Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1193/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1193
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTOR 2: Camelia Viziteu
Judecător - -
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII N împotriva sentinței civile nr. 463/C din 08 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod pr.civilă de către recurenta - pârâtă prin cererea de recurs, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă 463/C/2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul - a fost admisă contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii N și a fost obligată intimata să recalculeze pensia contestatoarei cu luarea în considerare a veniturilor înscrise în Adeverința nr. 459/12.05.2008 eliberată de P N, începând cu data de 1.11.2008.
Pentru a decide astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului sub nr- contestatoarea a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii N solicitând ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la recalcularea pensiei, cu luarea în calcul a veniturilor realizate din adaosul de acord și primele acordate din fondul de premiere de 2% la fondul de retribuție planificat, anularea deciziei de pensie și emiterea unei noi decizii de pensionare conform datelor din adeverința nr. 459 din 12.05.2008 emisă de SC SA.
In motivarea cererii a arătat că a solicitat intimatei recalcularea pensiei întrucât la data emiterii deciziei de pensionare, au fost folosite doar datele preluate din carnetul de muncă, fără a se ține cont de primele acordate și adaosul pentru munca prestată în acord global de care a beneficiat în perioada 03 ianuarie 1975- 11 martie 2005, în calitate de salariat al SC SA, împrejurare atestată de adeverința nr. 459/12.05.2008, eliberată de această societate.
A mai arătat că forma de retribuire în acord a fost una permanentă în sectorul de proiectare, iar pentru toate veniturile dobândite în perioada menționată, s-au virat la stat contribuțiile de asigurări sociale.
În dovedire a anexat adeverința nr. 459/12.05.2008 emisă de SC SA, copie după carnetul de muncă, după cuponul de pensie, practică judiciară în materie.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea contestației și menținerea deciziei de pensionare, motivat de faptul că munca în acord nu poate fi valorificată la recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat deoarece nu au făcut parte din baza de calculare al pensiilor conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, iar pe de altă parte nu pot fi luate în calcul deoarece în conformitate cu prev. art. 164 din Legea nr. 19/2000 la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Totodată a susținut punctul său de vedere cu privire la principiul contributivității invocat de contestatoare în susținerea acțiunii. A arătat că sporurile solicitate de contestatoare nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, motiv pentru care nici nu au fost reglementate de HG nr.1550/2004 și OUG nr. 4/2005.
La termenul din data de 13.03.2009, instanța a dispus emiterea unei adrese către SC SA P N, prin care a solicitat ca aceasta să comunice dacă pentru sumele achitate salariaților cu titlu de acord global și prime de 2% a fost calculat și achitat CAS.
Prin adresa nr. 289 din 01.04.2009, SC SA PNa răspuns solicitărilor instanței, arătând că pentru sumele în discuție s- calculat și achitat CAS conform legislației în vigoare în perioada respectivă.
Analizând probatoriul administrat în cauză, tribunalul a reținut că petenta beneficiază de pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă stabilită de Casa Județeană de Pensii N în baza Legii 19/2000.
Ca urmare a intrării în vigoare a HG nr. 1550/2004 și a OUG 4/2005 pensia contestatoarei a fost evaluată în vederea recalculării în conformitate cu dispozițiile Legii 19/2000 cu modificările și completările ulterioare.
La data de 12.05.2008 contestatoarea a obținut adeverința nr. 459 eliberată de angajatorul SC""SA( fostul Institut de Proiectare" PN), cu privire la drepturile salariale plătite în acord global și la premiile acordate în intervalul 03 ianuarie 1975 - 11 martie 2005, adeverință în baza căreia acesta s-a adresat intimatei Casa Județeană de Pensii N solicitând recalcularea pensiei.
Prin adresa nr. 38312 din 19.12.2008, intimata Casa Județeană de Pensii Nar espins cererea de recalculare a pensiei în baza acestei adeverințe cu motivarea că primele acordate și adaosul pentru munca în acord global nu fac parte din categoria sporurilor cu caracter permanent, astfel încât să poată fi avute în vedere la stabilirea punctajului mediu anual.
Referitor la forma de salarizare a contestatoarei, respectiv acordul global, intimata a susținut că, pe de o parte, potrivit Legii nr.14/1991, sumele acordate în acord reprezintă doar un adaos la salariul de bază, formând partea variabilă și aleatorie a acesteia, iar pe de altă parte, prin dispoziția OUG nr. 4/2005 s-a stipulat expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001 formele de retribuire în acord sau cu bucata,-( a se vedea"mențiunea" de la punctul XI din Anexa la OUG nr. 4/2005.
