nr. 331/1992.
În aceste condiții, tratamentul juridic aplicabil pârâtei SC SA este cel caracteristic de rea-credință, ceea ce îl îndreptățește pe proprietarul terenului să ceară ridicarea construcțiilor, pe cheltuiala pârâtei, conform art. 494 alin. 2 din Codul civil, atunci când nu dorește să le păstreze, nefiind obligat la plata contravalorii materialelor și a manoperei.
Pârâta - reclamantă reconvențională SC SRL este constructor de bună credință, în condițiile în care Statul Român a avut cunoștință de ridicarea construcției de către aceasta, a vizat edificarea construcției, iar ulterior, a perceput impozitul aferent acestei proprietăți. B credință a SC SRL, rezultă tocmai din împrejurarea că a solicitat autorizarea legală a construcției, înștiințând așadar, în prealabil, proprietarul terenului din acel moment - Statul Român despre intenția sa de a ridica această construcție. În condițiile în care, pârâtei reclamantă reconvențională nu i se poate reproșa împrejurarea că nu a făcut toate demersurile legale, în vederea obținerii acordului de edificare a construcției, iar atitudinea acesteia nu este compatibilă cu ideea de constructor de rea credință, conform art. 494 cod civil SC SRL este îndreptățită la a primi contravaloarea construcțiilor edificate pe terenul în litigiu, care, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, necontestat de către reclamanți, este în cuantum de 105.000 lei, astfel că instanța a obligat reclamanții-pârâți reconvenționali la plata sumei de 105.000 lei, dispunând totodată evacuarea pârâtei SC SRL, condiționat de plata sumei antemenționate.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții, care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate invocând, în esență, greșita reținere a bunei credințe a pârâtului constructor.
Prin decizia nr. 291/A/9.10.2008, Tribunalul Arada respins apelul declarat de reclamant.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că în mod corect a fost reținută buna credință a pârâtei SC SRL care a construit în baza unei autorizații de construire eliberată de proprietarul de la acea dată a terenului; a mai reținut că dispozițiile art. 48 al. 3 din Legea nr.10/2001 invocate de apelanți nu sunt incidente în cauză.
Cu ocazia soluționării apelului, în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică în scopul actualizării contravalorii construcțiilor fixe ridicate de pârâta SC SRL pe terenul proprietate a reclamanților.
Împotriva deciziei au declarat recursuri reclamanții și pârâta SC SRL.
Reclamanții au solicitat modificarea deciziei în sensul respingerii cererii reconvenționale formulată de pârâtă.
În motivare au invocat că obligarea lor la plata valorii de circulație a construcțiilor contravine dispozițiilor art. 494 Cod civil potrivit cu care despăgubirea trebuia sa fie echivalentul creșterii valorii fondului.
Au mai invocat greșita reținere a bunei credințe a pârât care a edificat în calitate de chiriaș al terenului.
În fine, au invocat încălcarea dispozițiilor art. 6 și 9 din Legea nr.10/2001 din interpretarea cărora rezultă că imobilele se restituie libere de sarcini.
În drept au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pârâta SC SRL a solicitat, în principal, casarea deciziei cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță și, în subsidiar, modificarea ei în sensul obligării reclamanților la plata sumei de 223.000lei reprezentând contravaloarea actualizată a construcțiilor fixe edificate pe terenul acestora.
În motivare a invocat nepronunțarea asupra cererii de obligare a reclamanților la plata valorii actualizate a construcțiilor, deși o expertiză în acest sens a fost efectuată; chiar dacă nu a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, cererea formulată în acest sens trebuia examinată în temeiul art. 294 Cod procedură civilă și admisă, dată fiind temeinicia ei.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5,9 Cod procedură civilă.
Doar reclamanții au formulat întâmpinare în baza art. 308 Cod procedură civilă și au solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă.
Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, față de dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Invocând calitatea lor de proprietari tabulari ai terenului în litigiu, reclamanții au solicitat evacuarea necondiționată (și) a pârâtei recurente de pe teren. Pe de altă parte, invocând calitatea sa de constructor de bună credință, pârâta a solicitat-și instanțele au apreciat ca întemeiată cererea și au admis-o ca atare- obligarea ca evacuarea să fie condiționată de plata de către reclamanți a contravalorii construcțiilor efectuate asupra terenului.
Nu s-a contestat de către reclamanți că pârâta a ocupat terenul în litigiu în baza contractului de închiriere încheiat la 29 august 1995 cu Consiliul Local al Municipiului A ( 62-63 dosar fond).
Potrivit art. 3 din contract, la solicitarea locatorului, locatarul își asumă obligația dezafectării terenului în cel mult trei luni de la data înștiințării iar, potrivit art. 8 lit. c, locatarul se obligă să restituie bunul închiriat fără sarcini.
În cuprinsul expertizelor efectuate s-a reținut- și atât prima instanță cât și cea de apel și-au însușit această susținere- că pârâta a efectuat lucrările în baza unei autorizații.
