Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1186/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.1186
Ședința publică din 27 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe G
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții recurenți, și SC SRL împotriva Deciziei civile nr.198/A din 14 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru pârâții recurenți SC SRL T, și și avocat pentru reclamanții intimați și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recurs declarat în termen și legal timbrat cu suma de 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că, în urma admiterii cererii de abținere formulate de doamna judecător, a fost desemnată d-na judecător să facă parte din completul de judecată.
Reprezentanții părților învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, în reprezentarea pârâților recurenți SC SRL T, și, solicită admiterea recursului cu aplicarea dispozițiilor art.304 pct.4 pr.civ. casarea deciziei recurate și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii reconvenționale cu privire la acordarea pretențiilor stabilite în raportul de expertiză și deci, în concluzie, solicită casarea cu modificarea hotărârii recurate. Învederează instanței că îmbunătățirile în discuție au fost efectuate după ieșirea din indiviziune, moment la care imobilul nu a fost tencuit, acesta neavând nici geamuri. Neachitarea de către intimați a îmbunătățirilor efectuate ar însemna o îmbogățire a acestora fără justă cauză, precizând că printre aceste îmbunătățiri se enumeră și betonarea curții dintre imobilul A și A solicitat compensarea cheltuielilor de judecată.
Avocat, în reprezentarea reclamanților intimați și, solicită respingerea recursului pârâților ca nefondat, menținerea hotărârii recurate, fără cheltuieli de judecată. Susține că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.304 pct.5 pr.civ. și că se reproșează faptul că nu s-a ținut cont de o expertiză efectuată în anul 2001. Arată că toate îmbunătățirile au avute în vedere de instanța de apel și că nu există dovezi cu privire la faptul că îmbunătățirile au fost efectuate după ieșirea din indiviziune.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.198/A din 14 martie 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de reclamanții și împotriva Sentinței civile nr.8070/23.09.2004, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.6101/2003, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâții și, precum și acțiunea reconvențională formulată de pârâta SC SRL.
Prin aceeași decizie, tribunalul a respins apelul declarat de pârâții, și SC SRL, împotriva aceleiași sentințe, și a exonerat pe reclamanți de plata cheltuielilor de judecată stabilite prin sentința apelată, menținând în rest dispozitivul sentinței apelate.
În prima fază procesuală, judecătoria, prin sentința apelată, a admis cererea principală formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții, și SC SRL și, în consecință, a dispus rezilierea contractului de închiriere, încheiat la data de 20.03.2000 între și, pe de o parte, și respectiv SC SRL, pe de altă parte, precum și evacuarea pârâților din imobilul înscris în CF nr.-
Prin aceeași sentință, judecătoria a admis în parte cererile reconvenționale formulate de către pârâții reclamanți-reconvenționali SC SRL, și, sens în care i-a obligat pe reclamanții pârâți-reconvenționali și să plătească către SC SRL suma de 12.568.154 lei, reactualizată, în raport cu indicele de inflație pe perioada 15.10.1999 până la executarea obligației, iar către și suma de 6.247.500 lei, reactualizată potrivit indicelui de inflație pe perioada 20.04.2001 până la plata efectivă a sumei; suma de 2.802.746 lei, reactualizată pe perioada 01.11.2000 până la plata efectivă a sumei și suma de 7.337.500 lei, reactualizată pe perioada 25.10.2000 până la plata efectivă a sumei, respingând în rest pretențiile pârâților reclamanți-reconvenționali, precum și cererea reclamanților și având ca obiect ridicarea lucrărilor efectuate de către SC SRL.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin precizarea de acțiune reclamanta reconvențională SC SRL a solicitat obligarea pârâților reconvenționali la plata sumei de 86.881.385 lei (60.548.565 lei instalația termică; 6.649.661 lei montatul ușilor și ferestrelor; 19.683.159 lei branșamentul instalației electrice) iar reclamanții reconvenționali și au solicitat prin precizarea de acțiune obligarea pârâților reconvenționali la plata sumei de 280.423.046 lei (35.405.130 lei pentru lucrări la interiorul curții; 122.128.268 lei pentru canalizarea interiorului curții; 74.368.648 lei pentru betonarea curții; 35.000.000 lei pentru introducerea instalației electrice în interiorul clădirii iar 13.521.000 lei pentru branșamentul introducerii canalizării de apă), lucrări care nu au fost avute în vedere în litigiul anterior de ieșire din indiviziune.
