Obligație de a face. Decizia 1212/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1212
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTOR 2: Camelia Viziteu
Judecător - - -
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de pârâta COMPANIA DE B împotriva deciziei civile nr. 263/A din 17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod pr.civilă instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față, constată că:
Prin sentința civilă nr. 312/16.01.2008 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr- a fost admisă cererea formulată de reclamantul Municipiul B prin primar împotriva pârâtei C și a fost obligată pârâta să comunice reclamantului situația detaliată a tuturor rețelelor edilitare pe care le administrează sau folosește, amplasate pe terenul proprietatea Municipiului
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:
Prin cererea înregistrată sub nr. 7059/180/22.06.2007 pe rolul Judecătoriei Bacău reclamantul MUNICIPIUL B, prin Primarul municipiului B, în contradictoriu cu pârâta a cerut ca prin sentința care se va pronunța pârâta să fie obligată să transmită reclamantului o situație detaliată a tuturor rețelelor edilitare pe care le administrează sau folosește, amplasate pe terenul proprietatea municipiului B, în vederea stabilirii stării de fapt fiscale a acesteia.
Cererea este scutită de taxa de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 197 din nr.OG 92/2003.
În motivarea cererii reclamantul arată că prin adresa nr.90740/10.05.2007 a solicitat pârâtei să îi transmită informații în legătură cu rețelele edilitare pe care le administrează sau folosește,amplasate pe teren proprietatea Municipiului B, în vederea stabilirii stării de fapt fiscale a acesteia. Până la data introducerii acțiunii pârâta nu a dat curs acestei solicitări. Reclamantul arată că organele fiscale au solicitat situația bunurilor care ocupă o suprafață de teren proprietate publică sau privată a municipiului B în vederea stabilirii taxei pe teren, obligație stabilită în sarcina contribuabililor de art. 256 alin. 3 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
În drept a invocat revederile art. 52, 555 și 197 din OG nr. 92/2003.
În dovedirea cererii reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri(filele 3-4 și 41-54).
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Bacău motivat de faptul că prezentul litigiu ar fi de natură comercială.
La termenul de judecată din 05.12.2007 instanța a respins excepția invocată întrucât obiectul cauzei nu are legătură cu faptele de comerț pe care le desfășoară pârâta în cauză solicitându-se obligarea acesteia să comunice reclamantului date care rezultă din evidența sa, motiv pentru care litigiul este de natură de civilă și nu de natură comercială. Simplul fapt că pârâta este regie autonomă care desfășoară activități comerciale nu este suficient ca litigiul să capete caracter comercial.
Pe fond pârâta a solicitat respingerea cererii ca nefondată. Pârâta arată că prin adresele nr. 10292/21.06.2007 și -/01.08.2007 reclamanta a somat-o ca în conformitate cu prevederile art. 52, 55 și 197 din nr.OG 92/2003 să îi transmită situația tuturor bunurilor care ocupă o suprafață de teren proprietate publică sau privată a municipiului B în vederea stabilirii taxei pe teren. În continuare pârâta precizează că ea a răspuns la aceste adrese la data de 14.08.2007 în sensul că prin nr. 64/2005 s-au inventariat terenurile și bunurile care aparțin domeniului public. În baza art. 257 lit. i din Legea nr. 571/2003 (Codul fiscal) republicată, terenurile folosite pentru gospodărirea apelor, precum și cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă, susține pârâta, sunt scutite de impozitul pe teren. Pârâta arată că în aceste condiții, ea a transmis către Primăria B declarația privind stabilirea taxei pe teren pentru anul 2007, numai pentru acele terenuri care trebuie impozitate, conform adresei nr. 764/25.01.2007. Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 64/2005 s-a aprobat numai actualizarea inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului B și nu s-a dat în administrare sau în folosință nici un teren din anexa la această hotărâre, arată pârâta.
În apărare pârâta a depus la dosar înscrisurile de la filele 17-36.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Din analiza probatoriului administrat în cauză instanța a reținut următoarele:
La data de 10.05.2007 reclamantul a solicitat pârâtei, prin adresa nr. 90740/2007, să îi comunice o situație detaliată a tuturor rețelelor edilitare pe care le administrează sau le folosește, amplasate pe teren proprietatea municipiului B, în vederea stabilirii stării de fapt fiscale a În aceeași adresă se menționează că informațiile trebuie să cuprindă obligatoriu nr. curent, denumirea rețelei, lungimea rețelei și strada pe care este amplasată fiecare rețea.
Art. 52 alin. 1 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e Procedură fiscală, reglementează obligația contribuabilului sau altei persane împuternicită de acesta de a furniza organului fiscal informațiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale. De asemenea,art. 55 alin. 1 din același act normativ prevede că în vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligația să pună la dispoziția organului fiscal registre, evidențe, documente de afaceri și orice alte înscrisuri.
Pârâta se apără susținând că nu are ce să comunice Primăriei B în sensul celor solicitate de aceasta prin adresa nr. 90740/10.05.2007 întrucât nu le-au fost date în administrare,prin hotărâre a Consiliului local B, terenuri proprietate publică a municipiului B, astfel cum prevede art. 12 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, cu excepția terenului din- bis.