Se constată astfel că refuzul intimatei de luare în calcul a veniturilor atestate de sus menționata adeverință pleacă de la premisa că sumele plătite în acord global contestatoarei reprezintă un adaos la salariul de bază, adaos, care nu poate fi avut în vedere la recalcularea pensiei reale,întrucât în conformitate cu dispoziția OUG nr. 4/2005 sunt avute în vedere doar acele sporuri, indemnizații sau majorări cu caracter permanent astfel după cum sunt enumerate în acest act normativ.
Tribunalul a apreciată că această susținere a intimatei este însă eronată, având în vedere că veniturile încasate pentru activitatea desfășurată în acord global nu reprezentau adaosuri sau sporuri cu caracter sporadic ce se acordau salariaților, ci acestea reprezentau o formă de salarizare.
Astfel, în Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după calitate și cantitatea muncii( aplicabile și contestatoarei din cauza de față), la art. 12 lit.a) penultima liniuță este reglementată retribuirea în acord global ca formă de retribuire, fiind lipsită de relevanță modalitatea concretă în care se calculau și se repartizau sumele corespunzătoare activității desfășurate în aceste condiții.
Cât timp ne aflăm în prezența unei forme de retribuire distincte, expres reglementată de legislația în vigoare la acel moment, nu subzistă nici un argument juridic pentru a considera că sumele acordate în cadrul acestei modalități de salarizare ar reprezenta doar un adaos ce nu intră în categoria celor prevăzute de OUG 9/2005 ce pot constitui temei al recalculării pensiei.
Mai mult decât atât, în privința contestatoarei( fost salariat al Institutului de Proiectare) sunt de menționat și dispozițiile art. 120 din Legea 57/1974 conform cărora "în activitatea de proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global", textul legal prevăzând în continuare modalitatea concretă de plată a drepturilor bănești cuvenită în cadrul acestei forme de salarizare ce se concretiza prin acordarea unor avansuri lunare ce reprezentau 80% din retribuție tarifară de încadrare, suma totală stabilită pe fiecare lucrare în parte repartizându-se ulterior membrilor colectivului, în funcție de contribuția acestora.
în acest act normativ nu se prevedea că sumele obținute în acord global erau exceptate de la plata contribuțiilor datorate la bugetul de stat(inclusiv deci la bugetul asigurărilor sociale), legea precizând doar fondurile din care se realiza plata drepturilor bănești cuvenite în raport de fiecare formă de salarizare și respectiv de fiecare ramură în parte.
În legătură cu acest aspect sunt de menționat și dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 389/1972( act normativ ce a fost abrogat prin art. 198 al Legii 19/2001, după ce în prealabil fusese modificat prin Legea 49/1992 - deci cu aplicabilitate deplină în cauza de față), conform căreia, "unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste,- orice alte persoane juridice sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat-, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, din fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă", precum și dispozițiile Legii nr. 27/1966 ce stipulau în același sens obligația angajatorilor de a vira la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat,cu mențiunea că retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale,ceea ce însemna că lunar, aceștia puteau obține venituri mai mici ori mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetele lor de muncă.
Coroborând aceste dispoziții cu cele ale art. 2 din același decret unde sunt menționate, expres și limitativ sumele asupra cărora nu se datorează contribuția pentru asigurările sociale de stat, între care nu se regăsesc și drepturile bănești acordate pentru activitatea desfășurată în acord global, tribunalul arată că reiese cu evidență că pentru sumele acordate contestatoarei în această formă de retribuire s-au reținut și plătit de unitatea angajatoare contribuțiile datorate la bugetul asigurărilor sociale de stat, astfel cum se menționează expres și în adeverința nr. 459/2008 și adresa nr. 289 din 01.04.2009 emise de SC""SA.
De menționat că prin apariția Legii 49/1992 dispozițiile acestui decret nu au fost modificate, ci doar s-a majorat procentual contribuția respectivă.
Se arată de asemenea, că în această cauză și neincidența dispozițiilor legale ce reglementau contribuția angajaților la pensia suplimentară,cele două situații fiind distincte și neputând fi confundate,în condițiile în care pensia suplimentară a fost reglementată ulterior în legislație,inițial ca o contribuție facultativă de 2%, iar apoi de 3%, plăți care au fost însă separate de contribuția de asigurări sociale de 15%, aceasta din urmă făcând obiectul analizei în cauza de față.