Că, între reclamanții și și pârâții reclamanți-reconvenționali, și SC SRL nu există nici un raport contractual care să nască obligații între aceste părți, dar, întrucât a avut loc o îmbogățire fără justă cauză a patrimoniului reclamanților pârâți-reconvenționali prin sumele avansate de către pârâți, prima instanță a admis în parte cererile reconvenționale, obligând reclamanții pârâți-reconvenționali la plata către pârâta-reclamantă reconvențională SC SRL a sumei de 12.568.154 lei și către pârâții-reclamanți reconvenționali a sumelor de 6.247.500 lei, 2.802.746 lei și 7.337.500 lei, reactualizate.
Prin apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe, reclamanții și au invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței, susținând că sumele pretinse pe cale reconvențională au fost incluse în sulta de 593.794.065 lei, pe care au plătit-o pârâților, precizând că suma de 12.568.154 lei nu este justificată cu facturi, suma de 6.247.000 lei nu trebuia imputată pentru că ai au achitat sumele necesare introducerii curentului în anul1997, suma de 2.802.746 lei nu trebuia imputată pentru că materialele de construcții sunt incorporate în construcție și în sulta plătită, iar suma de 7.337.500 lei nu poate fi imputată pentru că sunt de acord cu ridicarea centralei termice.
Pârâții au invocat prin apelul lor nelegalitatea și netemeinicia sentinței, arătând că în mod greșit instanța de fond a respins în totalitate concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, fără a se avea în vedere valorile stabilite pentru investițiile efectuate în parte din imobilul atribuit reclamanților, lucrări care nu au fost incluse în raportul de expertiză efectuat în procesul de ieșire din indiviziune.
Tribunalul a apreciat că este întemeiat apelul reclamanților și și că este neîntemeiat apelul pârâților, și SC, reținând că pretențiile ce constituie obiectul acțiunii reconvenționale a pârâților, constând în investițiile aduse imobilului ce le-a fost atribuit în urma ieșirii din indiviziune, au fost avute în vedere la judecarea procesului de ieșire din indiviziune (finalizat prin sentința civilă nr.6094/04.04.2002 a Judecătoriei Timișoara, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr.278/2003 a Curții de APEL TIMIȘOARA, contravaloarea investițiilor pretinsă de către pârâți fiind luată în considerare și introdusă în sulta pe care reclamanții au fost obligați să le achite acestora, în cuantum de 593.794.065 lei.
Astfel, instanța de apel a stabilit că obligarea reclamanților, prin sentința apelată, de a le plăti pârâților 12.568.124 lei, reprezentând materiale de construcții, respectiv ciment, țevi și piese de instalații, este nefondată, deoarece materialele încorporate în imobil au constituit obiectul cererii de ieșire din indiviziune, imobilul fiind tencuit la data când a fost evaluat și calculată sulta de 593.794.065 lei.
Cu privire la pretențiile pârâților legate de instalația de gaz, tribunalul a reținut că acest pretenții au făcut obiectul dosarului nr.6818/2005 al Judecătoriei Timișoara, acțiunea fiind respinsă, iar cu privire la suma de 6.247.500 lei, reprezentând introducerea curentului electric, instanța de apel a reținut că, potrivit probatoriului testimonial, persoana care a montat instalația electrică a fost plătită chiar de reclamanți, curentul electric fiind introdus la imobil în anul 1997, conform înscrisului nr.814/16.03.2004 al SA, și nu în anul 2001, cum susțin pârâții, așa încât obligarea reclamanților la plata acestei sume este neîntemeiată.