Deși instanța de recurs a pus în vedere pârâtei recurente sa facă dovada existenței acestei autorizații, aceasta nu a fost în măsură să prezinte actul solicitat (achitarea în anul 1994 taxei pentru autorizare construcție neechivalând cu obținerea actului); mai mult, Primăria Municipiului Aac omunicat că în arhiva instituției nu se regăsește o atare autorizație (fila 54 dosar).
Solicitând obligarea reclamanților la plata contravalorii construcțiilor definitive ridicate pe terenul proprietate a reclamanților, pârâta recurentă a invocat dispozițiile art. 492, 494 Cod civil, iar instanțele au reținut incidența dispozițiilor art. 494 Cod civil pentru a dispune în sensul aprecierii ca fiind întemeiate pretențiile reclamantei reconvenționale, întemeiate fiind apreciate și susținerile acesteia vizând buna sa credință.
Prin prisma pricinii de față, relevante sunt prevederile dispozițiilor art.492 Cod civil potrivit cu care orice construcție este prezumată a fi făcută de proprietarul terenului pe care este edificată și că-i aparțin, până la dovada contrară și, respectiv, cele ale art. 494 Cod civil din interpretarea cărora rezultă că, în situația în care constructorul pe terenul altuia este de bună credință, proprietarul terenului nu va putea cere ridicarea construcției, ci va trebui fie să plătească o sumă de bani egală cu cea a creșterii valorii fondului către constructor, fie să-i plătească acestuia valoarea materialelor și a prețului muncii.
Ca atitudine subiectivă, buna credință a pe terenul altuia presupune respectarea de către constructor atât a obligațiilor asumate față de proprietarul terenului, cât și dispozițiilor legale ce reglementează raporturile cu ceilalți participanți la circuitul civil.
În cauză, folosind terenul deținut cu titlu de închiriere, pârâta constructor era, deci, ținută să respecte atât contractul de închiriere încheiat cu proprietarul terenului, cât și dispozițiile legale ce reglementează autorizarea și executarea construcțiilor.
Cum pârâta opune noilor proprietari ai terenului închiriat contractul încheiat cu Consiliul Local al Municipiului A la 29.08.1995, este evident că este ținută să respecte și în raport cu acești proprietari obligațiile pe care și le-a asumat prin contract.
După cum s-a arătat mai sus, pârâta s-a obligat prin contract să dezafecteze terenul în cel mult 3 luni de la data solicitării formulate în acest sens de proprietar, precum și ca la sfârșitul contractului să restituie bunul închiriat fără sarcini.
Or, pârâta a fost notificată la 27.01.2006 în sensul eliberării terenului (fila 7 dosar nr. 1390/2006 al Judecătoriei Arad ), pretențiile sale formulate pe cale reconvențională echivalând cu o opoziție expresă la respectarea clauzelor contractuale asumate.
Pe de altă parte, invocarea bunei credințe ca temei pentru acordarea de despăgubiri corespunzătoare valorii construcțiilor presupune ca persoanei interesate să pretindă aceste despăgubiri să nu-i poată fi imputată vreo culpă rezultată din încălcarea vreunei dispoziții legale.
Or, după cum s-a arătat, pârâta nu a putut face dovada caracterului autorizat al construcțiilor, deci a respectării dispozițiilor art. 1,3 din Legea nr. 50/1991 în forma în vigoare la data efectuării lucrărilor definitive.
În consecință, pârâta nu se află în postura de bună credință, astfel că devin incidente dispozițiile art.494 al. 2 Cod procedură civilă, reclamanții fiind îndreptățiți să obțină evacuarea pârâtei recurente de pe terenul proprietatea lor fără a fi ținuți la plata vreunei despăgubiri.
Dată fiind soluția dată recursului declarat de reclamanți, câtă vreme pârâta recurentă nu poate pretinde obligarea acestora la plata de despăgubiri, recursul prin care aceasta din urmă a solicitat actualizarea despăgubirilor pretinse va fi respins ca neîntemeiat.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 al. 1,2,3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă instanța va admite recursul declarat de reclamanții G, G, și împotriva deciziei civile nr. 291/A/9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1268.-, va modifica decizia recurată în sensul că admite va apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 403/24 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Arad și va schimba în parte sentința în sensul că va dispune evacuarea necondiționată a pârâtei SC SRL.
Va respinge cererea reconvențională formulată de pârâta SC SRL.
Va menține în rest hotărârea.
În baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de pârâta SC SRL împotriva aceleiași decizii.
În baza art. 274 Cod procedură civilă ca obliga pârâta SC SRL la plata către reclamanții recurenți a sumei de 1104 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții G, G, și împotriva deciziei civile nr. 291/A/9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1268.-.
Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 403/24 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Arad.
Schimbă în parte sentința în sensul că dispune evacuarea necondiționată a pârâtei SC SRL.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta SC SRL.
Menține în rest hotărârea.
Respinge recursul declarat de pârâta SC SRL împotriva aceleiași decizii.
Obligă pârâta SC SRL la plata către reclamanții recurenți a sumei de 1104 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red. - 24.02.2009; tehnored. - 25.02.2009; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Arad;Judecători:
Instanță de apel: Tribunalul Arad; Judecători:;
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