Susținerea pârâtei este contrazisă însă de prevederile Hotărârii nr. 110/25.06.2001 a Consiliului local B (fila 40 dos.)în care la art. 1 se menționează că se transmit în administrarea Regiei Autonome de Gospodărire Comunală B toate bunurile înscrise în inventarul domeniului public al municipiului potrivit anexei b la. nr. 174/25.10.1999.
De altfel, actuala Regie Autonomă de Gospodărire Comunală B, înființată la data de 01.02.1991 prin decizia nr. 34/1991 a Prefecturii Județului B(fila 45 dos.), este succesoarea fostei Întreprinderi Județene de Gospodărire Comunală și Locativă B prin preluarea activului și pasivului acesteia din urmă, inclusiv a rețelelor edilitare pe care le avea în patrimoniul său.
Apărarea pârâtei potrivit căreia terenurile care sunt folosite pentru gospodărirea apelor și cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă sunt scutite de taxa pe teren, nu au relevanță în cauză în condițiile în care obiectul prezentei cauze este verificarea respectării obligației legale a pârâtei de a comunica organului fiscal informațiile pe care le deține, împotriva actului fiscal de impunere pârâta având alte căi legale de contestare.
În consecință, pentru aceste considerente și în temeiul dispozițiilor legale care au fost enunțate, s-a admis cererea și a fost obligată pârâta să comunice reclamantului situația detaliată a tuturor rețelelor edilitare pe care le administrează sau folosește, amplasate pe terenul proprietatea municipiului
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta. În motivarea apelului s-a arătat că scopul acțiunii intimatei a fost de a obține situația terenurilor date în administrare pentru a stabili taxa pe teren, însă apelantei nu i-au fost date spre administrare terenuri pentru a pute a fi obligați la plata taxei, regia a depus declarația privind stabilirea taxei, toate bunurile de natura domeniului public inventariate prin HCL 64/2005 se regăsesc în această hotărâre pe care intimata o are în evidență. S-a răspuns intimatei prin adresa nr. 7530/14.08.2007, regia și-a respectat obligațiile prevăzute de OG 92/2003.
Prin decizia civilă nr. 263/A/17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a respins apelul ca nefondat.
Considerentele instanței de apel au fost următoarele:
Motivele de apel invocate invocate reprezintă o reiterare a considerentelor din întâmpinarea formulată de apelantă cu ocazia judecății în primă instanță, iar nu în critici concrete aduse sentinței apelate.
Considerentele reținute de prima instanță ca temei al admiterii acțiunii vor fi primite și de instanța de apel, principalul argument fiind acela că sunt lipsite de relevanță apărările apelantei în raport de Hotărârea nr. 110/25.06.2001 a Consiliului Local B în care se menționează bunurile care se transmit în administrarea
În aceste condiții apelantei îi revenea obligația prevăzută de art. 52 al. 1 din nr.OG 92/2003 privind obligația contribuabilului de a furniza organului fiscal informațiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale.
Față de aceste considerente nu se justifică nici susținerea apelantei că ar fi răspuns la solicitarea intimatei prin adresa din 18.08.2007.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs pârâții. In esență criticele recurentei au fost următoarele:
Instanța de apel nu a analizat probatoriul administrat în cauză.
Instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile legale care dispun că taxa de teren se stabilește numai pentru acele terenuri proprietate publică sau juridică a statului care sunt concesionate, închiriate, date în administrare sau folosință. nr. 64/2005 care cuprinde terenurile și bunurile aparținând domeniului public nu cuprinde faptic și darea în administrare a bunurilor.
Intimatul nu se poate folosi de propria culpă pentru a își proteja și realiza un drept de impozitare a terenurilor proprietatea acesteia, atât timp cât nu a respectat dispoziția legală prev. în art. 12 pct. 1 din Legea nr. 213/1998 de a da în administrare suprafețele de teren proprietate publică sau privată a municipiului utilizate de pârâtă.
Intimatul nu a depus întâmpinare la recurs.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succe:
Causa debendi ( temeiul juridic) a acțiunii formulate de reclamant o reprezintă art. 52 alin.1 și 55 alin.1 din nr.OG 92/2003( Codul d e procedură fiscală).
Conform acestor dispoziții legale contribuabil are obligația de afurniza organului fiscal informațiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale.Rezultă din aceste dispoziții pe de o parte că obligația contribuabilului este una necondiționată, iar, pe de altă parte că starea de fapt fiscală nu poate constitui o chestiune prejudicială astfel că într-un litigiu ca cel pendinte apărările pârâtei care fac referire la baza de impozitare ( inventarul municipiului) sunt irelevante.
Legalitatea și/sau temeinicia deciziilor de impunere pe care le va emite în viitor intimatul reclamant vor putea fi analizate într-un litigiu fiscal.
Hotărârile instanțelor de fond fiind legale și temeinice, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta COMPANIA DE B împotriva deciziei civile nr. 263/A din 17.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.XI.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
- -
GREFIER,
Red.sent.
Red.,
Red.
.ct/4 ex.
20.11.2009
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Viziteu
