Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1211/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(696/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1211
Ședința publică de la 01 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii și, împotriva deciziei civile nr. 110/19.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și Pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și.
Obiectul cauzei - contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorii și, reprezentați de avocat în baza împuternicire avocațială nr. -/2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual și intimații, Prim Blanca, reprezentați de avocat în baza împuterniciii avocațiale depusă la dosar (fila 18) și prin același avocat care depune împuternicirea avocațială nr. -/2009 emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul contestatorilor învederează faptul că, a formulat contestație în anulare în ceea ce privește lipsa calității de reprezentant a unui intimat.
Apărătorul intimaților depune la dosar copia contractului de asistență juridică și copie împuternicirii avocațiale din care rezultă faptul că reprezintă pe toți intimații.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul contestatorilor solicită admiterea în principiu a contestației, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților solicită respingerea excepției inadmisibilității contestației în anulare, iar pe fond solicită respingerea contestației, ca nefondată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare da față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 110 din 19 ianuarie 2009 Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, a respins ca nefondat recursul formulat de recurenții - pârâți și, împotriva deciziei civile nr. 683 din 05 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, Prim Blanca, și.
Pentru a pronunța această decizie Curtea a reținut că,
Prin cererea formulată la data de 23 noiembrie 2006 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B sub nr-, reclamanții, Prim Blanca, și au chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței, pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună evacuarea acestora din imobilul situat în B,- - 11, corp A,. 3,.2 și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-și acțiunea, reclamanții au susținut că sunt proprietarii imobilului situat în B,- - 11, corp A,. 2,. 3, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3383 din 07 septembrie 2004 de către Biroul Notarului Public Asociați " și ", iar pârâții ocupă acest imobil fără titlu, invocând un contract de închiriere care a încetat prin ajungerea la termen.
S-a mai susținut de reclamanți că i-au notificat pe pârâți prin intermediul executorului judecătoresc, solicitându-le să se prezinte într-un anumit loc și la o anumită dată în vederea încheierii unui nou contract de închiriere, dar, deși au trecut peste 60 de zile de la acel moment, pârâții nu au dorit să încheie un nou contract.
În drept, au fost invocate de către reclamanți dispozițiile OUG nr. 40/1999, ale Legii nr. 241/2001, Legea nr. 10/2001 și art. 112 Cod procedură civilă.
Pârâții au depus la dosar întâmpinare prin care au invocat lipsa calității lor procesuale pasive, lipsa calității procesuale active a reclamanților, iar pe fond, au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca fiind neîntemeiată.
În motivare, pârâții au susținut că deși prin acțiune reclamanții solicită evacuarea lor din imobilul situat în B,- - 11, corp A,. 2,. 3, din probele anexate de către aceștia la acțiune rezultă că au primit în proprietate imobilul situat în B,-, cu-, sector 1, compus din construcție și teren în suprafață de 2.334 mp.
Pe fondul cauzei, pârâții au susținut că potrivit art. 11 din OUG nr. 40/1999, neplata chiriei nu constituie motiv de evacuare, iar la notificarea invocată de reclamanți prin acțiune au răspuns printr-o altă notificare, în care au arătat că există nereguli esențiale privind identitatea imobilului. Au susținut că sunt de bună-credință, iar chiria pe care o datorează pentru spațiul în care locuiesc este depusă la CEC într-un cont.
La termenul de judecată din 23 ianuarie 2007, reținând că pentru soluționarea excepției privind lipsa calității procesuale active a reclamantei este necesară administrarea de probe în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii, prima instanță a dispus, în temeiul art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă, unirea acestei excepții cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 14158 din 16 octombrie 2007 instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanți, a dispus evacuarea pârâților din imobilul menționat în acțiune și a obligat pârâții la 10,3 lei/ron cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 683 din 31 martie 2008, Tribunalul București - Secția a Va Civilă a respins apelul formulat de pârâți ca fiind nefondat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că există identitate de imobile, rezultând atât din dispoziția nr. 881 din 10 martie 2003 (fila 8 dosar fond) și contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3383 din 07 septembrie 2004, care nu au fost desființate și care au fost recunoscute de către pârâți prin încheierea contractului de locațiune (fila 79 dosar fond). În același sens, a fost reținută și adresa nr. 7973 din 18 mai 2007 depusă la fila 94 din dosarul instanței de fond, în care se arată că potrivit Registrului de revizuire a numerotării imobilelor la nivelul anului 1948, imobilul care a fost înscris cu nr. 9 pe str. - -, la acea dată, a purtat până la nivelul anului 1948 numărul 9 și nu nr. 11 pe- pe str. - -.