Cât privește teza subsidiară susținută prin întâmpinarea depusă de intimata Casa Județeană de Pensii N conform căreia chiar dacă s-ar accepta ideea că veniturile realizate în acord global trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite contestatoarei, această condiție nu este îndeplinită în cauza de față întrucât angajatorul nu ar fi plătit contribuția la asigurările sociale de stat asupra veniturilor brute încasate de contestatoarea retribuită prin această formă de salarizare, nu poate fi primită de tribunal, în condițiile în care în dovedirea acestui aspect intimata a înțeles să se prevaleze de o adeverință eliberată unei terțe persoane ce nu are calitatea de parte litigantă în cauza de față, respectiv adeverința nr. 334/ 24.03.2003 privitoare la numita ce nu poate avea relevanță în cauza de față, și cu atât mai puțin forță probantă întrucât nu se referă la contestatoare.
De altfel, se constată că în susținerea acestui punct de vedere în toate cauzele similare referitoare la personalul salarial al," ( fostul Institut de Proiectare ) înregistrate pe rolul acesteiinstanțe, intimata Casa Județeană de Pensii N s- prevalat de aceeași unică adeverință anterior menționată,deși în măsura în care s-a susținut nereținerea și nevirarea contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale pentru contestatoare, ar fi trebuit să prezinte o dovadă referitoare la acesta din urmă din care să rezulte o eventuală nereținere a contribuției la asigurările sociale de stat din totalul veniturilor realizate de cel în cauză prin retribuire în acord global.
Mai mult decât atât chiar adeverința invocată de intimată nu atestă decât nivelul CAS-ului reținut de la salariat, iar nu contribuția asupra veniturilor brute pe care le plătea angajatorul în raport cu actele normative mai sus citate,astfel că adeverința anterior menționată este total lipsită de relevanță juridică în această cauză.
În condițiile în care contestatoarea se află în posesia adeverinței nr. 459 din12.05.2008, ce atestă că,veniturile realizate în acord global au făcut parte din fondul de salarii pentru care angajatorul a reținut și plătit CAS, conform legislației în vigoare până la acea dată",adeverInță ce are caracterului unui înscris oficial a cărui legalitate și valabilitate nu a fost contestă,făcând așadar dovada deplină în conformitate cu dispozițiile art. 1171 cod civil și fiindu- pe deplin opozabil intimatei,astfel cum rezultă din prevederile art. 1173 alin. 1 Cod Civil nejustificându-se așadar refuzul acesteia din urmă de valorifica acest document pentru recalcularea pensiei cuvenită contestatoarei.
Plecând de la aceste premise (caracterul permanent al drepturilor bănești plătite în acord global și achitarea CAS-ului pentru acestea), se reține că prin dispozițiile OUG 4/2005 s-a prevăzut ca recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale, stabilite în baza legislației anterioare datei de 01.01.2001 să se facă cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, prevederi printre care se enumeră la art. 1 lit. e, principiul contributivității, conform căruia "fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite", precum și principiul egalității prevăzut la litera baa celuiași articol ce "asigura tuturor participanților la sistemul public,contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile stabilite de lege."
Ori conform art. 23 alin 1 din Legea 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie venitul brut realizat lunar, deci salariul individual inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contracte individuale de muncă ce se au în vedere la stabilirea punctajului de pensie prevăzut de art.78 din aceeași lege.
Astfel, baza de calcul se constituie din retribuții tarifare, drepturile de pensie fiind recunoscute celor care au plătit aceste asigurări sociale dar care se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar (a se vedea referirile anterioare la Decretul 389/1972), întrucât prin reținerea unei soluții contrare s-ar ajunge la perpetuarea unei inechități evidente săvârșită chiar de legiuitor la momentul edictării respectivei legi, fiind de natură a reprezenta și o încălcare flagrantă a prevederilor art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, în condițiile în care asiguratul ar fi privat în acest mod de dreptul său de proprietate asupra fracțiunii din patrimoniul constituit prin plata contribuțiilor la sistemul asigurărilor sociale.
Cum o asemenea privare nu este justificată de vreun scop legitim, efectele sale fiind vădit discriminatorii, tribunalul a concluzionat în sensul caracterului întemeiat al contestației, pe care a fi admis-o în conformitate cu dispozițiile legale mai sus enunțate.