Instanța de apel a mai stabilit că tot greșit i-a obligat prima instanță pe reclamanți să le plătească pârâților suma de 2.802.746 lei reprezentând materiale de construcție, acestea fiind, în realitate, incorporate imobilului, valoarea fiind inclusă în sulta corelativă, stabilită în cadrul procesului de ieșire din indiviziune, iar cu privire la plata sumei de 7.337.500 lei de către reclamanți, reprezentând contravaloarea centralei termice tribunalul a constatat că reclamanții au fost de acord ca pârâții să ridice respectiva centrală, întrucât aceștia au folosit-o în exclusivitate.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs pârâții, și SC SRL, solicitând, în baza art.304 pct.4-9.pr.civ. în principal, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei și, rejudecând cauza, admiterea cererii reconvenționale precizate și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâții recurenți au învederat că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, deoarece citarea lor s-a făcut la adresa din T,-,.C1,.6, iar domiciliul actual al lor este în T,-, Bl.105,.10, precizând că au formulat o cerere de strămutare, care a fost respinsă, astfel că nu au avut cunoștință de data judecării apelului și de amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Recurenții au mai arătat că decizia atacată este profund netemeinică și nelegală și pentru aceea că opinia completului de judecată care a soluționat prezenta cauză este total diferită și contradictorie cu toate sentințele pronunțate anterior, prin care a fost admisă cererea lor reconvențională, susținând că instanța de apel nu a observat că prin raportul de expertiză efectuat în această cauză expertul a arătat că expertiza a fost făcută pentru stabilirea "contravalorii lucrărilor ce nu au fost prinse în raportul efectuat de prof.ing. la imobilul deținut de și soția cu ocazia ieșirii din indiviziune".
Totodată, recurenții au susținut că afirmația instanței de apel că aceste investiții au fost avute în vedere la ieșirea din indiviziune nu sunt și argumentate, astfel că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar instanța nu motivează nici care sunt temeiurile pentru care au fost înlăturate probele testimoniale și cele cu înscrisuri, prin care au făcut dovada tuturor investițiilor efectuate și care nu au fost avute în vedere la ieșirea din indiviziune, proces în care SC SRL nici nu a avut calitate de parte.
Prin întâmpinare, reclamanții intimați și au solicitat respingerea recursului pârâților cu motivarea că prevederile art.304 pct.4-9.pr.civ. nu subzistă în speța de față, precizând că, pe toată durata litigiului pârâții nu au indicat alt domiciliu procedural decât cel din T,-, adresă care a fost indicată și în cererea de strămutare, nefiind încălcate dispozițiile art.304 pct.5 și art.105 al.2 pr.civ.
Intimații au arătat, de asemenea, că nu este incident în cauză cazul prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. deoarece criticile recurenților nu privesc motive de nelegalitate, ci se reproșează instanței de apel o interpretare eronată a probatoriului administrat.
Totodată, intimații au susținut că nu subzistă nici critica vizând nemotivarea hotărârii, întrucât respingerea cererii reconvenționale a pârâților este temeinic motivată, pentru fiecare pretenție în parte, tribunalul apreciind că nu există la dosarul cauzei administrate dovezi care să conducă la concluzia că recurenții ar fi îndreptățiți la plata unor sume de bani.
În urma examinării deciziei atacate prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304 pct.4-9.pr.civ. Curtea apreciază că recursul declarat de pârâți este neîntemeiat pentru considerentele ce în continuare sunt enunțate.
Susținerile recurenților privind nelegala lor citare în fața instanței de apel, ceea ce ar atrage incidența dispozițiilor art.304 pct.5 raportat la art.105 al.2 pr.civ. sunt neîntemeiate, deoarece aceștia au fost citați la adresa indicată prin cererea de apel (T,-), adresă care a fost reiterată și în cererea de strămutare formulată tot în fața instanței de apel.