Cu privire la excepția nulității absolute a contractului de închiriere pentru cauză ilicită, invocată de către apelanții - pârâți, tribunalul a reținut că motivele care susțin această cerere nu se încadrează în noțiunea de cauză ilicită, singura în măsură să atragă nulitatea absolută, excepție ce ar putea fi analizată în cadrul apărării pârâților, ci sunt motive de nulitate relativă, pentru a căror analiză se impune învestirea instanței cu o cerere reconvențională făcută în condițiile și în forma prevăzute de lege.
Și împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs apelanții - pârâți, susținând că tribunalul a încălcat și aplicat greșit legea.
Prin motivele de recurs s-a susținut că instanța de apel a greșit deoarece nu a admis efectuarea unei expertize în vederea dovedirii excepției de nulitate absolută.
În opinia recurenților, instanța de apel a greșit și atunci când a calificat nulitatea invocată de către recurenți ca fiind relativă și nu absolută, deși aceasta era susținută de ei prin încălcarea dispozițiilor art. 5, art. 948 pct. 4, art. 966 și 968 Cod civil, texte de lege care vizează un interes public general.
În finalul motivelor de recurs s-a susținut că pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B se află dosarul cu nr-, cu termen de judecată la 05 septembrie 2008, care are ca obiect nulitatea absolută a actelor de vânzare - cumpărare și a deciziei de restituire a imobilului, invocate de către reclamanți prin acțiune, situație în care se solicită suspendarea soluționării cauzei în temeiul prevederilor art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă.
Analizând decizia instanței de apel în raport de criticile dezvoltate de recurenți și de dispozițiile articolului 304 Cod Procedură Civilă, Curtea a reținut că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor articolului 296 Cod Procedură Civilă instanța de apel poate încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la instanța de fond sau poate administra probe noi, dacă acestea au fost propuse în condițiile articolului 292 Cod Procedură Civilă (prin motivele de apel) și dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Prin primul motiv de recurs, recurenții au susținut că instanța de apel a greșit atunci când a respins proba cu expertiză solicitată de către aceștia, în vederea dovedirii excepției de nulitate contractului de închiriere, argumentată prin lipsa titlului reclamanților asupra imobilului ocupat de către aceștia.
Deși din actele dosarului de apel a rezultat că o astfel de probă a fost solicitată de recurenții - apelanți prin motivele de apel, condiție impusă de dispozițiile articolului 296 Cod Procedură Civilă coroborat cu articolul 292 Cod Procedură Civilă, Curtea a reținut că aceasta a fost în mod corect respinsă de instanța de apel, motivat de faptul că, la dosar, existau acte privind identitatea între imobilul proprietatea intimaților - reclamanți și imobilul ocupat de recurenții - pârâți. Au fost avute în vedere în acest sens actul inițial de naționalizare, din care rezulta că imobilul situat în- (imobil menționat în vechiul contract de închiriere invocat de recurenții - pârâți) a fost preluat de la autoarea intimaților - reclamanți și adresa nr. 7973 din 18 mai 2007 (fila 94 dosar fond), emisă de Primăria Municipiului B - Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală din care rezultă că potrivit registrului de revizuire a numerotării imobilelor la nivelul anului 1948, imobilul din- a fost înscris, după această dată la adresa din- și- (cum este menționat și în titlul reclamanților).
Curtea a reținut în plus, în același sens, raportul de expertiză tehnică depus în apel, filele 29 - 30, efectuat într-o altă cauză aflată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B, necontestat de recurenți și hotărârile judecătorești pronunțate în cauze similare, purtate între aceiași reclamanți și alți pârâți care ocupă apartamente situate în același imobil, în care s-a reținut identitatea între imobilul rezultând din titlul de proprietate al reclamanților, situat în- - 11, cu - - nr. 9 și cel situat în-.
Prin al doilea motiv de recurs, recurenții - pârâți au susținut că instanța de apel a greșit și atunci când a calificat nulitatea contractului de închiriere invocată de aceștia, ca fiind relativă, în condițiile în care aceasta era absolută, vizând ocrotirea unui interes general și nu particular.
Și această critică a fost nefondată în raport de motivarea invocată de recurenții - pârâți în susținerea excepției și de interesul ocrotit prin invocarea acesteia.
În motivarea excepției privind nulitatea contractului de închiriere încheiat între părți cu privire la spațiul locativ în litigiu, recurenții - pârâți au invocat lipsa titlului de proprietate al intimaților - reclamanți (locatori în contractul de închiriere) asupra imobilului închiriat.
Lipsa titlului locatorului asupra bunului închiriat nu a reprezintat însă o cauză de nulitate absolută a contractului de închiriere, ci o cauză de nulitate relativă, afară de cazul în care părțile ar fi încheiat convenția în cunoștință de cauză, scopul real al încheierii acesteia nefiind locațiunea ci fraudarea dreptului unui terț. Recurenții nu au invocat o astfel de conivență frauduloasă și nici nu ar fi putut-o invoca decât prin invocarea propriei culpe.