Impotriva hotărârii pronunțate de tribunal declarat recurs Casa Județeană de Pensii N care a criticat-o pentru nelegalitate, în condițiile art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă.
Recurenta arată că deși tribunalul și-a fundamentat convingerea pe baza principiului contributivității, nici un act normativ în materie de pensie, respectiv Legea 3/1977; HG1550/2004; OUG4/2005, baza de calcul a pensiei nu era condiționată până la data de 1.04.2001, data intrării în vigoare a Legii 19/2000, de plata sau neplata contribuției de asigurări sociale.
Recurenta arată de asemenea, că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 164 din Legea 19/2000 și nici cele ale art. 10 din Legea 3/1977.
Prin hotărârea pronunțată tribunalul consacrând principiul contributivității și pentru perioada anterioară datei de 1.04.2001 a încălcat principiul neretroactivității legii civile, principiu consacrat atât de Codul civil cât și de Constituția României.
Curtea analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform cerințelor art. 3041cod pr.civilă constată recursul întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Mențiunea de la pct. VI din Anexa nr.OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat prevede că " nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie și după timp pe tarife de tarife sau cote procentuale - ". Această dispoziție este în concordanță cu prevederile legii cadru în materia asigurărilor sociale de stat; determinarea punctajului mediu anual cu ocazia operațiunii de recalculare guvernate de nr.OUG 4/2005 realizându-se cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
Potrivit art. 164 din Legea 19/2000 la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi, se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. In carnetul de muncă, se înscriau salariile brute, până la data 1 iulie 1977, salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991, salariile brute de la data de 1 ianuarie 1991. La determinarea punctajelor anuale, pe lândă aceste salarii se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.
Astfel, potrivit dispozițiilor legale evocate aplicabile în materie, determinant pentru valorificarea veniturilor suplimentare la calculul pensiilor, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, este ca aceasta să fi făcut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă, până la data de 1 aprilie 1992 ( data intrării în vigoare a Legii nr. 49/1992, iar ulterior acestei date să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte, de asemenea din baza de calcul al pensiilor, să fi fost înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Or veniturile în acord global obținute de către recurentă nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare în funcție de realizarea indicatorilor reglementată de legislația în vigoare la acea dată - art. 11 din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr. 57/1974 care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare precum și din dispozițiile Decretului nr. 92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu nr. 136 din 1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global nu se înscriu în carnetul de muncă și prin urmare nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale în lumina art. 164 alin.1 din Legea nr. 19/2000. Ori, această diferențiere a justificat aplicarea unui tratament juridic de către legiuitor, care a înțeles să excludă printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor la pensie.
Așadar aceste dispoziții exprese ale legiuitorului vizând veniturile obținute în forma retribuire a acordului nu lasă loc de interpretarea extensivă, iar constituționalitatea textului de lege a făcut obiectul analizei curții constituționale.
In acest sens, prin decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct. VI din anexa la.OUG nr. 4 din 2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, curtea statuând că atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a drepturilor cetățenilor la pensie, inclusiv modalitatea de calcul a cuantumului revine în exclusivitate legiuitorului. Prin urmare, ține de opțiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor. Noua legislație privind sistemul public de pensii recunoaște ca stagiu de cotizare vechimea în muncă considerată utilă de legislația anterioară pentru determinarea dreptului la pensie. In mențiunea criticată pentru neconstituționalitate se precizează în mod expres că nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual acele venituri care, potrivit legislației anterioare, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor.
In concluzie curtea constată că instanța de fond a pronunțat hotărâre nelegală, fapt pentru care va admite recursul, va modifica în parte hotărârea în sensul că va admite în parte contestația și se va dispune recalcularea pensiei cu luarea în calcul a veniturilor înscrise în Adeverința 429/12.05.2008 eliberată de PNp entru perioada de după 1 mai 2001, pentru care s-a instituit prin Legea 19/2000 principiul contributivității.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII N - N,-, jud. N împotriva sentinței civile nr. 463/C din 08.05.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că admite în parte contestația și obligă recurenta - intimată să recalculeze pensia cu lunarea în considerare a veniturilor înscrise în Adeverința nr. 429/12.05.2008 eliberată de PNp entru perioada mai 2001 - aprilie 2003.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
Pt. - - aflată în delegație
Președinte instanță,
GREFIER,
Red.sent.
Red.
.ct/5 ex.
12.XI.2009
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Viziteu