Pe de altă parte, pârâții recurenți nu au adus la cunoștința instanței, prin petiție la dosar, schimbarea domiciliului lor, pentru a nu atrage consecința neluării ei în seamă, așa cum cer prevederile art.98 pr.civ. iar la termenul din 8 februarie 2008, când au avut loc dezbaterile în fond ale apelului, pârâții au fost reprezentați de apărătorul lor avocat I.
Cât privește criticile privind fondul cauzei, Curtea reține că, într-adevăr, în raportul de expertiză tehnică efectuat în prezenta cauză de expert se menționează expres că au fost avute în vedere lucrările ce nu au fost prinse în raportul de expertiză efectuat de către expert în procesul de ieșire din indiviziune, dar din cuprinsul sentinței civile nr.6049/04.04.2002 a Judecătoriei Timișoara, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.279/2003 a Curții de APEL TIMIȘOARA, prin care s-a finalizat procesul de ieșire din indiviziune, rezultă în mod neechivoc că au fost avute în vedere cu ocazia ieșirii din indiviziune și lucrările de introducere a gazului, apei și canalizării, ce fac obiectul cererii reconvenționale a pârâților din prezenta cauză, menționându-se expres că "din probele testimoniale, actele depuse - chitanțe și facturi, autorizațiile emise pentru introducerea gazului, apei, canalizării, rezultă că părțile au achitat pe rând câte o lucrare ", fiind respins petitul din cererea reconvențională a pârâților de constatare că au avut o contribuție de 60% la edificarea corpului
De asemenea, din cuprinsul raportului de expertiză tehnică efectuat de expert în procesul de ieșire din indiviziune (dosar nr.4451/2001) și din răspunsul la obiecțiuni, depuse în recurs (filele 20 și 50 recurs), rezultă că au fost avute în vedere la ieșirea din indiviziune și la stabilirea sultei de 593.794.065 lei și lucrările de betonare a curții în suprafață de 415 mp, fiind stabilită și contravaloarea acestor lucrări în sumă de 12.758.807 lei (ROL).
Pe de altă parte, așa cum corect a reținut și instanța de apel, potrivit declarațiilor martorilor și (filele 46 și 98 dosar fond) și adresei cu nr.814/16.03.2004 introducerea curentului electric s-a realizat în 1997 și nu în 2001, pe cheltuiala reclamanților.
În consecință, hotărârea tribunalului cuprinde suficiente motive pertinente și concludente privind respingerea pretențiilor din cererea reconvențională, respectiv a petitelor privind obligarea reclamanților la plata sumelor de 12.568.154 lei li 2.802.746 lei, reprezentând materiale de construcție ce au fost incorporate în imobil, precum și a petitelor privind plata sumei de 6.247.500 lei (reprezentând contravaloarea instalației electrice) și a sumei de 7.337.500 lei (contravaloarea centralei termice), în condițiile în care reclamanții au fost de acord ca pârâții să-și ridice centrala termică.
Astfel, se poate conchide că nu poate fi reținută teza pârâților, potrivit căreia, printr-o interpretare greșită a probatoriului, hotărârea recurată ar fi lipsită de temei legal, instanța de apel stabilind corect că nu a fost probată existența unor lucrări de instalații și construcții ce nu au fost cuprinse în expertiza efectuată în cadrul dosarului având ca obiect ieșire din indiviziune, fiind de principiu că în cadrul unui astfel de proces se soluționează toate cererile proprietarilor asupra imobilului în litigiu, iar în acel litigiu nu au existat obiecțiuni cu privire la cele stabilite prin expertize.
Față de cele ce preced, Curtea reține că toate criticile formulate de către recurenți nu pot fi circumscrise dispozițiilor art.304 pct.4-9.pr.civ. urmând ca în baza art.312 pr.civ. să respingă recursul pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții, și SC SRL împotriva Deciziei civile nr.198/A din 14 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - G
Grefier,
Red.GO/04.12.2008
Tehnored.MM/2 ex/17.12.2008
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Florin Șuiu, Gheorghe