În finalul motivelor de recurs, recurenții au invocat dispozițiile articolului 244 pct. 1 Cod Procedură Civilă susținând că s-ar impune suspendarea cauzei, având în vedere faptul că pe rolul judecătoriei se află un dosar prin care se solicită nulitatea actului de vânzare - cumpărare invocat de reclamanți și a dispoziției de restituire ce a stat la baza încheierii acestui act.
La termenul de judecată din 19 ianuarie 2009, recurenții au solicitat suspendarea cauzei și în raport de dispozițiile articolului 244 pct. 2 Cod Procedură Civilă, susținând că au formulat o plângere penală pentru o infracțiune ce are legătură cu soluționarea cauzei de față.
La acest termen de judecată, instanța a respins cererea de suspendare întemeiată în drept pe dispozițiile articolului 244 pct. 2 Cod Procedură Civilă, reținând că nu s-a făcut dovada începerii urmăririi penale, condiție obligatorie în vederea luării unei astfel de măsuri, impusă chiar de textul de lege invocat de recurenți.
Cu privire la dispozițiile articolului 244 pct. 1 Cod Procedură Civilă, invocate în recurs, Curtea a reținut că nu-și găsesc aplicabilitatea în cauza de față, dezlegarea acesteia nedepinzând, în tot sau în parte, de existența sau inexistența dreptului ce face obiect al judecății dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 În acest dosar se contestă titlul de proprietate al reclamanților, iar în cauza de față reclamanții au invocat, ca și motiv de evacuare, încetarea contractului de închiriere încheiat cu recurenții - pârâți, prin ajungerea la termen și pentru neplata chiriei.
În consecință, apreciind că decizia instanței de fond este legală, Curtea a dispus în baza articolului 312 Cod Procedură Civilă respingerea recursului ca fiind nefondat.
Împotriva acestei decizii a fost formulată contestația în anulare de către și.
În esență și-au motivat cererea de contestație în anulare pe art. 317 și 318 Cod de procedură civilă, susținând că sunt îndeplinite cerințele art. 317 alin. 1 Cod de procedură civilă (procedura viciată cu părțile) și 318 Cod de procedură civilă (rezultatul unei greșeli materiale prin omisiune), deoarece acțiunea în evacuare trebuie promovată de toți coproprietarii și nu era sistată starea de indiviziune (unul din coproprietari nu a semnat acțiunea, nefiind legal citat, motivare aflată la filele 1 - 2 dosar curte).
Contestația în anulare este inadmisibilă.
Pentru a invoca motivele prevăzute de art. 317 pct. 1 Cod de procedură civilă (legat de citarea, nelegală a uneia dintre părți) urma să fie întrunite cerințele exprese a acestei căi extraordinare de atac de retractare așa cum ele sunt arătate în art. 317 Cod de procedură civilă.
În aceste condiții cum l-a niciunul din termenele de la fond, apel sau recurs nu s-a invocat această susținere a regulii unanimității (proprietarilor) nu au fost parte în procese, în cadrul contestației în anulare partea nu are un drept de opțiune între căile extraordinare de atac și contestație în anulare, consecința fiind, că, în speța contestației în anuare este inadmisibilă deoarece motivele invocate pentru a fi valorificate pe calea apelului sau recursului.
Referitor la contestația în anulare specială, prevăzută de art. 318 Cod de procedură civilă și aceasta este inadmisibilă.
Înțelesul de greșeală materială se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, că respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea lui greșită ca netimbrată sau făcut de un mandatar fără calitate sau alte erori asemănătoare, pentru verificarea fondului sau reaprecierea probelor.
Greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretarea lor, a dispozițiilor legale.
Pe această cale a contestației în anulare nu este admisibil să se examineze justețea soluției pronunțate.
Față de motivele scrise, formulate în cadrul contestației în anulare (filele 1 -2 dosar curte), este clar că se încearcă un mixaj între art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod de procedură civilă (referitor cu necitarea unei părți) și contestația în anulare specială, art. 318 alin. 1 Cod de procedură civilă (prima atrăgând consecințele celei de a doua) și care așa cum s-a arătat nu pot fi primite, fiind inadmisibile.
Pe cale de consecință, cum motivele contestației în anulare nu sunt întocmite și atrag inadmisibilitatea acesteia, contestația în anulare va fi respinsă conform art. 320 Cod de procedură civilă ca inadmisibilă.
Văzând și art. 320 alin. 4 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii și, împotriva deciziei civile nr. 110 din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și Pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Prim Blanca, și, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
.
2ex./14.12.2009
B:-3.-;;
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Daniela Adriana Bînă
